Convenție nouă România - UK: Despre dividende, dobânzi și câștiguri de capital

Un prim aspect legal important de reținut este acela că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 169/2025, s-a ratificat Convenţia dintre România şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe câştiguri de capital şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor şi Protocolul la convenţie.

Potrivit prevederilor art. 1 din actul normativ menționat anterior, Convenția din 13 noiembrie 2024 între România şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe câştiguri de capital şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Astfel, potrivit convenției precizate mai sus, veniturile sau câştigurile realizate de sau printr-o entitate care este tratată ca fiind în întregime sau în parte transparentă sau printr-un aranjament care este tratat ca fiind în întregime sau în parte transparent din punct de vedere fiscal, conform legislaţiei fiscale a oricărui stat contractant, sunt considerate ca fiind veniturile sau câştigurile unui rezident al unui stat contractant, dar numai în măsura în care venitul sau câştigul este considerat, în scopul impozitării de către acel stat, ca fiind venitul sau câştigul unui rezident al acelui stat.

Convenţia se aplică impozitelor pe venit şi pe câştiguri de capital stabilite în numele unui stat contractant sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale, subdiviziunilor sale politice sau autorităţilor sale locale, indiferent de modul în care acestea sunt percepute. Impozitele existente asupra cărora se aplică convenţia sunt, în special:

Convenţia se aplică, de asemenea, oricăror impozite identice sau în mod substanţial similare care sunt stabilite după data semnării convenţiei, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări semnificative care au fost făcute în legislaţiile lor fiscale.

În ceea ce privește dividendele, convenția menționată anterior reglementează următoarele aspecte:

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat;

2. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant:

3. Termenul „dividende” înseamnă venituri provenind din acţiuni, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi orice alt element care este considerat ca fiind venit din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidentă societatea care le distribuie;

4. Prevederile menționate anterior nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă printr-un sediu permanent situat acolo şi deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care sunt plătite dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent;

5. Când o societate care este rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent situat în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

În ceea ce privește dobânzile, convenția menționată anterior reglementează următoarele aspecte:

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi obţinute efectiv de un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat;

2. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant pot fi, de asemenea, impozitate în acel stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a dobânzilor;

3. Prin excepție, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi obţinute efectiv de un rezident al celuilalt stat sunt impozabile numai în celălalt stat în măsura în care aceste dobânzi sunt plătite:

4. Termenul „dobânzi” înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de un drept de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din titluri de stat şi veniturile din titluri sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea titluri sau obligaţiuni;

5. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi sunt suportate de acest sediu permanent, atunci dobânzile se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent;

 

În ceea ce privește câștigurile de capital, convenția menționată anterior reglementează următoarele aspecte:

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare şi situate în celălalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat;

2. Câştigurile din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, inclusiv astfel de câştiguri din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent pot fi impozitate în celălalt stat;

3. Câştigurile pe care o întreprindere a unui stat contractant care exploatează nave sau aeronave în trafic internaţional le obţine din înstrăinarea unor asemenea nave sau aeronave sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în acel stat contractant;

4. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a unor participaţii comparabile, cum ar fi participaţiile deţinute într-un parteneriat sau trust, a căror valoare provine în proporţie de peste 50%, direct sau indirect, din proprietăţi imobiliare, situate în celălalt stat, pot fi impozitate în celălalt stat;

5. Câştigurile din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele menţionate anterior, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Notă de context: Fiecare dintre statele contractante notifică celuilalt stat îndeplinirea procedurilor necesare pentru intrarea în vigoare a noii convenții. Convenția va intra în vigoare la data ultimei dintre aceste notificări și, în consecință, va produce efecte în România în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor anului în care convenția intră în vigoare. De principiu, convenția veche dintre cele două state, cea din 1975, își încetează valabilitatea în prima zi după ultima dată la care aceasta a produs efecte cu privire la orice impozit. Pentru a vedea ce prevede convenția veche, o puteți consulta aici.