Hotararile CEDO in cauzele Erbiceanu impotriva Romaniei si Funke impotriva Romaniei

In fapt, reclamantii s-au plans de incalcarea dreptului lor de proprietate, ca urmare a respingerii de catre instantele interne a actiunilor in constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare incheiate de catre stat cu fostii chiriasi, desi, prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, reclamantii redobandisera dreptul de proprietate asupra imobilelor in cauza.

Curtea Europeana a considerat ca situatia de fapt din aceasta cauza este similara celei din cauzele Strain si altii impotriva Romaniei si Paduraru impotriva Romaniei, cauze in care Curtea a apreciat ca vanzarea de catre stat a bunurilor reclamantilor catre terti, vanzare anterioara confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al reclamantilor, reprezinta o incalcare a dreptului prevazut de articolul 1 din Primul Protocol Aditional. Curtea a retinut ca vanzarea bunurilor reclamantilor, in baza Legii nr. 112/1995, i-a impiedicat sa-si exercite dreptul de proprietate si ca nicio despagubire nu le-a fost acordata pentru aceasta privare de proprietate.

De asemenea, Curtea retine ca, desi in virtutea Legii nr. 247/2005, persoanele care se afla in situatia reclamantilor au dreptul la o indemnizatie egala cu valoarea de piata a bunului care nu poate fi restituit, sub forma de titluri de valoare la fondul „Proprietatea”, acest fond nu functioneaza, in prezent, de o maniera susceptibila sa conduca la acordarea efectiva a unei despagubiri. In concluzie, Curtea a considerat ca privarea reclamantilor de bunurile lor, combinata cu absenta totala a unei despagubiri timp de aproape zece ani, a reprezentat o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de articolul 1 al Primului Protocol Aditional la Conventie.

In consecinta, CEDO a obligat statul roman la restituirea catre reclamanti a imobilelor vandute si a terenurilor aferente sau la plata sumelor de 68.000 EUR, in cazul domnului Erbiceanu, respectiv 153.000 EUR in cazul doamnei Funke cu titlu de daune materiale si a sumelor de 5000 EUR, respectiv 6.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral. In cauza Funke, statul a fost obligat si la plata sumei de 1.600 EUR cu titlu de cheltuieli de judecata.