Activitate DahliaNoir

Stiti cam cati lucreaza in diverse societati cu cate 2-3 angajati si sunt incadrati consilieri juridici desi indeplinesc atributii de secretar(a), flutura vant si-mprastie vorba?Daca tata, mama, unchiul de la tara are un birt, o scularie sau un magazin de paine iti poate face un bine si te incadreaza jurist timp in care poti pleca lejer in strainatate sa faci bani sau sa inveti lejer acasa 5 ani ca sa te bagi direct pe post. Eu aveam profesoara in facultate care asa ne sfatuia. :)..la randul ei ajunsa judecator prin metoda asta.. si care (culmea !) am aflat ca in ultima vreme e printre profesorii care participa la consultarile dintre reprezentantii INM si facultati.

Boris123 a scris:

1. Concedierea a fost din motiv propriu(necompetenta angajatorui si prestarea serviciilor neprevazute conform contractului de munca)am fost angajata in perioada de vara,luna iunie2013(eram angajata ca consultant vinzator la piata de mobila dar eram nevoita sa fiu si hamal si spalatoreasa )
2. Eu singura am cerut concediere.

Nu exista "eu am cerut concedierea ". Cand angajatorul renunta la angajat se numeste ca-l concediaza. Cand angajatul renunta sa mai lucreze pentru angajator se cheama ca-si da demisia. Mai important decat banii ce vi se cuvin pt 7 zile de munca (intuiesc ca nu-s f multi) e sa va lamuriti care a fost statutul dumneavoastra in tot acest timp :ati figurat ca angajat la acea societate pana acum?S-au platit contributii pentru dumneavoastra la asigurari in tot acest timp?
Din ce relatati imi pare ca dumneavoastra nu ati indeplinit procedura. Cand va hotarati ca renuntati la un loc de munca trebuie sa depuneti demisia imediat.. nu dupa un an.

Un om nu se schimba in doar cateva luni. Sunt indicii care ar trebui sa puna o femeie pe ganduri si sa o faca sa se gandeasca daca barbatul cu care intretine relatii sexuale (din care rezulta un copil)are aceeasi viziune asupra viitorului si asupra notiunilor de angajament, familie etc pe care le are ea.Aceste indicii apar inainte de conceptie, in acea perioada in care partenerii se cunosc.Peroada care, in viziunea mea, trebuie sa fie suficient de lunga incat sa-l vezi pe cel de langa tine in diverse ipostaze care sa-ti faca o ideea despre cum arata viitorul langa el. Apoi faci copil cu el. Cand pierde nopti in cluburi, joaca jocuri de noroc, e mai preocupat de ce ceas/masina sa-si cumpere decat de planuri pe termen lung in ce priveste dezvoltarea sa.. e cam clar ca nu e pregatit sa fie parinte. Cu altfel de barbati cel mai bine e sa nu faci copil.. nicidecum sa-l faci si sa-l ""treci pe numele tau."" (ca pe o masina pe care o inmatriculezi ca sa nu ai probleme la granita). Din pacate, sunt multe femei care considera ca orice om TREBUIE sa le impartaseasca valorile si conceptiile pe care le au ele si considera ca un copil e o modalitate prin care barbatul e constrans sa faca ce doresc ele si chiar daca prezinta aceste indicii ..le neglijeaza .. considerand ca dupa ce devin parinti o sa se schimbe.
Da, pt binele copilului, ati putea sa-l rugati sa vina sa-si vada copilul.. explicandu-i ca e in interesul copilului sa simta afectiunea a 2 parinti. Nu sa-l platiti (nu toate interactiunile umane se rezulma la bani, banane si pungi cu pufuleti ) ci sa ii spuneti pe un ton calm "te rog sa vii sa petreci timp cu copilul nostru pentru ca ar fi benefic pentru copilul nostru ". Afi impaciuitor nu e o rusine..DAR.. am mai zis si cu alte ocazii : e treaba fiecaruia daca alege sa duca o viata plina de incrancenare in care ii conduce orgoliu.. sau o viata linistita, lipsita de frustrari.
Si da, doamna "proasta satului " in viata lucrurile, situatiile si alegerile sunt simple.. noi le complicam cu asteptari nerealiste si orgoliu ce ofera un sentiment pe care-l numeste indreptatire, care n-are insa nicio legatura cu dreptatea.

monika81 a scris:

pt ca in toate postarile incercati sa ma convingeti ca eu sunt oaia neagra si port toata vina ..si ca orice nenorocit de om are dreptul sa comande sau sa decida asupra unui copil nevinovat..

1. Acel "nenorocit " e tatal copilului dumneavoastra. Copilul dumneavoastra are o parte din el...si cred ca decat sa negati si sa-l indepartati de acea parte din el.. mai bine cautati sa il apropiati si sa intelegeti. Complesiti-l pe fostul sot cu bunatate chiar daca sentimentele va zic contrariul. Invitati-l sa-si vada copilul. Nu asteptati sa sune el..sunati dumneavoastra. Vobiti-i frumos si nu scoateti in evidenta ce puteri/posibilitati aveti dumneavoastra impotriva lui ci insistati pe ce puteti face bun pentru el.Sunati-l sa-i povestiti lucruri frumoase despre copil.. si evitati o perioada sa-i vorbiti despre ce-i lipseste copilului. Ma gandesc ca ati detectat o urma de sensibilitate in el altfel nu v-ati fi casatorit cu el. Activati acel ceva ce l-a apropiat de dumneavoastra dar directionati spre copil. In caz contrar se aplica pct2.

2. Primul judecator al unui astfel de "nenorocit "" e mama si prima judecata pe care o face cu privinta la acest ""nenorocit"" e momentul cand decide sa faca un copil cu el. Cred ca in momentul cand se hotaraste conceptia fiecare dintre parteneri cunoaste caracterul celuilalt si intelege ca cel putin 18 ani nu se poate rupe de celalalt si ca mereu vor fi intr-o dependenta in ce priveste copilul. Niciun strain (in cazul asta..judecatorul ) sau legiuitorul nu poate sa indrepte lipsa de prudenta a oamenilor atunci cand aleg cu cine sa faca un copil. E un risc pe care si-l asuma fiecare... e prima responsabilitate fata de copil.

Din pacate reusesc sa vad doar bucati din raspunsul dumneavoastra. Din ce vad la 2 aspecte va raspund (sub rezerva ca din cauza formei mesajului dumneavoastra e posibil sa nu fi inteles corect).
Imi pare ca sustineti ca ati incercat sa va protejati copilul mascand boala psihica a sotiei. Din punctul meu de vedere..e o greseala. Bolile psihice nu trebuie ascunse...bolnavul trebuie acceptat cu boala sala pentru a fi integrat corect in familie. Trebuia sa apelati la un psiholog pt a va ajuta sa-l faceti pe copil sa inteleaga si pentru a va consilia intreaga familie sa faceti fata la situatie.
Ma intrebati de divortul parintilor mei. Am trait intr-o familie in care parintii nu s-au inteles niciodata. S-au despartit in fapt cand aveam 14 ani timp in care ma vedeam cu tatal meu la aproximativ 2 sapt. Dupa un an s-au impacat de dragul meu. Mereu au avut o atitudine civilizata unul fata de altul desi nu aveau nimic in comun. Mai exact se ignorau cu gratie si mediul era ostil pt ca sarcasmul, ironia si lipsa aprecierii unul fata de altul se simtea in absolut tot desi nu erau reprosuri pe fata sau violente fizice. Oamenii nu se mai potriveau pur si simplu nici in conceptii, in stil de viata etc. pt ca evolutia lor spirituala si profesionala a fost diferita de la un anumit punct. Eu am aparut la mai bine de un an de la casatorie ...si a mers bine si o perioada dupa nasterea mea. Apoi fiecare a vazut viata diferit si s-au indepartat incet incet.Dupa impacarea parintilor , la 15 ani,am perceput mediul familial foarte rece si am ajuns sa ma consider vinovata pentru nefericirea parintilor mei.(eram motivul pt care locuiau impreuna ). La 17 ani am discutat cu amandoi ca ar fi mai bine sa locuiasca separat. Am ramas la mama. Il vizitam pe tata absolut oricand doream fiind suficient sa-mi anunt mama printr-un telefon ca sunt la tata ca sa nu se ingrijoreze. (de cele mai multe ori confirma si tata tot telefonic).Am inteles ca a fi tata bun pentru mine nu inseamna si a fi un sot bun pentru mama mea. La 17 ani. Amandoi s-au relaxat si le-a fost mult mai bine dupa separare decat le era cand erau impreuna.Tatal era cel care imi facea toate poftele financiar dar am inclinat spre stilul mamei de viata.Tata era inclinat exact ca sotia dumneavoastra spre stari conflictuale cu toata lumea si catalogari inutile a unor persoane.Asta a fost modul in care el a inteles sa-si traiasca viata si din intrigi si conflicte si-a tras el satisfactia. Mama s-a dezis de el si si-a recastigat pozitia in societate si linistea.A avut rate pentru ca a ramas cu apartamentul si i-a platiti tatalui partea lui. Contributia tatalui era sporadica si clar nu se putea baza pe asta...dar a castigat liniste ce s-a dovedit extrem de importanta.
Am investit emotional si financiar in relatii din care am simtit la final ca ies pe minus..dar..asa e in viata- acordam sprijin si incredere unor oameni in speranta (nicidecum cu certitudinea ) ca investitiile se intorc. In cele mai multe cazuri nu se intampla asa. Daca e boala psihica.. cu atat mai mult trebuie sa intelegeti ca nu e rea intentie din partea sotiei ci e boala de care nu este vinovata. Incercati sa discutati dumneavoastra cu copilul si eventual apelati la sprijinul unui psiholog. Dupa modul in care discutati imi pare ca sunteti un om educat si sigur o sa gasiti calea cea mai buna de a va proteja copilul eficient si nu incercand sa mascati o situatie neplacuta. Copilul o sa simta ca daca continuati relatia.. e un compromis. Nu are nevoie de parinti care locuiesc impreuna ci de parinti care se inteleg intre ei si cu el. E evident ca dumneavoastra nu va intelegeti cu sotia asa faceti incat copilul sa se inteleaga si cu dumneavoastra si cu mama lui in mod separat.
Daca considerati ca nu-l ingrijeste in cazul in care ramane sa locuiasca cu doamna atunci solicitati ca domiciliul copilului sa fie la dumneavoastra si solicitati doamnei pensie alimentara. Cu pensia alimentara si cu venitul dumneavoastra inchiriati ceva si asigurati-va ca este bine ingrijit copilul. Ganditi-va ca oricat de greu va este nu puteti lasa un copil in preajma unei persoane bolnave psihic. Nu este in siguranta.

Un bun parinte ar incerca sa tina departe copilul de o persoana "psihotica ". Copilul daca e deja la liceu este suficient de mare sa se poata discuta cu el si sa inteleaga situatia.Daca mama e asa bolnava cum sustineti sigur a observat si copilul acest aspect si nu-si doreste sa stea langa o astfel de persoana asa ca poate alege in fata instantei sa ramana la dumneavoastra urmand ca mama sa plateasca pensie alimentara. Fiind suficient de mare isi poate vizita mama si paote pastra relatii cu aceasta fara sa interveniti dumneavoastra. In cazul unui copil mic.. inteleg drama..dar la un copil de liceu imi pare ca duceti acelasi tip de batalie inutila pe care o acuzati pe sotie.Daca nu obtine divortul o inraiti si mai tare.. nimeni nu poate fi tinut impotriva vointei lui intr-o casnicie..Mai bine evitati sa devina foarte inversunata ca riscati drame mult mai mari decat un divort.(mai ales daca are probleme psihice)
Copilul s-ar putea sa fie mai traumatizat de certurile permanente si atitudinea ostila a mamei in prezenta dumneavoastra decat de un potential divort. Daca plecati dumneavoastra.. poate se detensioneaza situatia pentru ca e foarte posibil ca si dumneavoastra sa fiti o sursa de stres ce cauzeaza starea doamnei.Imi pare ca subestimati capacitatea de intelegere a copilului. Idea retrograda cum ca parintii trebuie sa formeze un cuplu cu orice pret de dragul copiilor si mai ales in cazul unui licean imi pare o scuza ...si cred ca orice judecator o sa vada asa situatia.

Nu se poate.ART.3 (C) LG 78/2014""organizatia-gazda este persoana juridica de drept public sau de drept privat, fara scop lucrativ, care organizeaza si administreaza activitati de voluntariat"'
Tot mai multe SRL pacalesc tineri sa desfasoare activitati fara sa fie platiti sub pretext ca voluntariatul costituie vechime in munca...uitand sa mentioneze ca voluntariatul nu se poate face oriunde si in orice conditii.


www.avocatnet.ro/content/art...

Nu au anuntat inca nimic la Alba.

da, nu e deloc ok si chiar cred ca ar trebui sa facem ceva. Asa au facut si cu SNG din mai. Faci cerere de concediu in ideea ca apuci sa inveti inainte de examen.. ei il anuleaza..sau il pun mai devreme decat l-au anuntat cu doar 1-2 luni in urma (cum a fost cazul concursului de anul asta la sng). Nu se gandesc ca nu toti stau acasa asteptand concursuri sng sau ca nu toti sunt in situatia de a pleca de la munca oricand, oricum.. ca sa umble dupa acte si inscrieri care se anuleaza ulterior.Nu si pun deloc problema ca din moment ce-ti doresti sa ocupi un loc de munca ..devine evident ca nu stai pe munti de bani pe care sa-i arunci pe caziere (alea-si pierd imediat valabilitatea) si taxe de participare..pe care nu le ceri inapoi desi concursul nu se organizeaza..ca poate poate.. cu alta ocazie o sa-ti foloseasca. N-au niste reguli pe care sa le respecte.. fac totul fara sa gandeasca in perspectiva apoi se mira ca lumea e revoltata sau fara chef de a mai lucra in sistemul de stat.

da, bataie de joc. Fac misto de justitie si de oameni. Clasica problema.. nu au bani sa plateasca nici actualii angajati deci nu fac noi angajari desi actualii angajati sunt clar depasiti de volumul de munca. Cine s-a inscris ..a pierdut timp si bani (pe caziere, acte ) degeaba... dar aia nu mai conteaza pt ei.