Cris1971 a scris:
Da, pentru ca femeia e cea care creste copilul in primele 9 luni, ea a primit dreptul de a continua sau nu sa poarte sarcina (pana la 13-14 saptamani de sarcina, ulterior nici ea nu mai are drept de veto), ganditi-va la diferenta intre situatia in care tatal doreste copilul iar mama nu, face avort si situatia in care mama doreste copilul si tatal nu iar daca s-ar aplica legea "corecta", nediscriminativa la care va referiti d-voastra, ea ar fi obligata sa faca avort ... in opinia mea este o foarte mare diferenta, trauma suferita de cei doi nu se poate compara, in al doilea caz, ar insemna sa se faca o interventie medicala fara acordul persoanei in cauza, deja intram pe teren periculos. Nici cealalta varianta nu este lipsita de durere si trauma a tatalui dar totusi, nu cred ca se compara. Intr-adevar exista o oarecare aparenta de avantaj in favoarea mamei dar in acelasi timp responsabilitatea ei este mult mai mare: il poarta, il simte, il hraneste, il naste.
Intr-adevar, ai dreptate in mare parte. Ca sa fie mai echitabil, daca un parinte doreste copilul si unul nu, si se iau masuri in timp util, parintele care doreste copilul ar trebui sa isi asume complet responsabilitatea cresterii si educarii lui. Asta e parerea mea. Femeia e cea cu uterul, riscul ei e mai mare, ar trebui sa fie si responsabilitatea pe masura. Daca ea vrea sa se sustraga de la cresterea copilului, face avort ca e dreptul ei si nimeni nu comenteaza nimic. Daca barbatul vrea acelasi lucru, nu are nici un sprijin legal, si societatea il huleste. Cred ca femeile fac adesea abuz de reguli.
Parerea mea e ca ori ar trebui interzis total avortul (inafara ircumstantelor in care viata mamei sau a copilului ar fi in pericol daca se continua sarcina) ori ar trebui sa aiba ambii parinti aceleasi drepturi asupra copilului (sarcinii)