Activitate IoanPaul

Sentinta data in apel de catre tribunal intr-un proces de reincredintare minor poate fi atacata cu recurs la curtea de apel? Pe sentinta scrie 'Definitiva' si nu scrie nimic de genul 'cu drept de recurs....'
Multumesc.

ai mare dreptate when, numai un parinte caruia ii pasa, poate sa stie cum e atunci cand nu stii absolut nimic despre copilul tau timp de o luna jumate (asta se intampla in cazul meu in timpul vacantei de vara cand este la mama lui si cand programul de vizitare nu se aplica; dar sunt si altfel de parinti: cand copilul este o luna cu maine, mama lui nu-l cauta niciodata, desi nimeni nu o opreste; O face doar pentru ca sa-mi interzica si mie sa vorbesc cu el cand e la ea.

@Martonze: nu stiu ce probleme aveti dumneavoastra, dar nu e ok in subiectul deschis de mine sa spuneti problemele ce le aveti dumneavostra sau probleme care le au altii. Tot ce scrieti mai sus NU corespunde situatiei mele. Nu stiu unde ati dat click pe just.ro, in tot cazul ce scrieti nu se potriveste cu situatia mea. Asa ca va rog sa va abtineti de la a face afirmatii de parca ar fi extrase din dosarul meu.

Poate trebuia sa mentionez un lucru:
Pe tot parcursul procesului, fosta sotie a mintit "pe rupte". Si nu putine au fost situatiile in care am demonstrat cu acte acest lucru. Altele le-am demonstrat prin acele inregistrari (asta a fost motivul pentru care le-am depus - nu le-am depus ca sa atac, ci doar ca sa arat ca ma acuza pe nedrept de anumite lucruri). Dau cateva exemple:
1. M-a acuzat ca vorbesc urat de fata cu copilul, ca o jignesc, ca sunt violent verbal, etc. Prin inregistrari am aratat ca este tocmai invers. Cand imi preda copilul, in loc sa-si sarute copilul la despartire, il trimite spre mine cu mesajul: "spune-i la taica-to ca-i un dobitoc!".
La fel cand inapoiam copilul, la despartire, ii faceam cu mana (el nu are voie sa-mi faca cu mana de fata cu maica-sa!!!). Mama lui imi facea semne ca sunt idiot ca fac copilului cu mana.
Si inca ceva legat de inregistrari (sa nu radeti pentru ca este adevarat!): capatul principal de acuzare al ei a fost faptul ca eu inregistrez intalnirile. Ghiciti ce depune mama copilului odata cu intampinarea? Un CD cu inregistrari!!! Si culmea, la interogator o intreb de ce ma acuza pe mine ca inregistrez, daca si ea face acelasi lucru. Raspunsul ei: eu nu fac inregistrari. Atunci a intervenit judecatorul: "pai dumneavoastra ati depus inregistrari...".
2. Aceeasi situatie penibila a fost si in cazul convorbirilor telefonice. In Intampinare spune ca eu am posibilitatea sa vorbesc telefonic cu copilul cand vreau. Am demonstrat (tot prin inregistrari) si apoi a recunoscut si ea la interogator, ca imi interzice sa vorbesc telefonic cu copilul. Prin inregistrari am demonstrat ca daca sun de pe telefonul meu - nu raspundea. Sunam cu un numar necunoscut ei (de pe telefonul unor prieteni) - imediat raspundea. Cand auzea ca sunt eu, inchidea. Ba mai mult, am cumparat un telefon mobil copilului (are 9 ani), sa pot comunica cu el fara sa "o deranjez". Cum a ajuns copilul acasa cu telefonul, i-a fost confiscat. Judecatorul a intrebat: "de ce scrieti in intampinare ca reclamantul poate vorbi telefonic cu copilul daca ii interziceti acest lucru?". Raspunsul: "ati inteles gresit ce am scris".
3. Pensia alimentara o platesc "cu sfintenie". Intotodeauna o platesc in perioada 2-4 a lunii (in functie de zilele saptamanii). Niciodata nu am depasit ziua de 4 a lunii. Si cu toate acestea la proces am fost acuzat ca o platesc cu intarziere si la minimul pe economie. Un simplu extras scos de la banca (eu platind pensia prin virament bancar), a demonstrat ca minte.
4. Am fost acuzat ca nu o informez cand se imbolnaveste copilul (cat este la mine). Si culmea, chiar in perioada procesului a fost un asemenea caz. I-am scris un sms sa o informez. Mi-a scris inapoi sa-l duc la medic. Asa am si procedat. Apoi i-am scris un sms detaliat, la ce medic am fost, diagnosticul si tratamentul. Apoi, cand copilul s-a intors la mama lui, am trimis actele de la medic si medicamentele. Nu au trecut doua saptamani, si avem infatisare la proces. Mama copilui neaga senin: "dar copilul nici nu a fost bolnav!!!". Am aratat copiile actelor care le-am trimis mamei. Raspunsul ei: "nu le-am primit. Nu mi-a zis nimic". Atunci am spus judecatorului ca am si sms-urile cu convorbirile pe acesta tema. Judecatorul a luat telefonul meu si a citit aceste sms-uri... Cred ca si el a ramas uluit de cat de senin poate sa minta un om.
5. Martora ei ma acuza ca odata cand am luat copilul, cu copilul in masina, i-as fi aratat semne obscene (cu degetul). A venit intrebarea: ce masina am? Martora: nu stiu, pentru ca o parcheaza te miri pe unde sa nu o vad. Judecatorul: dar ati spus ca v-a aratat semne obscene din masina. Spuneti macar culoarea. Martora: nu stiu...

Si astea sunt doar cateva exemple. Dar in acest mod s-a comportat pe tot parcursul procesului.

Cum as putea sa dovedesc ca "luam decizii pentru minor cu calm și fără ceartă" cand tocmai asta este problema... mama copilului nu numai ca nu ma implica in luarea unor decizii, dar refuza sa-mi dea orice INFORMATIE despre copil. Nu a vrut sa-mi comunice cine e medicul de familie al copilului, refuza sa-mi comunice afectiunile de care sufera copilul (cand e bolnav trimite doar o hartie pe care scrie ce medicamente trebuie sa-i administrez. Daca o intreb care este afectiunea, ma acuza ca nu vreau sa-i dau medicamentele prescrise), la ce scoala l-a inscris, absolut nicio informatie. Imi interzice si sa vorbesc cu fiul meu la telefon (nici macar de sarbatori sau zi de nastere). Si inca multe altele...
Si apoi s-ar pune intrebarea: daca m-as intelege asa bine cu mama copilului, la ce sa mai deschid proces pentru incredintare comuna? Doar de dragul unui act?
Ce am vrut sa demonstrez cu acele inregistrari? Simplu: starea conflictuala este creata si mentinuta DOAR de una din parti. Din partea mea nu a primit "acelasi raspuns", dimpotriva, in orice problema legata de copil, am raspuns INTOTDEAUNA prompt si binevoitor. Nu am boicotat in niciun fel deciziile luate de mama (scoala, medicul, cu cine lasa copilul - exceptand o singura situatie: copilul era lasat la vecin cat era plecata mama de-acasa, iar acesta era violent verbal SI FIZIC cu copilul).
Si eu care credeam ca legea e pentru situatiile de acest gen, cand parintele custodian FOLOSESTE COPILUL ca arma de razbunare. Dar din cate se spune aici, legea e facuta pentru cei care se inteleg, care nu au conflicte... "te chem in judecata pentru ca ne intelegem foarte bine!!!" Ce absurd...

Daca se pune intrebarea cum se poate apoi lua decizii daca parintii nu se inteleg, raspunsul se gaseste in raportul Roland Proksch: „În special atunci când există conflicte parentale, custodia comună este în mod clar mai bună fiind în beneficiul copiilor şi relaţiei dintre părinţi”.

Ca sa arat gravitatea conflictului, am sa redau paragraful intreg din motivarea sentintei:
"Din probele administrate rezulta ca relatiile personale dintre parti s-au desfasurat pe aceleasi coordonate si ulterior procesului de divort, fiind caracterizate prin lipsa de comunicare, de cooperare, martorii confirmand tensiunea care exista si in prezent intre reclamant si parata. Nu sunt relevante in acest context motivele care contribuie la aceasta stare de fapt, partile reprosandu-si reciproc comportamentul manisfestat in cursul intalnirilor (efectuarea inregistrarilor audio sau video de catre reclamant, respectiv agresivitatea verbala a paratei), care se rezuma de altfel, in principal, la momentele luarii minorului la domiciliul reclamantului sau returnarea acestuia la mama."
Oare este asa ceva grav?
Eu recunosc ca inregistrez intalnirile cu fosta sotie (care se desfasoara in fata blocului). Si anume dintr-un motiv cat se poate de clar: sa-mi apar pielea :) Am avut deja mai multe ocazii cand aceste inregistrari m-au salvat. Mi-a facut in cateva randuri plangeri penale pentru violenta. Inregistrarile (care le-am prezentat politistului) au demonstrat tocmai inversul! Apoi m-a acuzat ca eu as vorbi urat cu ea. Inregistrarea a demonstrat ca tocmai invers se intampla.

In 2012 s-a pronuntat sentinta de divort si s-a incredintat copilul mamei pe motivul neintelegerilor dintre parinti, si a incapacitatii de comunicare dintre acestia.
Am deschis proces de reincredintare si extindere a programului de vizitare. S-a admis in parte, adica am primit extinderea programului de vizitare, asa cum am cerut, dar s-a respins cererea de incredintare comuna. Citez din motivarea sentintei: "Din probele administrate rezulta ca relatiile personale dintre parti s-au desfasurat pe aceleasi coordonate si ulterior procesului de divort, fiind caracterizate prin lipsa de comunicare, de cooperare, martorii confirmand tensiunea care exista si in prezent intre reclamant si parata. ... In acest context, instanta apreciaza ca nu exista motive intemeiate pentru a se reveni asupra masurii adoptate in cadrul primului proces".

Este conflictul dintre părinţi un motiv temeinic de a nu se acorda autoritate părintească comună?
Cum pot ataca in apel hotararea instantei de a incredinta minorul exclusiv unuia dintre parinti doar pe motivul neintelegerii dintre ei?

Asta ce implica? Totusi nu as vrea sa "ma pun" cu judecatorul...

Revin cu aceeasi problema. Au trecut deja mai bine de 4 luni de cand s-a pronuntat sentinta si inca nu mi-a venit comunicarea. Nici pe site-ul curtii nu apare nici o modificare.
Dupa doua luni jumate de la pronuntare (mijlocul lunii februarie), m-a rugat grefiera sa trimit pe mail in format word cererile mele depuse la dosar, pentru a putea opera mai rapid comunicarea sentintei. Le-am trimis. Dupa inca o luna, am trimis o cerere de urgentare a redactarii. Iar a mai trecut o luna si inca tot nimic. Ce mai pot face pentru a determina judecatorul sa-si faca treaba (si sa respecte legea...)?