avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 615 soluții astăzi
Forum Activitate AdrianaCameliaS

Activitate AdrianaCameliaS

Multumesc!
Unele hypermarketuri si supermarketuri refuza sa emita o factura fiscala in cazul produselor destinate revanzarii. Un hypermarket elibereaza factura fiscala, dar nu daca printre produse se afla si tutun sau bauturi alcoolice, iar pe factura scrie ca produsele nu sunt destinate revanzarii.

Alt hypermarket, in schimb, elibereaza factura fiscala pentru orice produs si pe factura nu se specifica nimic de genul "este interzisa revanzarea produselor". Asa mi se pare normal.

Indiferent ce fel de magazin ai, ca e mai mic sau mai mare, daca vine un client si iti solicita o factura fiscala si pentru un pachet de tigari sau un pachet de guma, tu esti obligat sa-i emiti factura, indiferent de valoare si nici nu te intereseaza ce face clientul cu produsul respectiv, ca il revinde sau nu.

Unele hypermarketuri spun ca ele au un regulament intern, ca vand cu amanuntul si de asta nu vor sa dea factura fiscala, decat daca specifica pe factura ca produsele nu sunt destinate revanzarii.

Intrebarea mea este daca aceasta practica este legala. Eu cred ca nu poti sa-ti faci un regulament intern care sa contravina cu legislatia in vigoare.



Toata povestea asta e cusuta putin cu ata alba. Ma indoiesc ca o persoana cu studii postuniversitare, cu studii in strainatate, ar scrie "ia rupt" sau "sa dus". Mai mult, nu stie cand se scrie "copii" si cand "copiii", care copii, apropos, sunt olimpici la diferite materii :))))) Foarte important pentru cazul de fata, nu? Cel condamnat incearca sa-si construiasca o imagine impecabila: un om foarte corect, cu scoala in strainatate, cu copii olimpici, dar care, cu toate astea, nu prea sa stie sa scrie corect. Everybody lies. In ce priveste condamnarile, observati ca ne da foarte putine detalii despre cum s-au petrecut faptele, fiind mult mai preocupat sa improaste cu noroi autoritatile.
Răspuns la discuția Prejudiciu de imagine
Rezultatul testului poligraf nu este o proba admisibila in instanta, asa ca nu va ajuta.
Art 537 din Codul Civil defineste bunurile imobile: "Sunt imobile terenurile, izvoarele şi cursurile de apă, plantaţiile prinse în rădăcini, construcţiile şi orice alte lucrări fixate în pământ cu caracter permanent, platformele şi alte instalaţii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acestea cu caracter permanent."

Chioscul, nefiind o constructie cu caracter permanent, este un bun mobil.

Din cate stiu, autentifcarea este o obligatorie numai in cazul bunurilor imobile, asa cum sunt definite de art 537.


Asadar, o decizie de impunere ar trebui emisa catre vanzator. Cumparatorul nu poate fi obligat la plata chiriei din moment ce primaria nu-l recunoaste drept proprietar. Daca primaria emite o decizie de impunere catre comparator, SC B, aceasta ar putea fi anulata in instanta pentru ca SC B nu are calitate procesuala? Vanzatorul recunoaste ca a vandut chioscul si recunoaste dreptul de proprietate al cumparatorului.
Problema nu e vanzatorul, ci primaria si chiria pe ultimii 5 ani. Pe viitor se poate autentifica contractul, pentru ca vanzatorul recunoaste vanzarea.

Primaria nu are cuprins acest teren in inventarul domeniului public sau al celui privat. Pe extrasul de carte funciara scrie statul roman.

Vanzatorul a fost o societate cu capital de stat inainte de 1989 si, inca de acum 5 ani, considera ca terenul i se cuvine. De asta terenul a fost in litigiu. Vanzatorul nu recunoaste primaria ca proprietar al terenului, ci considera ca i se cuvine in baza HG 834/1991.

E o situatie mai complicats, dar pana se clarifica situatia terenului, vroiam doar sa stiu catre cine ar trebui emisa decizia de impunere, din punct de vedere legal, pentru ultimii 5 ani.
Daca acel contract neatentificat nu produce efecte juridice, inseamna ca acel chiosc a ramas in proprietatea SC A si atunci bunul SC A a ocupat terenul, iar decizia de impunere privind chiria pentru teren trebuie emisa catre SC A, nu catre SC B. Toate acuzele aduse SC B, din partea primariei, cum ca a ocupat terenul, devin nefondate, din moment ce primaria nu recunoaste ca chioscul a intrat vreodata in patrimonial acestei societati.
E un act de vanzare cumparare din 1993, cu privire la un chiosc (constructie provizorie), de la o SC A care a detinut acel chios inainte de 1989, catre o alta SC B, neautentificat la notar. In prezent, primaria spune ca acel contract, nefiind autentificat, nu confera SC B cumparatoare dreptul de proprietate.
Problema e terenul de sub chiosc, care este al primariei si a fost in litigiu in ultimii 5 ani. Inainte de litigiu, SC B a avut contract de inchiriere cu primaria pentru teren. Primaria vrea sa incaseze acum de la SC B chirie pentru teren, cu toate ca nu recunoaste dreptul de proprietate asupra chioscului, din cauza constractului neautentificat.
Daca dreptul de proprietate nu a fost transmis catre SC B, atunci nu SC A ar trebui sa plateasca chiria pentru teren?
Un contract de vanzare cumparare cu privire la un bun imobil (teren, cladire), neautentificat, produce efecte juridice?
Dar unul cu privire la un bun mobil (constructive provizorie)? Din cate stiu, in cazul bunurilor mobile inscrisul sub semnatura privata este suficient.
Dreptul de proprietate asupra terenului a fost disputat intre primarie si o societate comerciala. Inainte de aparitia litigiului primaria a inchiriat terenul, dar dupa aceea nu l-a mai putut inchiria din cauza litigiului. Acum, ca litigiul s-a terminat si terenul a ramas la primarie cum se calculeaza chiria pentru perioada aflata in litigiu, din 2011 si pana acum?
Pe teren este amplasata o constructie cu caracter provizoriu, un chiosc.
In lista de taxe si impozite nu este nicio taxa pentru terenuri aflate in litigiu.
Primaria are dreptul sa calculeze si penalitati?