Activitate bms

Speță interesanta (cel puțin pt. mine)
Avem o sentință dată de prima instanță, ne-executorie, ne-definitivă. Comunicarea sentinței, viciată. Partea căreia sentința i-a fost favorabilă, a investit sentința cu titlu exec. (nefiind atacată în termen din cauza comunicării viciate). Executorul a deschis dosar și a făcut primele acte. De-abia atunci cealaltă parte a luat la cunoștință de sentință si a depus cerere de apel cu repunere în termen. Instanța de apel a parcurs procedura prealabilă a emis o rezoluție prin care constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 471-475 și a stabilit primul termen. În opinia mea această rezoluție are valoare probantă a declarării apelului, caz în care sentința dată pe fond își pierde caracterul de definitivă și pe cale de consecință titlul executoriu cu care a fost investit este nul de drept. Toate astea ar fi trebuit să ducă, în opinia mea, la admiterea contestației la executare pe motiv art.634 CPC, (demarat la aceiași dată cu apelul), dar surpriză, președintele a considerat rezoluția dată de instanța de apel nu este suficient de a beneficia de prevederile art.632 și urm. ca și cum pe rol ar fi fost o speță sub incidența art. 448 cu hotărâri de primă instanță executorii. Ce părere aveți ? Rezoluția instanței de apel este motiv valid pentru admiterea contestației sau este necesară o încheiere de ședință a aceleiași instanțe prin care se certifică stadiul procesual, acela de apel?

Către Mediatorsm,
Poate nu m-ați înțeles bine, nu contest meseria și instituția mediatorului ca principiu, zic doar că sub actuala formă este un fâs, mai mare sau mai mic. Oare ce ”feedback fantastic” poate să vină de la un reclamant pentru revendicare teren sau grănițuire, care vine la mediator îi dă 1000RON onorar, se înțelege cu pârâtul, semnează o înțelegere privind terenul respectiv apoi trebuie sa meargă la notar să încheie tranzacția și iar este taxat cu onorar, timbru, taxa pe tranzacție (2-3%), sau în cazul în care nu se înțeleg, plătește cheltuielile mediatorului, (citații etc.) și apoi merge în instanță? Ideea de bază e că mediatorul ar trebui să fie, în opinia mea, pentru a fi în mod real eficientă, echivalentul unui judecător de pace. vezi aici [ link extern ] .

Hai sa fim seriosi, se vede de la o posta implicarea politicului in Lege, lobby-ul facut de mediatori ” a prins”. Extrapoland, ce-ar fi daca orice precontract de cumparare-vanzare ar trebui intocmit numai la agentii imobiliare, orice cumparare de masina din targ ar trebui sa treaca prin biroul unui ”meserias”. Nu ma intelegeti gresit, jos palaria fata de mediatori si de meseria lor (si eu ma gandeam sa intru in breasla). Intr-adevar reprezinta o posibilitate mai ieftina, mai simpla, mai rapida de a rezolva un litigiu daca partile doresc asta. Cuvinte cheie: ”posibilitate” adica nu obligativitate, si ”daca partile doresc” adica fara ambele parti in birou nu mai este mediere.
Cam astea ar fi trebuit sa fie motivatia legii.
Precum stiti traim in Romania, in problemele funciare de care ma ocup clientii prefera sa se judece zeci de ani cu zeci de milioane decat sa se impace, la o eventuala mediere s-ar termina cu o bataie in cel mai bun caz.
La urma urmei NCPC prevede ”procedura prealabila” art. 193, care nu este definită exact. L192/2006 este adoptat ca lege ordinară, nici organică, nici specială, caracterul și aria de aplicabilitate nu permitea asta. Cred că suntem în fața unui nou OG3/2000, doar mai elaborat. Sa speram ca si CCR e ”in pas” cu moda si va remodela legislatia.

PS: Catre admini : incercati implementati caracterele romanesti pls

As dori un sfat de la colegii care au experienta cu băncile în ceea ce privește dreptul acestora de ipotecă asupra bunurilor. Am următoarea speță: Clientul meu a garantat cu un bun imobil (teren) pentru o persoană (fostă prietenă). Debitoarea (fosta prietenă) nu prea mai plătește ratele, adică deloc. Valoarea garanției este de vreo 4 ori mai mare decât creditul, așa că BCR-ul nu s-a impacientat la 6-7 luni întârziere, n-a întreprins numic. Dar girantul ipotecar este pus în situația să piardă un teren de 4 ori mai mare ca valoare decât creditul garantat, astfel că a încercat să lichideze datoria debitoarei prin vânzarea terenului și rambursarea creditului. După 2 luni de discuții și mail-uri la centru (numai centrala BCR poate aproba și punctul de la sfârșitul propoziției) am primit un acord de parcelare, fără de care nu puteam obține certificat urbanism, aviz OCPI care era valabil 30 de zile !!! Tot BCR ne-a impus ca în loc să emită un acord de parcelare și vânzare (cu condiția vărsării intregii sume obținute în cont) a emis doar acord de parcelare urmând ca proprietarul să dea declarație de parcelare, urmând ca după inscrierea in CF a parcelării să emită un alt acord pt vânzare, adică practic, dublarea termenelor. La toate piedicile de până acum se mai adaugă indolența debitoarei care nu este cooperantă. În opinia BCR numai debitoarea poate să depună cerere pt emiterea acordului de parcelare, vânzare, iar aceasta este, cum am mai zis, nepăsătoare.
Întrebarea mea este pot ”forța” cumva BCR să coopereze numai cu garantul ipotecar în vederea rambursării anticipate a creditului debitoarei, iar în acest demers să-mi emită toate documentele necesare?

Mai este vreo sansa în aceasta speta? Teren situat in oras, ingradit, suprafata de 3000mp din care 1000 s-a atribuit prin ordinul prefectului in 1997, dar restul este intabulat pe Statul Roman. Cum as putea obtine dreptul de proprietate asupra diferentei de 2000mp?

Așa este cum au spus și colegii de mai sus, chiar eu am fost în situația asta. O fostă angajată nu și-a plătit ratele, banca a acționat împotriva ei, a obținut Titlu executoriu dar neavând ce să execute m-au sunat pe mine - angajator. Degeaba le-am spus că nu mai lucrează la mine, m-au tot amenințat că dacă nu vărs banii în contul respectiv mă dau în judecată. Și m-au acționat în instanță pentru a-mi pune poprire pe conturile firmei până la concurența sumei... I-am lăsat până la a doua înfățișare și am depus dovada că angajatul nu mai lucra la mine înainte de data notificării. Le-am cerut și cheltuieli de 1000 lei (că doar mai are BancPostul ceva bani).

Asta m-a pus instanta sa aleg.Am depus o cerere pt constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune in contradictoriu cu o matusa care si ea ar avea drept de mostenire asupra terenului dar fiind parte din gradina casei l-a folosit numai reclamantul.Desigur am invocat in drept Decretul 115 dar si articole din Codul Civil 1846 1855,si urm. La prima infatisare instanta mi-a pus in vedere sa precizez daca imi intemeiez cererea pe Codul Civ sau Decretul 115.Precizez ca sunt in Ardeal si exista vechile CF-uri, harti etc. Ce sa aleg? Cele doua acte normative nu se exclud in opinia mea se completeaza?

Daca conf art 405 CPC termenele s-au prescris, aș putea cere din nou partajul?

Am interpretat și eu astfel dar cum ramâne cu art.742, 1737 C. civ. pct. 3 , iar dreptul de proprietate asupra cotei din imobil este condiționat de plata sultei

Nu ma aflu în rejudecare, as dori sa pornesc aceasta actiune, dar nu gasesc temeiul de drept. Situatia actuala este oarecum blocata. Dreptul de a cere executarea s-a prescris, dreptul de a înscrie în Cartea funciară cotele de proprietate de asemenea, totuși părțile sunt moștenitori în urma sentinței, deciziei Tribunalului și a deciziei Curtii de Apel, au un drept real care este imprescriptibil.