atinas a scris:

Foarte complicat, peste care se adauga ca eu nu stau in tara si mai sunt si platile notariale ptr ça succesiunea nu s a facut la timp. Da, o sa reflectez si o sa intreb notarul sa vad viziunea lui. Mai am o intrebare va rog . Dupa decesul mamei nu am primit timp de trei ani nici o convocare la vreun notar pentru acceptarea succesiunii. Este normal? Cum se procedeaza? Cu mentiunea ca mama nu a decedat in localitatea de resedinta. Multumesc

Spre deosebire de alte sisteme juridice, în România, procedura succesorală notarială nu se deschide automat de către stat sau de către notar. Procedura începe numai la cererea unui moștenitor (dumneavoastră, fratele, sau un alt succesibil) sau a unui creditor. Dacă nici dumneavoastră, nici fratele nu ați depus o cerere de deschidere a succesiunii la notarul competent, procedura nu a demarat, și implicit, nimeni nu avea de ce să vă convoace.

Este posibil ca fratele dumneavoastră să fi amânat deschiderea procedurii, sau să fi depus o cerere fără a solicita explicit convocarea dumneavoastră sau fără a o trimite la adresa corectă din străinătate. Dacă fratele a depus cererea, notarul ar trebui să îl citeze pe toți moștenitorii cunoscuți. Dacă nu v-a citat, procedura este viciată. Cel mai probabil, fratele nu a deschis formal dosarul.

Legea civilă (Art. 1103) prevede că moștenirea trebuie acceptată (expres sau tacit) în termen de un an de la data decesului. Acceptarea expresă se face printr-o declarație dată la notar. Acceptarea tacită se face prin acte care presupun intenția de a accepta moștenirea (ex: plata datoriilor succesiunii, cum ar fi plata de către dumneavoastră a casei de sănătate, sau închirierea bunurilor). Faptul că ați achitat cheltuielile casei de sănătate a mamei este un argument puternic în favoarea acceptării tacite a moștenirii mamei. Chiar dacă a trecut termenul de un an, nu sunteți considerat străin(ă) de moștenire, dar este bine să dați o declarație expresă cât mai curând.

Precizarea dumneavoastră că mama nu a decedat în localitatea de reședință este irelevantă din punct de vedere legal. Notarul competent este întotdeauna cel de la locul ultimului domiciliu al persoanei decedate (Art. 93 din Legea Notarilor). Moartea într-o altă localitate (spital, casă de sănătate) nu schimbă notarul care se ocupă de dosar.

Vă recomand să luați următoarele măsuri, pe care le puteți realiza și de la distanță:
1. Contactați Notarul Competent: Determinați care era ultimul domiciliu al mamei și contactați un notar din acel oraș. Solicitați o întrevedere (chiar și online) pentru a verifica dacă fratele a deschis un dosar și, dacă nu, depuneți dumneavoastră cererea de deschidere a succesiunii și declarația de acceptare expresă a moștenirii mamei (dacă nu ați făcut-o deja).
2. Solicitați Documente: Cereți notarului să vă confirme modul în care va aplica rezerva succesorală și modul în care vor fi tratate sumele de bani și plata casei de sănătate (datorii ale succesiunii).
3. Pregătiți Alternativa: Dacă notarul nu poate soluționa dosarul din cauza testamentului sau a lipsei de acord (deoarece fratele ar trebui să vă acopere rezerva din sumele retrase), va trebui să vă adresați instanței.

Inițierea și finalizarea procedurii succesorale de la distanță se poate realiza integral prin intermediul unei Procuri Speciale Autentice. Această metodă este uzuală și acceptată de notarii publici din România. Procura este documentul esențial prin care autorizați o persoană de încredere (un avocat, un prieten, sau chiar un alt notar) să acționeze în numele dumneavoastră. Procura trebuie să fie un înscris autentic. Puteți obține acest document la Consulatul/Ambasada României. Aceasta este metoda cea mai sigură și, de obicei, mai rapidă pentru recunoaștere. Documentul va fi redactat și autentificat de un funcționar consular român și va avea aceeași valoare ca un act notarial din România.

Procura trebuie să fie specială, adică să menționeze în mod explicit toate acțiunile pe care mandatarul (persoana împuternicită) le poate face în numele dumneavoastră în fața notarului. Trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- Deschiderea Procedurii: "Să depună cererea de deschidere a procedurii succesorale în urma defunctei [Numele Mamei]."
- Acceptarea Moștenirii: "Să dea declarația de acceptare expresă a moștenirii, în numele meu, în termenul legal de un an." (Deși ați acceptat tacit prin plăți, este bine să fie confirmată expres).
- Partajarea Bunurilor: "Să participe la dezbaterea succesiunilor soților [Numele Tatălui] și [Numele Mamei], să negocieze și să semneze actul de partaj succesoral și certificatul de moștenitor, fiind de acord cu cotele legale și cu aplicarea reducerii liberalităților (testamentului) până la limita rezervei succesorale legale."
- Recuperarea Datoriilor: "Să solicite și să primească în numele meu rambursarea cheltuielilor de ultimă boală achitate de subsemnatul (anexați copii după chitanțe)."
- Achitarea Taxelor: "Să achite în numele meu taxele succesorale, onorariile notariale și impozitul pe transferul proprietății."

Mandatarul va avea nevoie de următoarele documente, pe care trebuie să i le trimiteți:
- Procura Specială Autentică (originalul).
- Copie după Cartea de Identitate/Pașaportul dumneavoastră.
- Acte de Stare Civilă: Certificat de naștere și de căsătorie (dacă este cazul), care să dovedească legătura de rudenie.
- Dovezile de Platã: Copii legalizate după chitanțele/extrasele de cont care dovedesc plata casei de sănătate a mamei (acestea susțin cererea de rambursare).

Persoana împuternicită va merge la notarul din localitatea ultimului domiciliu al mamei și va depune cererea de deschidere a succesiunii, alături de procura dumneavoastră.

Deoarece există un testament care vă încalcă rezerva, procedura notarială poate fi rapid blocată dacă fratele nu este de acord cu plata rezervei dumneavoastră (1/4 din averea mamei) și cu imputarea banilor retrași. Pentru a avea șanse maxime de succes, cel mai eficient este să împuterniciți un avocat specializat în succesiuni (poate chiar domnul avocat Niculescu). Acesta va ști exact cum să formuleze cererile la notar și, în cazul unui eșec notarial, va fi deja pregătit să inițieze acțiunea de Partaj Judiciar în Instanță, unde se va soluționa forțat reducțiunea testamentului și recuperarea banilor.

Situația se prezintă în felul următor: termenul administrativ de depunere a cererilor inițiale de reconstituire a dreptului de proprietate (adică primul pas făcut de moștenitorii direcți) a expirat de mult, de regulă undeva prin anii '90, în funcție de legea aplicabilă la momentul respectiv. Nu mai poți depune o cerere nouă de reconstituire la Comisia Locală de Fond Funciar. Aici e marele blocaj administrativ.

Însă, faptul că ai acele documente cadastrale care o indică pe mama ta (proprietarul inițial) ca fiind titulara parcelei e un element extrem de important și ar putea sugera două scenarii, pe care trebuie să le verifici:

Dreptul de proprietate a fost deja Validat/Constituit, dar nu s-a emis Titlul de Proprietate (TP) sau nu s-a făcut Punerea în Posesie (PIP). Acesta este cel mai favorabil scenariu. Dacă mama ta sau un alt moștenitor a depus cererea la timp, iar Comisia a validat dreptul (printr-o hotărâre a Comisiei Județene sau prin Anexa la HCL), atunci dreptul există, dar e nevoie de finalizarea procedurii. În acest caz, fiul, în calitate de moștenitor, poate acționa în instanță (de regulă, Judecătoria de la locul situării terenului) o acțiune în constatare și/sau obligarea Comisiei Locale și a celei Județene la finalizarea procedurii (emiterea TP și/sau PIP), conform prevederilor Legii nr. 18/1991. Documentele cadastrale pot fi un indiciu că s-a făcut cel puțin o parte din măsurători sau o identificare a terenului.

sau...
Mama ta era deja proprietară cu acte valabile înainte de preluarea de către stat, dar nu s-a finalizat procesul de recunoaștere a proprietății (ceea ce e mai rar în contextul pădurilor, care se retrocedau prin reconstituire). Dacă ar fi vorba de un caz de revendicare (acțiune de drept comun bazată pe Art. 563 din Codul Civil), ai putea încerca direct în instanță, fără a mai trece prin Comisiile de Fond Funciar, dar numai dacă poți dovedi că dreptul de proprietate nu a fost stins niciodată în mod legal, ci doar obstrucționat. Totuși, în majoritatea cazurilor de fond funciar, inclusiv pentru păduri (Legea nr. 1/2000), trebuie să demonstrezi că ai trecut prin etapa administrativă inițială, adică depunerea cererii la timp.

Pe scurt, cheia stă în a vedea dacă s-a depus o cerere inițială de reconstituire în termenele legale stabilite de legile fondului funciar și dacă există un act administrativ de validare. Dacă nu s-a depus nicio cerere la momentul potrivit, șansele sunt, din păcate, foarte mici, deoarece termenele de decădere sunt stricte. Dacă cererea a fost depusă și validată, instanța este calea de urmat.

S-a depus vreo cerere inițială de reconstituire de către mama ta sau de un alt moștenitor în anii '90 sau 2000 (sub incidența Legii nr. 18/1991, 169/1997 sau 1/2000)?
Ce fel de act este documentul cadastral? Este o schiță veche, o expertiză tehnică, sau provine dintr-o procedură de intabulare începută, dar neterminată?

Faptul că ai primit Ordonanța de clasare (emisă de procuror) pentru infracțiunea de conducere fără permis (Art. 335 alin. (1) din Codul Penal) este un lucru bun, înseamnă că Parchetul a decis că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sau că există o altă cauză care împiedică punerea în mișcare/exercitarea acțiunii penale.

În general, ordonanța de clasare se comunică părții, dar nu asigură automat și pe loc eliberarea permisului de conducere dacă acesta a fost reținut în contextul urmăririi penale. Chiar dacă infracțiunea penală a fost clasată, permisul tău a fost inițial reținut administrativ pentru fapta contravențională (trecerea pe roșu), care a generat suspendarea de 30 de zile. Perioada de suspendare pentru contravenție se calculează de la data reținerii, iar conducerea după expirarea dovezii este cea care a complicat lucrurile, transformându-se în infracțiune.

Procedura uzuală impune ca, după soluționarea definitivă a cauzei penale (prin clasare, în cazul tău), Poliția Rutieră să ia o decizie cu privire la măsura administrativă a reținerii permisului și la restituirea lui. De multe ori, chiar dacă fapta penală se clasează, trebuie verificat dacă nu cumva a rămas valabilă decizia de suspendare inițială sau dacă nu există alte măsuri de reținere.

Reținerea ordonanței de clasare de către agenții de la Brigada Rutieră nu este o procedură standard prin care ți se confiscă documentul, ci mai degrabă o modalitate de a se asigura că documentul este înregistrat oficial și că se inițiază procedura internă de verificare și dispunere a restituirii. Ei trebuie să o verifice, să o înregistreze și, cel mai important, să comunice cu Parchetul sau cu compartimentul lor juridic/administrativ pentru a vedea efectele clasării asupra dovezii și a permisului. Cele 10 zile menționate pentru a discuta cu comandantul par să fie termenul lor intern de procesare a deciziei primite de la Parchet. Conform procedurilor, de obicei poliția primește și ea o copie oficială a clasării direct de la Parchet, dar prezentarea ta grăbește lucrurile.

Nu ți-a fost restituit pe loc tocmai din cauza naturii complexe a situației: a fost o faptă contravențională urmată de o prezumtivă infracțiune. Ei trebuie să se asigure că, odată clasată infracțiunea, nu mai există niciun temei legal (administrativ sau penal) care să justifice reținerea permisului tău, conform prevederilor din O.U.G. nr. 195/2002 (privind circulația pe drumurile publice) și normele sale de aplicare.

Ar fi util să ne spui și dacă ordonanța de clasare face referire și la restituirea permisului Uneori, procurorul dispune în mod expres și restituirea.

Legea nr. 31/1990 privind societățile, Art. 17 alin. (2): "La acelaşi sediu vor putea funcţiona mai multe societăţi, dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii: a) imobilul, prin structura lui, permite funcţionarea mai multor societăţi în încăp1eri diferite; b) cel puţin o persoană este, în condiţiile legii, asociat în fiecare dintre societăţi; c) dacă cel puţin unul dintre asociaţi este proprietar al imobilului ce urmează a fi sediul societăţii."
Începând cu Legea nr. 102/2020, interdicția de a nu depăși numărul de camere a fost eliminată, iar pentru sediile sociale fără activitate (cum este cazul dumneavoastră) nu este necesar acordul vecinilor (Art. 17 alin. (4), (5) și (6) din aceeași lege).

Trecerea de la un Contract de Comodat (împrumut de folosință cu titlu gratuit) la un Contract de Închiriere (locațiune cu titlu oneros, pe bază de chirie) nu reprezintă o simplă modificare a contractului existent, ci încetarea de drept a Contractului de Comodat (prin acordul părților, deși prematur) și încheierea unui nou contract (de închiriere).

Această schimbare de titlu (Comodat la Închiriere) nu implică o modificare a adresei sediului social și, prin urmare, nu impune obligația de a depune cerere de modificare la ONRC sub aspectul adresei. Singura obligație este de a vă asigura că noul Contract de Închiriere (ca nou act care atestă dreptul de folosință) va fi valabil la data expirării înregistrării actuale a comodatului la ONRC și că durata contractului de închiriere va fi declarată corespunzător la ONRC.

Întrebarea esențială: Poate Firma A să aibă un contract de închiriere fără spațiu specificat, când Firma B are deja specificată "camera 1" tot prin închiriere?
Pentru ca noul contract al Firmei A (chirie) să fie valabil și opozabil, el trebuie să îndeplinească condițiile de la Art. 17 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Deși doriți să nu specificați spațiul, riscul juridic cel mai mic ar fi ca noul Contract de Închiriere al Firmei A să specifice o altă încăpere/suprafață (de exemplu, "camera 2" sau "o suprafață de 4 mp din hol/dependințe") sau să specifice o cotă-parte indiviză din imobil ("drept de folosință asupra spațiului de X mp din suprafața totală de Y mp, cu folosința comună a dependințelor"). Aceasta ar asigura respectarea literală a Art. 17 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990.
Încheierea Contractului de Închiriere pentru Firma A fără specificarea unei camere distincte. Riscul constă în faptul că, în cazul unui control al autorităților fiscale (ANAF) sau în cadrul unei proceduri ONRC, poate fi solicitată o mai mare claritate a spațiului alocat, în special având în vedere că Firma B are deja un spațiu determinat ("camera 1"). Pe fond, dacă Art. 17 alin. (2) lit. a) nu este îndeplinit, trebuie îndeplinită cel puțin una dintre celelalte condiții (lit. b sau c), care, din informațiile primite, par a fi cel mai probabil îndeplinite (ex: același proprietar sau asociat comun).

Este proprietarul/locatorul imobilului aceeași persoană (fizică/juridică) pentru ambele firme (A și B)?
Există cel puțin un asociat comun (o singură persoană) care deține calitatea de asociat sau administrator în ambele societăți (Firma A și Firma B)?
Confirmați că la adresa sediilor sociale ale ambelor firme nu se desfășoară niciun fel de activitate economică (doar sediu social "fără activitate")?

Acest detaliu schimbă radical calculele finale de împărțire, însă vă pot confirma că nu vă pierdeți calitatea de moștenitor. Legea română (Codul Civil) vă protejează prin instituția rezervei succesorale.

Vă rog să rețineți următoarele:
- Testamentul mamei nu vă poate afecta cota directă din moștenirea tatălui.
- Sunteți moștenitor rezervatar în succesiunea mamei, deci testamentul nu poate priva copiii de o anumită cotă legală minimă.
- Aveți dreptul la rambursarea cheltuielilor de îngrijire a mamei.

Succesiunea Tatălui (Etapa I)
Testamentul mamei nu are nicio influență asupra acestei etape. Masa succesorală a tatălui se împarte în continuare între Mama (1/4), dumneavoastră (3/8) și fratele (3/8).

Succesiunea Mamei (Etapa II)
Această etapă include bunurile proprii ale mamei (inclusiv jumătatea ei de casă, terenurile ei proprii) și cota de 1/4 pe care mama ar fi trebuit să o moștenească de la tată. În această etapă se aplică testamentul, dar el trebuie redus pentru a respecta rezerva dumneavoastră. Când sunt doi copii (descendenți), rezerva succesorală este de 1/2 (jumătate) din întreaga masă succesorală a mamei. Această rezervă (1/2) se împarte egal între dumneavoastră și fratele. Cota dumneavoastră garantată: 1/4 (un sfert) din averea mamei. Testamentul prin care mama lasă totul fratelui se consideră o liberalitate excesivă și va fi supus reducțiunii până la limita cotității disponibile (restul de 1/2).

Faptul că fratele a scos banii cu câteva zile înainte de deces (chiar dacă era împuternicit) nu îi face automat proprietarul acelor sume. Pentru calculul rezervei, se face reuniunea fictivă a tuturor bunurilor mamei, inclusiv acești bani. Se consideră că banii sunt o donație deghizată sau un avans din moștenire (un dar făcut fratelui). Această sumă de bani trebuie adăugată la Masa Succesorală a mamei. Apoi, se calculează rezerva dumneavoastră de 1/4 din această sumă totală (bunuri + bani). Deoarece fratele a retras banii, el va trebui să fie imputat cu valoarea lor la cota lui de moștenire (care este 3/4 din masa mamei, conform testamentului). Dacă suma retrasă depășește cota de 3/4 care i se cuvine, el trebuie să returneze diferența în masă pentru a vă acoperi rezerva de 1/4.

Plata dumneavoastră pentru casa de sănătate a mamei se consideră o datorie a succesiunii (cheltuieli de ultimă boală). Aveți dreptul de a solicita ca aceste sume plătite să vă fie rambursate integral din masa succesorală a mamei înainte ca orice împărțire (inclusiv aplicarea testamentului) să aibă loc.

Mergeți la notarul care v-a trimis emailul și cereți-i să calculeze exact masa succesorală totală și să aplice reducțiunea testamentului mamei pentru a vă respecta rezerva legală de 1/4 din averea mamei. Adunați toate documentele care atestă plățile făcute de dumneavoastră pentru casa de sănătate a mamei. Acestea sunt cruciale pentru a vă fi rambursate. Dacă notarul (din cauza testamentului sau a neînțelegerilor cu fratele) refuză să calculeze rezerva și să vă includă banii retrași în masă, singura cale este să apelați la Instanța de Judecată printr-o Acțiune în Partaj Judiciar și să cereți expres reducțiunea liberalității excesive (testamentul) și raportul sumei de bani retrase.

Sper că această clarificare vă este utilă. Vă recomand să nu acceptați nicio împărțire care nu vă respectă cota de 1/4 din moștenirea mamei și dreptul de a vă recupera datoriile.

Din punct de vedere legal și procedural, corectarea acestei erori se realizează printr-o procedură contabilă de regularizare și rectificare, conform prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, Legii finanțelor publice nr. 500/2002 sau Legii finanțelor publice locale nr. 273/2006 (după caz), și, mai ales, conform Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare și Ordinului ministrului finanțelor publice (OMFP) privind normele metodologice de angajare, lichidare, ordonanțare și plată a cheltuielilor instituțiilor publice.

1. Identificarea și Documentarea Erorii: Documentul care a stat la baza plății (Ordinul de Plată, dispoziția de plată/casare, nota contabilă) trebuie identificat. Trebuie întocmit un referat sau o notă internă de către compartimentul financiar-contabil, care să descrie eroarea (plată din Titlul 71 în loc de Titlul 61 PNRR) și să justifice necesitatea corecției.
2. Corectarea Contabilă (Regularizarea): Corecția se realizează, de regulă, printr-o notă contabilă de rectificare sau o notă de debitare/creditare, avizată de conducătorul compartimentului financiar-contabil și aprobată de ordonatorul de credite. Se va proceda la anularea înregistrării inițiale (debitare/creditare) greșite și la înregistrarea corectă a cheltuielii pe sursa de finanțare și titlul corect. Practic, se realizează o transferare a sumei din contul corespunzător Titlului 71 (bugetul obișnuit) în contul corespunzător Titlului 61 PNRR, dacă fondurile erau deja în contul instituției. Dacă plata a fost deja executată către beneficiar, corecția se face doar la nivelul evidențelor contabile și al clasificației bugetare.
3. Implicarea Trezoreriei/Băncii (Dacă este necesar): Dacă eroarea implică mișcări de fonduri între conturile deschise la Trezoreria Statului (sau bănci, în cazul fondurilor externe), ar putea fi necesară o Dispoziție de încasare/plată sau un alt formular specific, prin care se solicită Trezoreriei (sau băncii) transferul sumei între conturile corespunzătoare surselor de finanțare respective.

Deoarece este implicat PNRR, este imperativ ca instituția să respecte Ghidul solicitantului și procedurile de implementare specifice programului, care pot impune documente suplimentare sau termene limită pentru raportarea și certificarea cheltuielilor. Dacă eroarea nu este corectată la timp, cheltuiala ar putea deveni neeligibilă pentru rambursare din fonduri PNRR.

Bună ziua,

Înțeleg situația dumneavoastră și faptul că doriți să obțineți un permis de ședere pentru soția dumneavoastră ca membru de familie al unui cetățean român, fără ca aceasta să fie nevoită să-și schimbe numele de familie în documentele ucrainene.

Acesta este un subiect care implică atât legislația română privind șederea străinilor, cât și prevederile dreptului familiei din ambele state, respectiv recunoașterea și efectele schimbării de nume.

Conform legislației române privind regimul străinilor, în general, pentru a obține un permis de ședere ca membru de familie (soț) al unui cetățean român, autoritățile (Inspectoratul General pentru Imigrări - IGI) solicită corespondența deplină între identitatea din documentul de călătorie (pașaport) și cea din certificatul de căsătorie românesc. Certificatul de căsătorie românesc atestă că soția dumneavoastră poartă numele dumneavoastră de familie. Dacă pașaportul ucrainean indică un alt nume (cel anterior căsătoriei), IGI poate considera că există o discrepanță în identitatea persoanei, motiv pentru care solicită actualizarea pașaportului pentru a reflecta numele de familie dobândit prin căsătorie în România.

Faptul că soția dumneavoastră și-a schimbat numele de familie în România prin căsătorie NU atrage pierderea cetățeniei ucrainene. Ucraina permite cetățenilor să își schimbe numele. Deși alegerea numelui în România este guvernată de legea română, pentru ca autoritățile române să recunoască fără echivoc identitatea soției în scopul șederii, numele din certificatul de căsătorie românesc ar trebui să fie recunoscut și înscris în pașaportul ucrainean. Legislația ucraineană prevede că un cetățean are obligația de a solicita eliberarea unui nou pașaport dacă datele de identitate (inclusiv numele de familie) se schimbă.

Nu există o soluție simplă care să permită păstrarea numelui anterior în pașaportul ucrainean și obținerea permisului de ședere pe numele nou, având în vedere practica IGI. oția dumneavoastră trebuie să meargă la Ambasada sau Consulatul Ucrainei din România sau direct în Ucraina și să solicite schimbarea pașaportului, înscriind noul nume de familie dobândit prin căsătoria din România. Odată emis noul pașaport, poate depune din nou cererea la IGI. Această soluție aliniază toate documentele, eliminând discrepanța.

Soluția Alternativă (Implica Riscuri și Dificultăți): Puteți contesta decizia IGI în instanța de contencios administrativ din România, argumentând că identitatea este probată de certificatul de căsătorie și că legea ucraineană permite păstrarea cetățeniei și recunoașterea numelui dobândit în străinătate. Totuși, acest drum este lung, costisitor și cu un rezultat incert, deoarece IGI se bazează pe cerința de a avea un document de călătorie valabil care să reflecte identitatea actuală. Vă recomand să nu inițiați niciun demers major (cum ar fi acțiunea în instanță) fără a obține mai întâi detalii clare de la IGI cu privire la baza legală exactă a refuzului lor.

În primul rând, trebuie avut în vedere Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, care se aplică între statele membre UE (România și Spania). Acest regulament stabilește principiul că o persoană poate beneficia de o singură indemnizație similară pentru același risc social (în acest caz, creșterea copilului), pentru a evita cumulul nejustificat de beneficii.

În Spania, "Prestacion por Nacimiento y Cuidado del Menor" (fostul "permiso de paternidad" și "maternidad") este un beneficiu contributiv de Securitate Socială (plătit de INSS - Instituto Nacional de la Seguridad Social) și se acordă ambilor părinți pentru o perioadă egală (în prezent, 16 săptămâni neîntrerupte). Acest beneficiu este similar, prin scop și natură (beneficiu pentru pierderea venitului cauzată de naștere/îngrijire), cu Concediul și Indemnizația de Creștere a Copilului (ICC) din România.

Conform normelor europene de coordonare (Regulamentul 883/2004), dacă mama beneficiază deja de Indemnizația pentru Creșterea Copilului (ICC) în România (beneficiu considerat de tip familial sau similar cu o prestație în caz de boală/maternitate), principiul anti-cumul se aplică. Deoarece ambele ajutoare acoperă același risc (îngrijirea copilului în primele luni/ani de viață), se va aplica legislația unui singur stat, de regulă, a statului unde se consideră că familia își are reședința sau unde părintele care solicită dreptul desfășoară activitatea profesională (sau a desfășurat-o anterior nașterii). Dacă mama a solicitat și primește ICC în România, sistemul românesc este considerat sistem prioritar. Dacă tatăl solicită un beneficiu similar în Spania, autoritățile spaniole vor trebui să verifice dacă nu există un drept similar acordat în alt stat UE.

Având în vedere că mama primește deja ICC din România (care este un beneficiu similar de securitate socială), beneficiul spaniol ar fi, în principiu, refuzat din cauza regulilor de ne-cumul. Părinții pot avea dreptul, teoretic, la o diferență (supliment) dacă beneficiul spaniol ar fi mai mare decât cel românesc, dar acest lucru este complex și rar întâlnit între beneficii de lungă durată (ICC). Singura modalitate de a obține beneficiul din Spania ar fi ca mama să renunțe la ICC din România, iar tatăl să îndeplinească toate condițiile de eligibilitate din Spania (perioada de cotizare). Oricum, în cadrul Prestación por Nacimiento y Cuidado del Menor, cele 16 săptămâni sunt individuale și netransferabile între părinți (cu excepția primelor 6 săptămâni de odihnă imediat după naștere care sunt obligatorii pentru fiecare părinte).

În România, OUG nr. 111/2010 prevede posibilitatea ca și tatăl să beneficieze de concediul și indemnizația de creștere a copilului. Oricum, din perioada totală de concediu (de regulă 2 ani), cel puțin 2 luni sunt alocate celuilalt părinte (așa-numitele "luni ale tatălui/celuilalt părinte") și nu pot fi transferate. Aceste 2 luni se pierd dacă nu sunt solicitate. În cadrul verificărilor, autoritățile române și cele spaniole colaborează prin intermediul formularelor de legătură (Seria E sau formulare S) pentru a stabili care stat este competent să acorde prestația, evitând frauda și dubla plată.

În legătură cu munca remote în timpul indemnizației de creștere a copilului (ICC), conform OUG nr. 111/2010, concediul pentru creșterea copilului (ICC) presupune, suspendarea contractului individual de muncă și întreruperea realizării de venituri supuse impozitului. Articolul 16 din OUG 111/2010 stipulează că plata indemnizației se suspendă dacă persoana îndreptățită realizează, în decursul unui an, venituri supuse impozitului care depășesc un plafon anual specific (de regulă, de 5 ori valoarea minimă a indemnizației. Dacă mama alege să se întoarcă la muncă înainte de a expira concediul, ea pierde indemnizația, dar are dreptul la Stimulentul de Inserție, cu condiția ca activitatea profesională să fie reluată (Art. 7). Un contract de muncă cu o entitate din America, chiar și prestat în regim remote din România, generează, de regulă, venituri supuse impozitului în România (în baza rezidenței fiscale), fie ca venituri din salarii (dacă există un sediu sau reprezentanță în România), fie ca venituri din activități independente/alte surse (dacă lucrează ca PFA, SRL sau freelancer).

Mama poate avea un contract de muncă remote? Nu, fără a pierde dreptul la Indemnizația de Creștere a Copilului (ICC). Orice realizare de venituri impozabile peste plafonul legal, indiferent de sursa lor (din România sau din străinătate – America) și de natura contractului (muncă remote sau nu), duce la suspendarea plății indemnizației.

Unde poate fi văzut acest lucru? În principal, în Articolul 16 alin. (3) lit. c) din OUG nr. 111/2010. Plafonul specific trebuie verificat anual. De asemenea, informația apare în Normele Metodologice de aplicare a OUG 111/2010.

Vă pot oferi o perspectivă asupra situației dumneavoastră, luând în considerare legislația românească actuală privind pensiile (în principal Legea nr. 263/2010 cu modificările și completările ulterioare, dar și dispozițiile relevante din noua Lege a pensiilor care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2024 - Legea nr. 360/2023, deși cu aplicare parțială în 2024 și integrală din 2025).

Pentru femeile născute în luna mai 1967, vârsta standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute de lege, este de 63 de ani și se atinge în luna iunie 2030 (Vă rugăm să rețineți că această dată se referă la pensia pentru limită de vârstă în condiții normale). Vârsta dumneavoastră la începutul anului 2026: Veți avea 58 de ani și 7 luni (împliniți 59 de ani pe 29 mai 2026). Vârsta la care doriți să vă pensionați (2026): 59 de ani.

Perioada de 8 ani și 6 luni lucrată în Grupa a II-a de muncă (care se asimilează cu condițiile deosebite de muncă conform legislației actuale) vă conferă dreptul la o reducere a vârstei standard de pensionare. Conform legislației, pentru un stagiu de cotizare realizat în condiții deosebite de muncă (fosta Grupă a II-a), reducerea se acordă proporțional, cu condiția să fi realizat stagiul complet de cotizare contributiv prevăzut de lege. Pe baza tabelelor legale (care convertesc anii de grupă în reducere de vârstă), pentru 8 ani împliniți realizați în condiții deosebite de muncă, reducerea este de 2 ani și 8 luni. Reducerea se aplică doar pentru anii întregi realizați, dar Legea nr. 360/2023 permite calculul proporțional și pentru fracțiunile de an, deci perioada de 8 ani și 6 luni ar trebui să fie luată în calcul. Presupunând o reducere de 2 ani și 8 luni pentru 8 ani (conform anexei la L. 263/2010), vârsta dumneavoastră standard de pensionare ar deveni: 63 de ani (Vârsta standard) - 2 ani și 8 luni (Reducere) = 60 de ani și 4 luni. Vă puteți pensiona, cel mai probabil, înainte de 2030, dar nu este cert că veți îndeplini condițiile pentru pensie pentru limită de vârstă redusă în anul 2026 (când veți avea 59 de ani), deoarece vârsta redusă ar putea fi mai mare de 59 de ani (60 de ani și 4 luni, conform calculului de mai sus, dar supus eșalonării).

Cel mai important pas este să solicitați Casei de Pensii o adeverință sau simulare oficială privind reducerea vârstei de pensionare pe baza celor 8 ani și 6 luni de Grupă a II-a. Aceștia vă pot calcula cu exactitate vârsta redusă, ținând cont de eșalonarea specifică lunii dumneavoastră de naștere.

Cei 8 ani și 6 luni în Grupa a II-a (condiții deosebite) vă aduc un număr suplimentar de puncte la calculul pensiei (0,25 puncte pentru fiecare lună de activitate în condiții deosebite), ceea ce va mări cuantumul pensiei dumneavoastră, indiferent de data pensionării. Aceste drepturi vi se cuvin și nu sunt penalizate, ci reprezintă o majorare a punctajului.

Dacă vârsta standard redusă (rezultată din Grupă) este, de exemplu, 60 de ani și 4 luni, ar fi mult mai avantajos să așteptați cele 16 luni suplimentare (până la vârsta de 60 de ani și 4 luni), pentru a beneficia de pensia pentru limită de vârstă (cu sporul de grupă) fără nicio penalizare.

Vă rog să rețineți că un calcul exact și o decizie finală de pensionare pot fi luate doar de Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) pe baza documentelor oficiale.

Bună ziua,

Înțeleg situația dificilă în care vă aflați și necesitatea de a găsi o soluție legală pentru gestionarea amenzilor contravenționale ale fiului dumneavoastră, având în vedere starea sa de sănătate. Vă voi oferi o analiză a cadrului legal din România și posibilele căi de acțiune.

Ați menționat că DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism) a analizat situația. Este important de clarificat că DIICOT, prin natura sa, se ocupă de infracțiuni grave (criminalitate organizată), nu de contravenții. Este posibil ca trimiterea să fi fost făcută către o altă instituție sau să se fi făcut o confuzie cu privire la DIICOT.

Dacă fiul dumneavoastră are venituri mici (doar indemnizații) și nu deține bunuri care pot fi ușor urmărite, executarea silită a amenzilor poate fi dificilă pentru stat. Conform art. 39 din O.G. nr. 2/2001, amenzile contravenționale se pot, într-adevăr, înlocui cu MFC. Însă, starea de sănătate este o cauză obiectivă care, de regulă, face imposibilă executarea MFC, mai ales dacă implică un risc pentru sănătatea sa sau a celorlalți. Instituția care decide înlocuirea și supraveghează executarea MFC (instanța de judecată și primăria/serviciul local) va trebui să ia în considerare acest lucru.

Optiunile pe care le aveți sunt:
1. Prescripția Executării: Acesta este cel mai important aspect de verificat. Potrivit art. 14 din O.G. nr. 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă nu a fost începută sau nu a fost finalizată în termen de 5 ani de la data rămânerii definitive a sancțiunii. Verificați data aplicării fiecărei amenzi și data la care au devenit definitive. Dacă au trecut mai mult de 5 ani de când amenda a devenit definitivă și nu s-a început nicio formă de executare silită, se poate invoca prescripția (printr-o cerere adresată instituției care trebuia să execute amenda sau instanței de judecată).
2. Înlocuirea Amenzii cu Avertisment (doar pentru amenzi recente - maxim 15 zile): Se poate încerca, pe cale judecătorească (plângere contravențională), transformarea amenzii în sancțiunea mai blândă a avertismentului, invocând situația materială precară și motivele de sănătate. Totuși, acest lucru este dificil de obținut după ce a expirat termenul de 15 zile pentru plângerea contravențională inițială.

Care este vechimea (anul) celei mai vechi amenzi neachitate?
Ce instituție (exact) i-a comunicat fiului dumneavoastră că "nu poate plăti" și "nu poate face muncă în folosul comunității"? (A fost de la Primărie/Direcția de Taxe, un executor judecătoresc, sau o altă autoritate?)
A primit fiul dumneavoastră vreo înștiințare de executare silită sau vreun titlu executoriu în ultimii 5 ani pentru aceste amenzi?