Am titlu executoriu obligatia de a face impotriva unui UAT. A expirat termenul de punere in aplicare a hotararii ramase definitive dupa ce parata a pierdut la Curtea de Apel.
Avocatul meu imi spune ca trebuie sa cerem incuviintarea instantei pentru a pune in aplicare titlul executoriu si a cere daune. Este adevarat? Nu pot merge direct la un executor judecatoresc? Pot cere daune si retroactiv, de la data pana la care parata trebuia sa aplice hotararea instantei?
Companie multinationala cu sucursala in Romania. Echipa cu cate un angajat in tari diferite, acolo un de a fost gasit om cu calitatile necesare. Angajat concediat si postul dat altcuiva dintr-o tara cu salarii mai mari, care de la momentul alaturarii echipei nu a facut nimic, nici cand echipa era depasita de volumul de munca. Angajatul concediat este obligat sa transfere munca noului angajat si sa-l trainuiasca pe aceasta. Exista probe suficiente. Poate instanta sa oblige compania in intregimea sa (toate sucursalele, firma mama, etc.) sa repuna postul in Romania?
Instanta a apreciat ca trebuia sa formulez cerere de daune cel tarziu la primul termen daca nu am facut-o la momentul chemarii in judecata. Intinderea pagubei se schimba in functie de cat de mult tergiverseaza parata intrarea in legalitate. A fost X lei acum 1 luna, va fi Y lei peste 3 luni, si tot asa. Intrebarea mea este daca pot formula cu ocazia recursului formulat de parata cerere de despagubire, avand in vedere ca parata minte in continuare ca sa intarzie aplicarea legii. Este vorba despre obligatia de a face.
Contencios administrativ - am facut tardiv cerere de daune materiale. Am castigat pe fond. Partea adversa afacut recurs. Pot face acum cerere de daune materiale?
Contencios administrativ, faza de fond - cerere de completare a hotararii din cauza nepronuntarii fata de una din cereri. Am doua intrebari:
- partile au obligatia de a se prezenta in sala de sedinta?
- se mai poate depunde ceva inainte de judecarea cererii de completare a hotararii pentru sustinerea acestei cereri?
CAPITOLUL II
Principiile fundamentale ale procesului civil
Art. 13
Dreptul la apărare
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii. În recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept.
(3) Părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului. Ele pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(4) Instanţa poate dispune înfăţişarea în persoană a părţilor, chiar atunci când acestea sunt reprezentate.