PLEDOARII CELEBRE

ai dreptate,
pe vremuri avocatii puneau si suflet.......care din pacate in societatea de azi a cam disparut......
pot doar sa spun ca am avut norocul sa aud o astfel de pledoarie......adica 2, 1 in replica la curtea de apel din Cluj......si m-am intrebat si eu la fel...... de ce nu asa face toata lumea_????:(

..cred, ca, pe de o parte, cerintele/cererile societatii actuale, tumultuoase ca evolutie si ritm de mecanica a deplasarii:D, nu mai sunt congruente cu lungile pledoarii impodobite cu figuri de stil.....din pacate mai mult 3 minute sunt suficiente judecatorilor, pt a-si afisa mina plictisita si blazata.....

pe de alta parte, din ce imi amintesc io, avocatii pledanti erau o specie/categorie aparte, indatorirea lor principala fiind tocmai atingerea corzilor sensibile ale magistratilor....era sa scriu coardelor sensibile :)), ce ti-e si cu degradarea asta de sensuri:D...ce vremuri, dom'le, ce tara, ce oamenii....:)

Ai mare dreptate!
Cand omul ala are sedinta de 70 de dosare si tu te apuci sa vorbesti juma' de ora... nu te miri ca se uita urat la tine. :))
Altii mai grabiti iti cer concluzii scurte si iti dau "ocazia" sa depui concluzii scrise.
S-au dus vremurile cand avocatii care aveau o cultura vasta reuseau sa farmece auditoriul.

una dintre cele mai frumoase pledoarii celebre mi se pare cea din Procesul Tramvaielor...
si as vrea sa am si eu ocazia sa lungesc o pledoarie ca in filmele americane....sa pot pune tot sufletul toata dorinta stransa in ani grei de facultate...dar ehhh ....:"> romania....ne ocupa tot timpul ....

Si eu am cartea-editia 1973. Toate pledoariile sunt superbe. Mie mi-a placut in mod deosebit Pledoaria lui Henrion de Pansey pentru eliberarea unui negru. Incepe asa : Nu exista crima de care omul sa nu aiba a rosi. Nu exista insulta pe care sa n-o fi facut naturii, nu exista rau pe care sa nu-l fi facut semenilor sai. Dar cel mai mare este desigur acela de a fi indraznit sa atenteze la liberatatea lor.
Adevarul cuprins in aceste fraze este universal valabil, absolut si imprescriptibil.
Intr-adevar cartea acesta ar trebui reeditata. Desi vremea marilor pledoarii a disparut, citind acesta carte ,orice avocat ii vede cu ochii mintii pe un Delavrancea, Dongoroz sau Gambetta pledand in fata Curtii.
Daca aveti ocazia cumparati-o, daca aveti putin timp liber cititi-o. Nu veti lasa din mana aceasta carte pana nu o veti devora din scoarta in scoarta-garantat. Cel putin eu asa am procedat.