camera deputatilor, guvernul si curtea constitutionala despre interventia statului in reactualizarea pretului contractual in functie de nivelul socio-economic:
"DECIZIA nr. 220 din 14 noiembrie 2000 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 970 alin. 2 din Codul civil
Lucian Mihai
- preşedinte
Costică Bulai
- judecător
Constantin Doldur
- judecător
Kozsokár Gábor
- judecător
Lucian Stângu
- judecător
Ioan Muraru
- judecător
Nicolae Popa
- judecător
Florin Bucur Vasilescu
- judecător
Romul Petru Vonica
- judecător
Paula C. Pantea
- procuror
Claudia Miu
- magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 970 alin. 2 din Codul civil, ridicată de Societatea Comercială "ªantierul Naval" - S.A. din Brăila în Dosarul nr. 2.409/R/2000 al Tribunalului Brăila - Secţia comercială.
La apelul nominal se prezintă Societatea Comercială "Vascoremo Company" - S.R.L. din Brăila, prin reprezentant legal, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondată, întrucât prevederile art. 970 alin. 2 din Codul civil nu contravin dispoziţiilor art. 49 şi 135 din Constituţie. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, arătând că textul de lege criticat este în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 5 iulie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.409/R/2000, Tribunalul Brăila - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 970 alin. 2 din Codul civil.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "ªantierul Naval" - S.A. din Brăila, având calitatea de pârât într-un proces civil al cărui obiect îl constituie acţiunea de obligare a sa la plata diferenţei valorice, rezultată din reactualizarea preţului prestaţiilor executate în baza unui contract.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 970 alin. 2 din Codul civil "aduc atingere libertăţii contractuale şi principiului consensualismului, încălcând prevederile art. 49 din Constituţie care garantează dreptul agenţilor economici de a-şi exprima liber voinţa de a contracta fără a le impune obligaţii faţă de alte persoane juridice, obligaţii pe care nu şi le-au asumat, la care nu au consimţit". Se mai susţine că dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor art. 134 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie.
Tribunalul Brăila - Secţia comercială, exprimându-şi opinia, apreciază că excepţia nu este întemeiată, deoarece dispoziţiile art. 970 alin. 2 din Codul civil sunt norme de interpretare a convenţiei părţilor, iar "Temeiul de drept al acţiunii reclamantei îl constituie dispoziţiile art. 969, art.1073 şi art. 1084 din Codul civil, iar pentru aceste dispoziţii nu s-a invocat neconstituţionalitatea".
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru următoarele motive: Dispoziţiile art. 970 alin. 2 din Codul civil, adoptat în anul 1864, nu au "nimic comun cu intervenţia statului în economie. Acest text care se integrează perfect în mecanismul contractual general, configurat de Codul civil român, evocă ideea raportării oricărei convenţii la nivelul socio-economic, în cadrul căreia a fost încheiată". De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, ci împreună tind să contribuie la păstrarea echilibrului dintre partenerii unui contract, fără să altereze voinţa exprimată de aceştia la încheierea contractului. Aceleaşi prevederi îşi au "izvorul şi în dispoziţiile art. 54 din Constituţie, conform cărora cetăţenii trebuie să îşi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi". Alin. 2 al art. 970 din Codul civil este în relaţie directă cu primul alineat al aceluiaşi articol, care prevede condiţia executării contractelor cu buna-credinţă a părţilor contractante. "Or, aspectele referitoare la necesitatea observării efectelor juridice produse de echitate, obicei şi lege reprezintă o consecinţă şi o prelungire a bunei-credinţe, pe care trebuie să o manifeste partenerii contractuali. În felul acesta, elementele menţionate se integrează textului general existent în art. 54 din Constituţie. Prin urmare, prevederile art. 970 alin. 2 din Codul civil sunt compatibile cu cele ale art. 134 şi cu cele ale art. 135 alin. (1) din Constituţie." În sfârşit, se mai arată că textul de lege criticat nu are semnificaţia unei restrângeri a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 49 din Constituţie.
Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive: Efectul imediat al oricărui contract este acela de a da naştere unor drepturi şi obligaţii. În scopul determinării înţelesului exact al clauzelor contractului este necesar uneori, din partea celui chemat să le aplice, un efort de adaptare, prin interpretarea acestora în cazul concret, adică "prin cercetarea manifestării de voinţă a părţilor, în strânsă corelaţie cu voinţa lor internă". Printre regulile generale de interpretare a contractelor se înscrie şi dispoziţia prevăzută la art. 970 alin. 2 din Codul civil, potrivit căreia convenţiile obligă părţile nu numai la ceea ce este prevăzut expres în clauzele contractuale, ci şi la toate urmările pe care le impune obligaţiei, după natura sa, legea, echitatea sau obiceiul. Din aceasta rezultă că, pe lângă efectele expres arătate, contractul produce şi alte efecte ce ţin de însăşi natura sa. Se susţine că art. 970 alin. 2 din Codul civil este o regulă de interpretare, care nu contrazice principiul obligativităţii contractului prevăzut la art. 969 din Codul civil, ci, dimpotrivă, această regulă de interpretare este în strânsă legătură cu principiul amintit, întrucât interpretarea corectă a clauzelor contractului permite determinarea exactă a conţinutului obligaţiei înseşi, astfel cum aceasta a fost concepută de părţile contractante. Se mai susţine că art. 970 alin. 2 din Codul civil nu contravine nici dispoziţiilor art. 49 din Constituţie şi nici principiului libertăţii contractuale. În ceea ce priveşte acest principiu se arată că încheierea oricărui contract este liberă, însă el trebuie să fie înţeles în sensul său exact, şi anume acela de libertate condiţionată de viaţa socială şi de dispoziţiile legale. Or, includerea unor reguli de interpretare a contractelor nu reprezintă în nici un caz o limitare a acestei libertăţi, ci, dimpotrivă, o modalitate de garantare a acesteia. Se consideră că în speţă nu este relevantă invocarea principiului consensualismului sau încălcarea dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 970 alin. 2 din Codul civil, care au următorul cuprins: "Ele [convenţiile] obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa."
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt următoarele:
- Art. 49 alin. (2): "Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.";
- Art. 134 alin. (1): "Economia României este economie de piaţă.";
- Art. 135 alin. (1): "Statul ocroteşte proprietatea."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este contrar acestor dispoziţii din Legea fundamentală, întrucât aduce atingere principiului libertăţii contractuale şi celui al consensualismului.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 970 alin. 2 din Codul civil în raport cu dispoziţiile art. 49 din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale nu au nici o relevanţă în cauză, deoarece acestea privesc restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale şi nicidecum restrângerea drepturilor civile, cum este, spre exemplu, libertatea contractuală, la care se referă textul de lege criticat.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate întemeiată pe încălcarea dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine, de asemenea, că nici acestea nu au vreo legătură cu dispoziţia legală examinată, întrucât ele prevăd funcţiile statului de a susţine economia de piaţă şi de a ocroti proprietatea, iar pe de altă parte, textul art. 970 alin. 2 din Codul civil cuprinde unele dispoziţii generale privitoare la efectul convenţiilor civile.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia prevederile legale menţionate sunt contrare principiului consensualismului, care este un principiu de drept civil, deoarece controlul de constituţionalitate poate fi exercitat numai prin raportarea unor prevederi legale la dispoziţii sau principii constituţionale.
Faţă de cele arătate, se constată că prevederile art. 970 alin. 2 din Codul civil sunt constituţionale şi deci că ele nu au fost abrogate prin efectul dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 970 alin. 2 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "ªantierul Naval" - S.A. din Brăila în Dosarul nr. 2.409/R/2000 al Tribunalului Brăila - Secţia comercială.
Definitivă şi obligatorie.:)
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2000.
PREªEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 147 din data de 23 martie 2001"
:yeah:
CSJ, Sectia comerciala, decizia nr.347 din 25 ianuarie 2001
Prestatii neachitate. Actualizarea pretului in raport cu indicele de inflatie. Admisibilitate. Data publicarii: 2005-05-12
Tematica: Comercial
Nota: 0
--------------------------------------------------------------------------------
Reclamanta SC A SA Alba a chemat in judecata pe parata SC CF Brasov SA solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 35.484.199 de lei, din care 7.052.719 de lei reprezinta pretul, iar restul de 28.431.480 de lei daune, calculate prin actualizarea valorii neachitate pe baza indicelui de inflatie.
Tribunalul Alba a admis partial actiunea, prin sentinta civila nr.1079 din 18 decembrie 1998, obligand parata numai la plata sumei de 7.052.719 de lei eprezentand pretentii, respingand capatul de cerere privind acordarea daunelor, motivand ca, in lipsa clauzei penale, parata nu datoreaza daune si nici plata sumei reactualizate, prin aplicarea coeficientului de inflatie.
Apelul reclamantei a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, sectia comerciala si de contencios administrativ, prin decizia civila nr.612 din 2 septembrie 1999.
Invocand art.304 C.proc.civ., reclamanta a declarat recurs, sustinand ca este gresita aprecierea instantei de apel potrivit careia, in speta, sunt aplicabile prevederile art.1088 C.civ. si art.43 C.com., iar prin neaplicarea coeficientului de inflatie asupra sumei datorate, s-a incalcat principiul repararii integrale a pagubei.
Recursul este fondat.
Din acte rezulta ca serviciul prestat de reclamanta a avut loc in 1996 cand a existat o anumit valoare a acestuia, reflectata in pret.
Prin neachitarea la timp de catre parata a pretului ajuns la scadenta, echilibrul contractual nu s-a mai pastrat, reclamanta fiind prejudiciata prin devalorizarea leului corespunzator indicelui de inflatie.
Motivarea ambelor instante, in baza careia a fost respinsa cererea de reactualizare a pretului si conform careia reclamanta putea pretinde cu titlu de daune-interese fie dobanzile legale conforma art.1088 C.civ. si art.43 C.com., este grestia.
In realitate nu este vorba de aplicarea unei sanctiuni pentru neindeplinirea unei prestatii contractuale cum este clauza de penalitati si nici de sanctionarea intarzierii platii prin lipsa de folosinta a sumelor ca in cazul dobanzii, ci de o reactualizare a pretului convenit la data incheierii contractului, prin stabilirea valorii prestatiilor reclamantei la data platii efective de catre parata,in vederea restabilirii echilibrului contractual.:):):)
In consecinta, recursul a fost admis, decizia casata si s-a admis cererea cu privire la acordarea daunelor-interese.
MENTINEREA ECHILIBRULUI CONTRACTUAL
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comerciala, decizia nr. 494 din 27 ianuarie 2005
Livrare de produse. Pret datorat. Reactualizare cu rata inflatiei
Avizele de expeditie insusite de reclamanta, fac dovada livrarii si nasterii obligatiei de plata a pretului.Totodata, primirea fara obiectii a marfii atrage si acceptarea implicita a pretului facturat, cu atat mai mult cu cat este pretul practicat in baza conventiei partilor, iar corectia valorii marfii livrate cu indicele de inflatie aferent perioadei de intarziere constituie, in sensul art.1082 C.civ., o modalitate de mentinere a echilibrului contractual, in conditiile unei economii afectate de procesul inflationist.(Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comerciala, decizia nr. 494 din 27 ianuarie 2005)
Reclamanta S.C. R.I. S.A. Bucuresti a chemat in judecata pe parata S.C. R. C. S.R.L. Bucuresti, pentru ca instanta de judecata sa o oblige la plata contravalorii marfii livrata si neachitata. Ulterior reclamanta si-a precizat cuantumul pretentiilor, in sensul actualizarii diferentei de pret cu rata inflatiei .
Prin sentinta civila nr.1958 din 13 martie 2001, Tribunalul Bucuresti, Sectia comerciala a admis actiunea precizata si a obligat parata sa plateasca reclamantei contravaloarea marfii primite. Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca reclamanta a facut dovada pretentiilor sale, in sensul dispozitiilor art.46 C.com., respectiv art.1073 raportat la art.1361 C.civ., ca parata nu s-a prezentat in instanta si nu si-a formulat apararea, nu a raspuns la interogatoriu.
impotriva hotararii primei instante, parata a declarat apel .
Reclamanta a formulat cerere de aderare la apelul paratei si intampinare, solicitand respingerea apelului declarat de parata, ca nefondat. in cadrul cererii de aderare la apel, reclamanta a solicitat actualizarea in continuare a sumei datorate cu rata inflatiei, pe perioada septembrie 2000 aprilie 2001.
Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a comerciala, prin decizia nr.28 din 24 aprilie 2003 a respins apelul declarat de parata, ca nefondat.
Prin aceeasi hotarare, instanta de control judiciar a admis cererea de aderare la apel si a schimbat in parte sentinta atacata, in sensul ca a obligat parata sa plateasca reclamantei valoarea reactualizata a contravalorii marfii primite si neachitate.
Pentru a hotari in acest sens, instanta de apel a avut in vedere concluziile expertizei contabile efectuate in aceasta etapa procesuala. impotriva acestei din urma hotarari, parata a declarat recurs, sustinand ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare, hotarator pentru dezlegarea pricinii, aratand ca reclamanta nu a facut dovada livrarii marfii.
Parata a mai sustinut ca, urmare a unor confuzii facute de expert, concluziile expertizei sunt gresite si in contradictie cu probatoriul administrat in cauza si a solicitat admiterea recursului, in sensul admiterii in parte a actiunii.
Reclamanta a formulat cerere de aderare la recurs si intampinare, aratand ca avizele de expediere in discutie poarta semnatura si stampila paratei, situatie in care primirea marfii este confirmata de parata.
Recursul declarat de parata este nefondat.
Livrarea marfurilor a fost dovedita in conditiile art.46 C. com. Este de retinut in acest sens ca ordinea in care sunt enumerate mijloacele de proba in textul mentionat, nu indica o ierarhizare a probelor. Ca atare, avizele de expediere insusite de parata fac dovada livrarii marfii si nasterea obligatiei de plata a pretului. Totodata, primirea fara obiectiuni a marfii atrage dupa sine si acceptarea implicita a pretului facturat, cu atat mai mult cu cat acesta, cu referire la factura contestata de parata, este cel practicat si anterior, in baza conventiei partilor.
Corectia valorii marfii livrate cu indicele de inflatie aferent perioadei de intarziere a indeplinirii obligatiei de plata a acestuia, constituie, in sensul art.1082 C. civ., o modalitate de mentinere a echilibrului contractual in conditiile unei economii afectate de procesul inflationist:):):), asa incat hotararea atacata nu este susceptibila de critica sub acest aspect. Prin obiectiunile la raportul de expertiza, parata nu a contestat modul de stabilire a valorii corectiei debitului cu rata inflatiei, asa incat aceasta critica nu poate fi examinata pentru prima data in recurs. Ca atare, recursul este neintemeiat si sub aspectul acestor critici, iar hotararea atacata este temeinica si legala si nu se constata motive care sa justifice modificarea acesteia. in consecinta, a fost respins recursul declarat de parata.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comerciala, decizia nr. 494 din 27 ianuarie 2005
avocatnet.ro explicăm legislația
ContSters123067, utilizator
AliCer 
legalmgm