Poezii despre România, despre guverne trecãtoare și despre noi

Boala
-Marin Sorescu-


Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea fiinţei mele.
Mă dor toate organele
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna şi stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
ªi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.

Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
ªi chiar am citit nişte cărţi,
Am vorbit cu oameni şi m-am gândit,
Am fost bun şi-am fost frumos...

Toate acestea n-au avut niciun efect, doctore.
ªi-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
Într-o zi
Când m-am născut.

Pamantul deocamdata
(Versuri: Adrian Paunescu; Muzica: Mircea Vintila)
[ link extern ]

Timpul vieții ni-i scurt, hai să-l facem curat.
Trăiesc unii din furt, alții doar din ce au dat.
Sunt săraci și bogați, lași-i scuipă pe bravi.
Voi ce-n lună zburați, până la cer vă urcați pe spinări de noi sclavi.

Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
bune – rele,
Și-nchisori și libertate,
Și-a putea putea și nu se poate,
Și noroi și stele.

Voi ce-n luna zburați, cu-ale noastre izbânzi,
Nu uitați c-aveți frați pe planetă flămânzi.
Pâinea lor o mâncați printre stele zburând!
Voi degeaba zburați, când cei subdezvoltați se târăsc pe pământ...

Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
bune – rele,
Și-a putea putea și nu se poate,
Și noroi și stele.

Lumea-i plină de răni și de doctori docenți,
Și de măști și de vămi și de mari inocenți.
Fiindcă nașteți copii, apărați-i luptând.
Doborâți monștrii vii ce d-un veac de vecii dolii pun pe pământ.

Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
bune – rele,
Și-nchisori și libertate,
Și-a putea putea și nu se poate,
Și noroi și stele.

Între cei care trag și acei ce sunt trași,
Nu e loc de vreun steag, e o groapa de pași.
Între ei sunt sudați, cu un strâmb ideal,
Cum sunt bine legați condamnatul de lat și biciușca de cal.

Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
bune – rele,
Și-nchisori și libertate,
Și-a putea putea și nu se poate,
Și noroi și stele.

Fii ai munci aveți nădușeala pe piept,
Cum sta nurca pe-al madamelor piept.
Unii iau - alții fac, unii dorm - alții sunt.
Între înger și drac, trage omul sărac înhămat la pământ.

Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
bune – rele,
Și-nchisori și libertate,
Și-a putea și nu se poate,
Și ruina și cetate,
Genii mari și frunți tembele,
Vânt ce sta și vânt ce bate,
Și martiri, dar și lichele,
Nedreptate și dreptate,
Și-a putea și nu se poate,
Și noroi și stele!

Ana Blandiana - Tara

In tine nu mi-e dor de nimeni,
Pamant apus in somn
Prin verzi orbite,
Si sunt straina daca trec hotarul
Pletelor tale obosite.
Eu numai limba ta
O stiu vorbi in vis
Si spune basme numai pentru tine
Prea trecatoru-mi paradis,
Prea trecatorule stapane.
E frig afara
Si e ceata deasa,
Se face seara,
Timpu-ncet se lasa,
Dar cat de bine si de cald e-acasa,
Cand unul altuia ne suntem tara.

Ţara mea - de Ioan Neniţescu
[ link extern ]

Acolo unde-s nalţi stejari
ªi cât stejarii nalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc;

Acolo, unde-s stânci şi munţi,
ªi ca şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc;

ªi unde dorul de moşie
Întotdeauna drept a stat
ªi bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat;

Refren:
Acolo este ţara mea,
ªi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlneşti
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
ªi osul celor ce-au luptat;

ªi unde vezi mii de mormane
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane,
Ce cu robia ne-au cercat.

BLESTEM DE OM SÃRAC

de Dan Puric

Din balegi şi din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
ªi din haznalele de bani –
Costume negre cu şnapani,
Viteji ca musca la arat!
ªi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,
ªi-aţi pus pe noi şi jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Murdari în suflet şi în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici şi uzine,
Voi aţi lăsat numai ruine!
V-aţi gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri şi cu biserici
ªi vile v-aţi făcut, de soi...
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Voi v-aţi trădat şi între fraţi,
Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.
Aţi dărâmat şcoli şi spitale
Ca să vă fie vouă moale
ªi v-aţi brodit şi parlamente
Din licheluţe repetente.
ªi ne-mproşcaţi doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi omorât orice dreptate,
Aţi jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniştri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura şi umilinţa
Au mai rămas la voi credinţa?
Ghiolbani de jafuri şi gherțoi,
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
ªi din privatizări cu fumuri
Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceţi voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeţi roi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveţi ca napul
ªi să vă roadă viermii capul!
Să putreziţi toţi prin palate,
Toţi spulberaţi să fiţi în toate
ªi să aveţi doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?
Chiar ţi-e jenă să iubeşti ţara asta? Nu trebuie să fii naţionalist-comunist pentru asta.
Dan Puric