Poezii despre România, despre guverne trecãtoare și despre noi

@gmancila a scris:

BLESTEM DE OM SÃRAC

de Dan Puric

Imi cer scuze, aceasta poezie este scrisa de Andrei Radu. Numai citatul de la finalul poeziei ii apartine lui Dan Puric.:bow:



George Lesnea – România mea

Românie din străbuni,
Ţara mea de duh şi stâncă,
Precum dangătul răsuni,
Eşti ca doina de adâncă.

Aripi mari te duc în zbor
Către zări de mult visate.
România mea de dor,
Ţara mea de libertate.

Nu mai pui nădejdii frâu,
Tot ce-i rău e-acum în scapăt.
România mea de grâu
ªi de codri fără capăt.

Poartă oamenii sub frunţi
Noi şi limpezi înţelesuri,
România mea de munţi,
Ţara mea de văi şi şesuri.

Calci prin anii furtunoşi
Peste sorţile viclene,
Ţara mea de Feţi-Frumoşi
ªi Ilene Cosânzene.

Românie cu ochi treji,
Dintre flori tu cea mai rară,
Ţara mea de vechi viteji
ªi apărători de ţară.

Roşul hainei lui ªtefan
L-ai trecut pe dragi pânzături;
Brâul galbenului lan
Tu l-ai prins de el alături;

Străjuind orice meleag
De pe zidu-i de sihastru
Voroneţul pe-al tău steag
A pus cel mai sfânt albastru.

Balada unui român mic (după: Balada unui greier mic de George Toparceanu)
parodie de Corneliu Sofronie, din revista "Mangafaua"

Peste case zgribulite
Peste drumuri zdrenţuite
A venit aşa deodată
Vestea cea întunecată

Slabă şi zăludă, lungă
Atingând omul la pungă
Galbenă ca un mălai
Pe român să îl ajungă

Vine tocmai de departe
Risipind în evantai
Indexare
Fabrici moarte
Stropi de tină
Greve, vai!

Vine de la guvernare
Fumegând si-nlăcrimând
Intră la român în casă
Se piteşte proasta veste
În cel mai ascuns ungher
ªi-o primeşte marea masă
Cu zadarnice proteste

Doar pe coastă la urcuş
În Dealul Mitropoliei
Unde şi-au găsit culcuş
Pro-americani sau ruşi
Dau frâu liber veseliei

Cri-cri-cri
Vară gri
Mă tem că degeaba vii
Că tot încercând s-adun
Dinainte de Crăciun
Leu cu leu, cât de puţin
În concediu ca să plec
Pentru mine-a fost un chin...

Căci, parcă răpus de-o boală
Am rămas cu punga goală
Si-astfel zilele îmi trec


Că-s şomer
ªi-am rămas neisprăvit
Ca o frunză-n vânt, stingher
Tot sperând la infinit...

Cri-cri-cri
Vară gri
Tare-s mic şi necăjit

Viermele si ciumpalacul

Autor: Redactia Jurnalul.ro

Dupa ani de suferinta
Si cu frica stransa-n oase,
Viermele si ciumpalacu'
Au scos capul de prin case.

Profitand ca mult-hulitul
Ce se crede lup de mare,
A facut iarasi o gafa
Dand cu bata in salvare.

Si-ntr-o seara friguroasa
Plini de ura si de draci,
Au iesit sa protesteze
Mii de viermi si ciumpalaci.

De atunci in seara-aceea
Cu steagul si cu talanga,
Viermii si cu ciumpalacii
Nu cedeaza, o tin langa.

Opozitia exulta
Furioasa ca un leu,
Profitand ca ciumpalacii
Le-au pus mingea la fileu.

La Guvern vre-o patru zile
O tacere de mormant,
Stau ascunsi pe sub birouri
Si nu scot niciun cuvant.

Cand vazu ca bolovanii
Si cu focul s-au oprit,
Ala-micu-nvinse frica
Si s-a pus pe turuit.

- Fratilor, iubitilor
Viermilor si ciumpalaci,
Daca nu mai protestati
Va dam circ, va dam colaci.

Si daca ne intelegem
Eu degraba am plecat,
Sa transmit doleanta voastra
Prea-inteleptului pirat.

Cand vazu ca bate campii
Mai multi viermi si ciumpalaci,
Le-au urat zile putine
Si i-au dat la mii de draci.

N-apuca sa mai vorbeasca
De frica tacu chitic,
Cum tipau toti ciumpalacii
Se facuse si mai mic.

Dupa toata tevatura
Sunt si unii care rad,
La butoiul plin cu miere
Cica ei ar fi la rand.

Iar la Cotroceni, lumina
Palpaie ca lumanarea,
La ferestre, cucuvaia
Tipa:
- Vreau si eu schimbarea!

Doar piratul plange-ntruna
Si da iama prin pahare,
Wischi-ul tare-i tine trena
Cand la cap, cand la picioare.

Suparat nevoie mare
Fiind invins fara apel,
Lupul fioros, mirare,
N-a ajuns decat un miel.

Asta este soarta celor
Ce se cred etern carmaci,
Cateodata ajung ‘hrana’
Pentru viermi si ciumpalaci.

Si macar de-ar intelege
Ca puterea da de dracul,
Cand isi dau frateste mana
Viermele si ciumpalacul.

Adrian Paunescu - Scrisoare catre guvernul României

Ce sorcova si târguri ai în steag
Si ce posirca îti balteste-n sânge,
Guvern al inanitiei, beteag,
De nu auzi Ardealul care plânge?

Tu nu-ntelegi cosmarul vietii lor
Ca sunt abuzuri cu nemiluita
Si ca n-au cui sa-i ceara ajutor
Românii din Covasna si Harghita?

De propria ta tara te feresti
Si imposibil s-o conduci îti este,
Ca ai ajuns sa fii, la Bucuresti,
Guvernul unei alte Budapeste.

La noi acasa, altii sunt stapâni,
Bati temenele la Înalta Poarta,
... Persecutati, doar fiindca sunt români,
Românii din Ardeal nu te mai iarta.

Guvern de indigo si din mancurti,
Te blestema, descoperindu-ti vina,
Ceilalti români, vânduti la alte Curti,
În Basarabia si Bucovina.

Guvern al României, surdomut,
Esti plin de pacaleli si plin de fumuri,
Dar clopote de moarte au batut
Pentru acest popor ajuns pe drumuri.

Ca-ntr-un cosmar, te caut si te strig,
Sa nu mai tot sucesti cutitu-n rana,
Prin lanturi si prin foame si prin frig,
Însângerând conditia umana.

Tu esti în stare sa ne-ntorci pe toti
La cea dintâi Comuna Primitiva,
Sa fim un neam de criminali si hoti,
Ce-si jefuieste propria coliva.

Guvern fara de tara, pune punct
Acestei fraze care te cuprinde
Si-ngroapa idealul tau defunct
În groapa României suferinde.

Si lasa-ne! Dispari în mod brutal,
Elibereaza, cu grabire mare,
De boala ta, românii din Ardeal,
Guvern murdar de propria tradare!

Colegilor mei

Aicea, unde cei doi munti,
Atat de falnici si mareti,
ªi-admira anii lor carunti
In ape limpezi de Olteţ

Si unde zeul nostru sfant,
Zamolxele cel stramosesc,
A adus raiul pe pamant,
Aicea vreau eu sa traiesc.

S-ascult al pasarilor cant
Si corul cel manastiresc
Ce-exprima cel mai pur cuvant
Din graiul nostru stramosesc.

Sorb aerul inmiresmat
Adus din lumea codrilor
De ingeri ce din aripi bat
Pe susurul izvoarelor.

De-aceea v-am adus acum
Aici in plaiul campenesc
Pe cei care-am pornit la drum
Atunci cu suflet studentesc.

Sa ne-amintim tot ce-a fost bun,
D-elanul nostru tineresc.
Si, in final, vreau sa va spun
Ca va stimez si va iubesc.

Prof. Dr. Ing. Mircea Badescu
Polovragi, la Pestera lui Zamolxe, iunie 2008.

P.S. In fiecare an, colegii de facultate ne intalnim in diferite colturi ale tarii. In anul 2008, am fost invitatii colegului Mircea Badescu la Polovragi, in "Tara capsunelor", aproape de "Salasul lui Zamolxe". Mircea este profesor la Universitatea din Craiova.