conciliere prealabila -spete

Stimata colega, sper sa te ajute aceasta decizie a ICCJ:

"Raţiunea concilierii prealabile prevăzută de art.7201 C.proc. civ.,de a simplifica şi degreva judecăţile având ca obiect pretenţii de natură bănească, ce pot fi soluţionate pe cale amiabilă şi într-un termen scurt, este practic realizată şi atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri, cum este cea a somaţiei de plată sau când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată la instanţa competentă, până la primul termen de judecată". ICCJ, decizia nr. 3184 din 30 septembrie 2004.

Sper sa te ajute si urmatoarea:

Prevederile art.7201C.proc.civ. privind efectuarea concilierii prealabile, în litigiile comerciale evaluabile în bani, sunt obligatorii, în schimb termenele, condiţiile, locul, mijloacele şi modalităţile de manifestare a voinţei părţilor, cât şi conţinutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în articolul menţionat începând cu alineatul 2 dar nu reprezintă condiţii cerute imperios de lege,astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile ci numai dacă partea dovedeşte o vătămare.
Prin sentinţa civilă nr.142 din 13 dec. 2002 a Curţii de Apel Bucureşti s-a admis excepţia prematurităţii acţiunii şi s-a respins acţiunea reclamantei SC G. SA Bucureşti împotriva pârâtei SC S. SA., ca prematur formulată, instanţa reţinând că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, prevăzută în art.7201 Cpc şi înscrisul depus pentru a dovedi realizarea acestei proceduri nu întruneşte condiţiile de fond şi formă cerute de textul menţionat.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, invocând prevederile art.304 pct.8 şi 9 şi art.3041 Cpc, susţinând că instanţa a interpretat greşit actul de voinţă al părţilor rezultând, din notificarea adresată pârâtei şi răspunsul acesteia, dovada deplină a încercării de conciliere.
De asemenea, a mai susţinut că instanţa a aplicat greşit art.109 alin.(2) şi art.7201 Cpc întrucât prevederile privind efectuarea concilierii prealabile sunt obligatorii, în schimb termenele, condiţiile, locul, mijloacele şi modalităţile de manifestare a voinţei părţilor, cât şi conţinutul concret al înscrisurilor sunt recomandate de art.7201 începând cu alineatul 2 şi nu reprezintă condiţii cerute imperios de lege.
Recursul este fondat.
Instanţa de fond, în mod greşit, a admis excepţia prematurităţii acţiunii (excepţie ridicată din oficiu de instanţă abia la al şaselea termen de judecată) şi a respins acţiunea pentru neefectuarea procedurii prealabile a concilierii directe prevăzută de art.7201 C.proc. civ.
Chiar din probele anexate de reclamantă la acţiunea sa, rezultă îndeplinirea procedurii prealabile cerută de art.7201 C. proc. civ..
Astfel, prin adresa nr.672 din 19 noiembrie 2001, reclamanta, invocând art.7201 Cpc, o notifică pe pârâtă să-i comunice recunoaşterea obligaţiei de plată a sumei, apoi în instanţă îi cere să dispună efectuarea plăţii către creditori din proprie iniţiativă. Aceasta după ce, în cuprinsul adresei, reclamanta îi comunică pârâtei pretenţiile sale şi temeiul lor legal, conform art.7201 alin.(2) Cpc.
Este adevărat că adresa în cauză nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art.7201 Cpc şi lipseşte o invitaţie formală, expresă la conciliere. Pe de altă parte, nerespectarea unora din prevederile art.7201 C.proc. civ. nu atrage automat nulitatea concilierii ci numai dacă partea dovedeşte o vătămare. Dacă demersul reclamantei ar fi rămas fără rezultat sau pârâta ar fi invocat şi dovedit o vătămare, s-ar fi putut pune cu temei problema neîndeplinirii procedurii prealabile. Dar pârâta nu numai că nu invocă vătămarea dar nici nu invocă neefectuarea concilierii prealabile pentru a paraliza acţiunea reclamantei, excepţia fiind invocată din oficiu de către instanţă.
Pârâta a răspuns cu adresa nr.400 din 26 noiembrie 2001, comunicând că se află într-o situaţie fortuită în care plata datoriilor, inclusiv a celei ce face obiectul cauzei, depinde de programul impus de guvern. Deci, pârâta nu numai că nu ignoră demersul reclamantei, nici nu solicită o conciliere directă şi nici nu neagă datoria ci dimpotrivă, recunoaşte datoria şi îi comunică reclamantei că aceasta va fi plătită potrivit unui plan de eşalonare.
Având în vedere demersurile ambelor părţi precum şi relaţiile dintre ele (coparticipante pârâte în procesul arbitral) ar fi excesiv de rigidă o interpretare în sensul că nu s-a realizat încercarea de conciliere directă pentru a se putea promova acţiunea în faţa instanţelor judecătoreşti.
Ca atare, recursul a fost admis, apreciindu-se procedura prealabilă îndeplinită.
Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat cauza pe excepţie, fără a intra în cercetarea fondului iar, pe de altă parte, că în prezent competenţa materială în raport cu valoarea obiectului, revine tribunalului, Înalta Curte a trimis cauza pentru soluţionare Tribunalului Bucureşti.

mersi mult pt raspunsuri