Divort-Custodie comuna minori??

Poate daca discutati cu un avocat sa intelegeti mai bine anumite aspecte.
Mie imi vine greu sa ma fac inteles (nu sunt jurist).

Art 42 din actualul cod al familiei :
"Instanta judecãtoreascã va hotãrî, odatã cu pronuntarea divortului, cãruia dintre pãrinti vor fi încredintati copiii minori. În acest scop, instanta va asculta pãrintii si autoritatea tutelarã si, tinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacã au împlinit vârsta de zece ani, va hotãrî pentru fiecare dintre copii, dacã va fi încredintat tatãlui sau mamei.
Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtãmântul acestora, sau unor institutii de ocrotire.
Totodatã, instanta judecãtoreascã va stabili contributia fiecãrui pãrinte la cheltuielile de crestere, educare, învãtãturã si pregãtire profesionalã a copiilor.
Învoiala pãrintilor privitoare la încredintarea copiilor si la contributia fiecãrui pãrinte la cheltuielile de crestere, educare, învãtãturã si pregãtire profesionalã a acestora va produce efecte numai dacã a fost încuviintatã de instanta judecãtoreascã. "

Asa cum e formulat acest articol , obliga instanta sa incredinteze copilul unuia dintre parinti.
"Invoiala parintilor" este privitoare la "încredintarea copiilor".
Parintii nu se pot invoi in afara granitelor acestui articol si nici instanta nu va incuviinta astfel de invoiala.
Ca sa existe intelegere pe care instanta sa o incuviinteze , parintii trebuie sa se invoiasca cui ii va fi incredintat copilul si care e programul de vizitare pentru celalalt parinte.
Alta varianta nu exista.
Tranzactia intre parti poate interveni si in ceea ce priveste incredintarea , dar strict catre unul dintre parinti (altfel instanta sigur nu o va incuviinta - vedeti art 42)
Parerea mea este ca nu exista posibilitatea obtinerii unei hotarari judecatoresti care sa aiba ca efect exercitarea in comun a autoritatii parintesti.


In ceea ce priveste noul Cod Civil:
Art 397 - Dupa divort autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti afara de cazul cand instanta decide altfel.
Art 398 - Daca exista motive intemeiate avand in vedere interesul superior al copilului instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.

Asa cum sunt formulate aceste articole autoritatea parinteasca va apartine doar unui parinte numai daca exista motive temeinice. Echivalent cu incredintarea catre rude din actualul cod al familiei (art 42 alin 2).

Este exclus ca aceasta autoritate parinteasca sa se faca doar daca un parinte doreste (parintele care nu doreste provoaca neintelegeri si gata).

La modul general un copil are nevoie de ambii sai parinti.
Trebuiesc educati si eventual sactioanti parintii care nu inteleg acesta si nu copilul care nu are nicio vina ca a dat peste un parinte "neintelegator".

@custodie.comuna
Nu ma mai contrazic cu dumneavoastra. Eu personal mi-am expus punctul de vedere. Art 42 al. final include o clauza de drogare de la al. 1 asa cum am sustinut in anumite conditii restrictive. Intelegerea parintilor referitoare la incredintare include si posibilitatea de incredintare a ambilor parinti. In plus am adus argumentul constitutional art. 16 al. (1) ce nu permite ca parintele divortat sa fie tratat diferit fata de parintele necasatorit. Art. 42 al. (1) nu prevede expres interzicerea incredintarii ambilor parinti ci formuleaza o prezumtie a dezacordului dintre parinti. In absenta unei prevederi exprese gen "nu este permisa incredintarea ambilor parinti" si in baza principiului constitutional al nondiscriminarii sustin ca institutia custodiei comune exista in forma sustinuta de mine. Nu voi mai reveni asupra sustinerilor mele pentru ca ma repet.

Pai da si dezacordul parintilor ce genereaza blocaje decizionale in privinta unor probleme importatente din sfera cresterii copiilor nu reprezinta motive intemeiate? Sigur unul din parinti trebuie sa deschida actiune privind incredintarea exclusiva. Daca unul zice hais si unul cea in mod sistematic practic nimeni nu mai exercita autoritatea parinteasca. Deci avem motive intemeiate. Si pe acest subiect consider ca mi-am spus opinia asa ca ma abtin de la a mai polemiza in sensul asta. Oricum custodia comuna fortata asa cum o avansati este un nonsens.

Va citez dintr-o sentinta civila (Judecatoria sectorului 5 cred):

".....programul de vizitare propus de catre paratul relcamant nu poate fi acceptat ca atare, intruncat s-ar ajunge sa petreaca timpul in mod aproape egal cu fiecare dintre parinti .... fapt de natura sa indice ideea de custodie comuna , notiune straina dreptului romanesc , in care unul dintre parinti exercita cu preponderenta drepturile parintesti. "

Cam asa gandesc instantele, ce mai conteaza cum gandim noi.
Va respect parerea si sper sa reusiti un precedent in justita din Romania.

Cat priveste neintelegerile vizavi de custodia comuna. Aici putem continua discuta daca doriti sigur.
Asa cum am mai spus parinti nu divorteaza pentru ca nu s-au inteles asupra copilului , ci pentru ca nu s-au inteles intre ei.
Asa ca aceasta "neintelegere" brusca dupa divort este clar cu rea vointa.
A considera ca nu poate exista intelegere intre parinti in ceea ce priveste copilul doar pentru ca intre ei a intervenit ruptura , inseamna a stabili aprioric aplicarii custodiei comune ca aceasta nu este in interesul copilului.

Strict in momentul divortului parintele care incearca sa demonstreze cat de multe neintelegeri au fost relativ la copil va fi descalificat din start. In alte state se pierde si custodia unica cu asa ceva.

Dupa o periaoda de la aplicarea acestei custodii se poate vorbi de "dezacordul" intre parinti si "raul" pe care il face copilului.
In Franta chiar exista aceasta "custodie comuna temporara" in care judecatorul stabileste un timp dupa care parinti revin in instanta pentru o decizie permanenta.

Inca o data , la modul general interesul cel mai superior al copilului este de a avea o relatia puternica cu ambii parinti.
De aceea parintele rau voitor trebuie sanctionat nu copilul.

incredintarea copiilor se face catre un singur parinte.