Pentru un mediator, ultimele mesaje ale dv., d-le Dediu, nu fac cinste, ci ar trebui sa provoace o inrosire puternica a extremitatilor superioare ale celui care le sustine.
Sa spuneti ca un copil de 6 ani ca “da’ si el m-a lovit”, mai exact, “da’ si avocatii au uscaturile lor”, e rusinos. Asta aveti dv. a spune despre mediere? Ca si avocatii au belele, ca si juzii mai intarzie redactari, ca si procurorii sunt stresati??? Asta e parerea dv. fata de mediere, asa va sustineti cauza, aratand cu degetul? Acuzand? Dv., care ar trebui sa impacati?
Nu aveti un argument logic si rational pro mediere? Nu aveti macar un argument emotional? Nimic-nimic?:((
Nu toti cei de pe acest topic au explicat ce e medierea, ci numai un avocat a explicat ce e medierea si ce buna e ea. In rest, nimeni nu a explicat, doar a afirmat ce buna e si ce misto, fara sa aduca o explicatie coerenta.
Fara sa depuna un efort mai mare de 10 randuri sa argumenteze ceva in care crede. Si v-am spus exact la ce va duce asta: la opinii contra; s-a intamplat. :(
Eu ma chinui sa argumentez despre bunatatea medierii, dv. intoarceti oamenii impotriva ei. Si repetati continuu de avocati care sunt impotriva, pe cand singurul care va da atentie aici o sustine mai mult si (ma scuzati) mai bine ca dv.
Nu e rusinos? Cine va citi acest topic ce credeti ca va crede? Pe cine? Chiar nu gasiti in dv. un spirit impaciuitor si simtiti nevoia de a ataca in mod constant pe cei care nu cred in mediere sau pe avocati? Credeti ca daca ii atacati ii veti convinge? Asta e spiritual dv. de mediere? Asa o promovati?
Cat despre intelegeri, eu am facut intelegeri cu parti care nu puteau suporta sa se vada, darmite sa ajunga la un compromis. E ciudat sa vezi ca cei doi se cearta de la o zaharnita, ca isi cer clantele de la usi, ca numara cearsafurile cumparate si… dupa 2-3 saptamani de intalniri aveam tranzactia semnata de amandoi. Sigur, ambii avocati am tinut partile departe una de alta cat am putut si ambele au semnat tranzactia in cunostinta de cauza. Si ambele au continuat sa se urasca personal, dar au fost convinse ca pentru partaj a fost o alegere buna. =D>
Costul procesului va creste daca medierea devine obligatorie si partile nu se inteleg in prezenta mediatorului?
Da, vor fi si medieri esuate si asta nu inseamna ca medierea e proasta per ansamblu. Mai exista si erori judiciare ceea ce nu duce la ideea sa ne lipsim de justitie.
Incapatanarea unuia sau a altuia nu inseamna ca medierea e, generic, condamnabila. Uneori nici medicatia unui doctor scump nu ne ajuta si il platim, nici solutia unui avocat nu e musai cea mai potrivita si il platim... exista mereu riscul sa nu primim idealul, ceea ce ne dorim. Dar de la
lipsa unei garantii si pana la renuntarea la servicii e cale lunga!
E mai ieftin un proces in care partile se inteleg in fatza instantei decat un proces in care medierea este obligatorie?
Ieftin cum? In bani sau in nervi? Ieftin nu inseamna musai o suma fixa, ieftin in justitie nu e neaparat matematica pura, mai ales pentru ca adevaruk judiciar e diferit de adevarul absolut.
In bani va fi mai scump ca suma totala, insa poate fi perceput mai ieftin de catre parti. Pentru ca ele se pot intelege si cu privire la onorariu, cum sa-l imparta etc. Iar daca sunt impacate cu decizia luata, o accepta mai usor chiar daca e mai mare suma fixa totala. Or asta e important, cat de bine traiesc partile cu rezultatul.
In celalalt caz, o tranzactie cu inima indoita costa multi nervi si ura adunata impotriva celui care simti ca te-a „fraierit”. Uman, costa mult mai mult. Asta e marea diferenta adusa de mediere, nu costul imediat, ci impacarea cu acest cost, cu decizia luata etc.
Uneori, o tranzactie cu care nu esti impacat te face sa rezisti aplicarii ei, ceea ce duce la excutori si alte costuri, deci chiar matematic, de la caz la caz, poate fi mai ieftina.
Dar e greu sa inteleaga cineva asta de la un mediator care e pus mereu pe harta.
Trope, repet: obligativitatea medierii (daca va fi vreodata pusa in practica) nu va fi posibila in toate domeniile, deci nu la drepturi personale nepatrimoniale (stare civila, incredintari etc.).
Dar o mediere in care partile nu s-au inteles cu privire la unele aspecte ale actiunii poate avea reusite in altele: mediere pe probele ce urmeaza a se folosi in proces, martori, renuntari partiale de pretentii... si tot poate fi un plus.
Repet: depinde de abilitatea mediatorului de a obtine ceva de la parti, o intelegere; daca are un talent, nu va trebui sa astepte obligativitatea medierii ca sa aiba clienti si nici nu va sustine vreodata bagarea pe gat a medierii obligatorii pentru toti.
El va sta linistit si va sti ca atunci cand va avea un client sau 5 va face tot ce se poate pentru ei. ;)
Ideea centrala e ca
poti trai mai bine cu o hotarare la care ai contribuit decat cu una impusa.
Sigur ca, din pacate, ai dreptate ca romanul abia asteapta sa ajunga in instanta sa scoata cutitul (justitiei) la cealalta parte, insa aceasta atitudine trebuie sa o combatem cat mai mult si, sper eu, ea va muri din mentalitatea colectiva a romanilor, fie ei justitiabili, avocati sau... din pacate, chiar mediatori, dupa cum cu regret vedem aici. :sorry:
avocatnet.ro explicăm legislația
UrsacheSoare 
Nicolae Dediu