Fără să mă bat în teorii conspirative de care e plin internetul şi unde n-aş putea aduce nimic în plus, nici măcar o aberaţie nouă, mi se pare evident că atât capitalismul, cât şi comunismul au dispărut firesc, ca orice lucru apărut ca răspuns la o necesitate de moment (chiar dacă istoric) şi dispărut după ce şi-a împlinit menirea şi epuizat resursele, sau altfel spus, nu mai aduce nimic nou şi nu mai oferă nimic în plus; aşa cum dispare totul în viaţă, cele bune şi cele rele, cele necesare cândva şi cele depăşite de evoluţia fiecărui individ, firească, în timp. Că va continua sclavagismul, da, este relaţia firească dintre oameni; şi în iubire există sclavie, nu? Si pentru că dimineaţa mă trezesc cu simţul umorului şi poftă de râs (ca orice om cu mintea odihnită… ), îmi imaginez, că tot ne-au invadat sectele religioase, cam ce sclavie bazată pe iubire (de tot felul) ar ‘turna’ ele acum… Dar, ca să revin: s-a bătut prea multă monedă pe teoria resurselor; e ca şi cum am crede (şi unii chiar cred) că în pofida evoluţiei omenirii, cineva din preistorie ne-ar dirija în timp… Putem gândi şi aşa, doar ca să ne amăgim cu veşnicia, spre a uita că suntem muritori şi viaţa-i scurtă… Altminteri, eu cred că va urma o societate tot de tip sclavagist, normal, doar că mutată la un nivel superior; de la vechile lanţuri, s-a trecut la pârghiile moderne de sclavie, cele tehnologice, şi vor urma altele, nu ştiu cât de spirituale; dar orice va urma, cu siguranţă va fi, ca şi până acum, un răspuns la necesităţile momentului. Sigur, mulţi vor prefera să poarte această discuţie la nivelul egalitarismului democraţiei utopice, dar aceasta va duce doar la înjurăturile de care sunt pline televiziunile şi nu va găsi soluţii, căci pe această direcţie nu există. Orice părere poate fi combătută, deci şi a mea…
Observ abia acum că dumneavoastră aţi extras frazele din contextul unor filme pe care eu nu le-am văzut, şi s-ar putea să fiu departe de subiect, ceea ce, însă, n-ar fi o noutate prea mare pentru mine.
La punctul 2, eu fac o distincţie între etape: în prima, educaţia este răspunzătoare de formarea deprinderilor de respectare a legii si echilibrarea societăţii; în cea de-a doua etapă, care apare atunci când prima a fost sărită sau nu şi-a îndeplinit menirea, rostul aplicării legii (în acest context: între o judecătoare şi un avocat) este de a pedepsi; căci nimănui nu-i plac regulile, dar le respectăm şi acelaşi lucru îl aşteptăm de la ceilalţi. Reguli şi legi scrise sau nescrise există în toate: în viaţă, în iubire… dar nu vreau să pozez în ‘maestrul divagaţiilor’ şi să mă trimiteţi să postez pe alte topicuri, mai ‘melodioase’, aşa că mă opresc aici.
Deşi, totuşi… Viaţa noastră e definită doar de politică? ªi asta doar pentru că aşa vor televiziunile (care ne educă acum) să ne facă să credem? Slava Domnului, e mai mult!...