procedura uzucapiune

Namaskar
1. Legile nr. 58 si 59/74 nu au scos terenurile din circuitul civil si nu au intrerupt prescriptia, exista in acest sens Decizia nr. IV din 16-01-2006 a ICCJ - generala si obligatorie din care citez:
"Or, prin dispoziţiile legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul juridic civil, spre a li se transforma natura sau destinaţia legală, ci doar au fost restrânse modalităţile de transmitere şi dobândire a acestora, astfel că nu se poate considera întreruptă prescripţia pentru perioada în care acele legi au fost în vigoare. De altfel, în raport cu dispoziţiile art. 1844 din Codul civil, potrivit cărora "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaraţie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerţ", terenurile la care se referă reglementările din legile nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 şi-au păstrat apartenenţa la domeniul proprietăţii private atât timp cât nu au fost trecute în altă formă de proprietate şi, mai mult, au continuat să fie susceptibile de a fi transmise şi dobândite pe calea restrânsă a moştenirii legale.
Din moment ce în perioada 1974-1989, în care au fost în vigoare dispoziţiile legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns căile de transmitere şi dobândire a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate, este evident că nu a putut să aibă loc o întrerupere naturală a cursului prescripţiei acestora, în sensul prevederilor art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care să poată fi invocată ca piedică la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripţiei achizitive. Rezultând astfel că terenurile ce au făcut obiectul reglementărilor din cuprinsul legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 şi-au păstrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumţia de neprecaritate prevăzută de art. 1854 din Codul civil, cât şi de dispoziţiile art. 1858 din Codul civil referitoare la prezumţia de neintervertire de titlu, se impune concluzia că intervalul de timp în care aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripţiei începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripţiei achizitive asupra acelor terenuri."
Convingatoare sau nu solutia ICCJ este, cum am scris, generala si obligatorie.
2. Uzucapiunea nu poate fi invocata pentru ca:
2.1 Intre 1974 si 1989 nu a existat o posesie utila, ci doar o detentie precara, intrucat, cum ati scris, s-au platit la CAP anumite sume de bani, act clar de recunoastere ca proprietar a CAP.
2.2 Asupra terenurilor CAP nu se poate invoca uzucapiunea, aceste terenuri fiind scoase din circuitul civil, insa nu in virtutea L. 58/74 sau 59/74 ci a statutului CAP-urilor, terenurile acestora fiind asimilate proprietatii publice. (de fapt in perioada nu exista distinctia public-privat in ceea ce priveste terenurile proprietate de stat sau cooperatista)
2.3. Terenurile au facut obiectul legii speciale nr. 18/1991.

Sa inteleg ca nimeni nu a uzucapat pe dectretul 115 impotriva statului? Sau chiar nu se poate uzucapa deoarece situatia nu se incadreaza in cele doua cazuri art.27 si 28 din decret?

am si eu o intrebare urgenta, daca mai intrati pe aici si ma putei ajuta.
Reclamantul a achemat in judecată proprietarul tabular pentru uzucapiune, acesta din urma fiind intabulat în 1906. Se fac verficări de către instanţă (din punctul meu de vedere nerelevante) pentru că nu poţi aprecia data când s*a născut sau a decedat această persoană, dacă nu se cunoaşte nimic despre ea, verificările se fac la locul situării imobilului, dar nu ştim dacă s-a născut acolo ori dacă a decedat acolo.
Rezultă dintr-o adresă că există registre de naşteri perioada 1895-1990. căsătorii perioada 1895-1898, 1907-1921, 1930-1950, decese 1907-1921, 1930-1940, registre în care proprietara tabulară nu este găsită. Din această adresă instanţa trage concluzia că sunt aplicabile dispozitiile art. 16 lit a din Legea 119/2006, potrivit cu care îl lipsa registrelor de stare civilă, dovada stării civile se poate face cu orice mijloc de probă şi în lipsa oricărui alt mijloc de probă...face instanţa un calcul matematic reţinând că raportat la anul înscrierii dreptului de proprietate şi la data introducerii acţiunii ar trebui ca pârâta să aibă cel puţin vârsta de 117, o prezumă moartă şi pe deasupra mai şi respinge acţiunea ca fiin introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă. Această hotărâre s-a dat la data de 03.04.2007, deci anterior decizie 86/2007, iar acţiunea era întemeiată pe Codul Civil.
Reclamantul formulează o nouă acţiune şi cheamă în judecată comuna X prin primar. Îşi întemeiază acţiunea pe DL115/1938.

Întrebări: Dacă tot suntem în prezenţa aplicării decretului, nu ar fi necesară procedura prevăzută de art.130 din Decretul lege 115.? ªi în caz afirmativ ce rol are chemarea in judecată a comunei X prin primar
Pe Decret, trbuie să posede 20 de ani de la moarte proprietarului tabular. or nu există astfel de date, prezumţia stabilită de instanţă nu ajută cu nimic.

Doresc soluţii urgente dacă se poate, pentru că eu sunt judecătorul cauzei şi nu am mai judecat cauze civile de 4 ani, aşa dar salvaţi-mă pe mine şi pe bietul reclamant.

Cu scuzele de rigoare va raspund cu mare intarziere (am fost inactiv cand s-a pus intrebarea)
Procedura prev. de art. 130 este obligatorie, acest aspect rezultand chiar din Decizia nr. LXXXVI/2007 a ICCJ. "De aceea, se impune să se reţină că, în timp, legea veche (Decretul-lege nr. 115/1938) ultraactivează în întregul ei, acţiunea sa neputând înceta decât în momentul fixat de legiuitor."
Chemarea in judecata a comunei X prin primar e o absurditate pentru ca in caz de vacanta succesorala bunurile se cuvin statului nu comunei. Va reproduc mai jos o parte din motivarea unui recurs promovat de mine (si admis de Tribunalul Arad) cu privire la acest aspect:
"Instanţa supremă (Trib. Suprem, sec. civ., decizia nr. 2133/1972) a statuat într-o decizie de speţã cã procedura specială privitoare la înscrierea în cartea funciară a dreptului dobândit prin uzucapiune este instituită de art. 130 în favoarea posesorului, existenţa ei neputându-l împiedica pe acesta să recurgă la procedura contencioasă de drept comun. Or, in aceasta ordine de idei, raţiunea alegerii procedurii contencioase poate fi doar aceea cã astfel uzucapantul îşi protejeazã poziţia faţã de cei care ar putea sã îi conteste în viitor dreptul în cazul alegerii procedurii necontencioase. Cu alte cuvinte instanţa supremã a hotãrât cã persoana care invocã uzucapiunea are de ales între procedura necontencioasã – mai simplã, mai rapidã, mai ieftinã însã cu un grad relativ ridicat de nesiguranţã în ceea ce priveşte posibilitatea contestãrii dreptului de cãtre moştenitorii defunctului – şi procedura contencioasã – mai costisitoare, mai lungã însã cu un grad ridicat de siguranţã întrucât faţã de persoanele chemate în judecatã va exista autoritate de lucru judecat."
Chemarea in judecata a comunelor, oraselor, etc. numai de dragul unei inchipuite contradictorialitati (esti in contradictoriu cu cel impotriva caruia invoci un drept ori constatarea existentei sau inexistentei unui drept, nu cu cel care nu are nici o treaba in cauza) este o consecinta a interpretarii gresite a prevederilor Decretului-Lege nr. 115/1938, rap. la prev. din Legea nr. 241/1947 de punere in aplicare a acestui decret-lege (art. 6 alin. 3 din Legea nr. 241/1947).
Astfel art. 6 alin. 3 din Legea nr. 241/1947 impune ca in cazul prevazut de alineatul 2 (prescriptiile incepute sub alte norme legale), posesorul va putea cere dela instanta competenta, in circumscriptia careia este situat imobilul, constatarea uzucapiunii implinite. Actiunea va fi introdusa atat impotriva titularului inscris in cartea funciara cat si impotriva tertilor care au dobandit drepturi prin inscrierea lor in cartea funciara."
Printr-o extesie inadmisibila s-a considerat ca aceste prevederi se aplica tuturor cazurilor de uzucapiune si ca in toate cazurile trebuie chemat in judecata cel inscris in cartea funciara (in cazul art. 28 e absurd pentru ca cel inscris in CF e mort). Ulterior s-a omis chestiunea privitoare la conditia ca paratul sa fie viu si inscris in cartea funciara, considerandu-se ca e suficient sa se mearga fie pe o prezumtie ca succesibilii proprietarului tabular ar fi acceptat mostenirea (daca nu sunt mostenitori, adica acceptanti ai mostenirii ce treaba am cu ei ?) fie pe o prezumtie de vacanta succesorala caz in care se poate chema in judecata statul. Insa deoarece Ministerul Finantelor are prostul obicei de a se opune uzucapiunii s-a considerat ca este mai rezonabil sa se cheme in judecata comuna sau orasul care prin primar se opun areori pentru ca primarul este ales prin vot direct si nu e de acord sa piarda voturile unei familii pentru ceva ce oricum nu este al comunei sau orasului.
Uneori instantele au "pus in vedere reclamantului sa indice mostenitorii proprietarului tabular pentru introducerea acestora in cauza"
La aceasta chestiune eu am raspuns in general cu aratarea faptului ca reclamantul are alegerea intre procedura prev. de art. 130 si procedura de drept comun si ca " reclamantul invedereaza inaintea onoratei instante ca nu cunoaste ca de pe urma defunctului sa mai fi ramas alte bunuri afara de cel indicat in actiune si ca pe raza comunei X, conform adeverintei de la fila z, nu sunt cunoscute persoane care sa fie in grad de rudenie cu proprietarul tabular ori soti care sa fie susceptibilii mostenitori ai acestuia."

u.b.i.k. a scris
"Printr-o extesie inadmisibila s-a considerat ca aceste prevederi se aplica tuturor cazurilor de uzucapiune si ca in toate cazurile trebuie chemat in judecata cel inscris in cartea funciara (in cazul art. 28 e absurd pentru ca cel inscris in CF e mort). Ulterior s-a omis chestiunea privitoare la conditia ca paratul sa fie viu si inscris in cartea funciara, considerandu-se ca e suficient sa se mearga fie pe o prezumtie ca succesibilii "
Chemarea in judecata a celui inscris in CF chiar daca este mort este necesara pentru a se evita erorile iar respingerea actiunii pe motiv ca persoana este decedata si ca atare nu are calitate procesuala pasiva ori ca succesiunea fiind vacanta ar reveni statului este impotriva D 115/38 care arata in Art. 17. - Drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă şi cel care primeşte dreptul este acord de voinţă asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.
Drepturile reale se vor stinge numai dacă radierea s-a înscris în cartea funciară cu consimţământul titularului; consimţământul nu va fi de trebuinţă dacă dreptul se stinge prin împlinirea termenului arătat în înscriere sau prin moartea titularului. Dacă dreptul, care urmează să fie radiat, este grevat în folosul unei terţe persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane.
Hotărârea judecătorească sau, în cazurile anume prevăzute de lege, deciziunea autorităţii administrative, vor înlocui acordul de voinţă sau consimţământul.
Chemarea in judecata a comunei prin primar nu are nici un rost caci acesta din urma nu are calitate procesuala pasiva , nici citarea succesorilor nu are nici un rost caci devreme ce actiunea este indreptata impotriva titularului tabular si se constatata ca acesta este decedat de peste 20 de ani , consimtamantul sau va fi inlocuit chiar de instanta in cazul art 130 raportat la 28 sau de autoritatea administartiva in rest astfel ca instanta care a respins cererea pe lipsa calitatii procesuale pasive a titularului tabular pe motiv de deces si-a negat competenta cu care era investita de art 17 din D 115/38. Ce ar trebui sa faca instanta ar fi sa verifice cu rigurozitate daca tabularul nu este in viata si posesia exercitata de reclamant este intradevar de buna credinta.