Bună ziua. Deşi speram să nu ajung niciodată într-o asemenea situaţie, iată că s-a întâmplat.
În seara de 8 februarie am fost coborât din tramvai de un poliţist local din Timişoara, pe motiv că i-aş fi adresat semne obscene acestuia când am trecut prin staţia precedentă. Acest lucru nu s-a întâmplat şi din păcate nu am martori care să demonstreze acest fapt - eram doar doi oameni în tramvai.
Menţionez că agentul nu s-a prezentat şi nici nu mi-a cerut imediat să mă legitimez - m-am legitimat la cererea colegilor lui, mai târziu, la secţie. Agentul a comunicat prin staţie colegilor că refuz să mă legitimez şi am fost dus la secţie.
Trec peste abuzurile verbale şi comportamentul subuman al agenţilor şi peste faptul că mi-a fost luat telefonul cu care îl filmasem pe agent după ce m-a dat jos din tramvai. Pentru acestea am depus o plângere la Poliţia Locală. Când am fost întrebat dacă am obiecţii sau menţiuni agentul a completat această rubrică cu totul altfel decât cerusem eu. În final mi s-a cerut să semnez PV, am cerut să îl citesc înainte, am fost refuzat, am cerut să mi se citească PV, mi s-a citit pe sărite.
În fine, primesc PV acasă ieri. Aflu că am de plătit 700 lei pt încălcarea art. 3 pct. 1 şi 300 lei pt încălcarea art. 3 pct. 31. PV este întocmit corect, nu există nimic care să determine nulitatea acestuia. Un singur lucru este oarecum neclar, la descrierea faptei, rubrica "locul" este completată cu "sediul DPL", deşi contravenţia s-ar fi petrecut în Piaţa Traian. Totuşi, mai jos, este scris "a săvârşit în public (Piaţa Traian) gesturi obscene..."
Ţinând cont că pe formă nu prea am de ce să mă leg pentru a contesta PV, pe fond nu am martori, pot cere anularea PV, ştiind că sunt nevinovat şi bazându-mă doar pe jurisprudenţa CEDO referitoare la prezumţia de nevinovăţie?
Sau, ţinând cont de - sper - încurcătura cu locul comiterii contravenţiei?
ceea ce se mentioneaza in PV nu este real, nu e adevarat si nu e conform cu adevarul. scurt.
politistul are obligatia sa aiba martori. Nu are....inseamna ca....nu e real si nu e adevarat ce probabil a "vazut" ...
Problema martorilor pe care trebuie sa-i aiba politistul.... Nu este chiar asa. Procesul-verbal de contraventie beneficiaza de prezumtia de veridicitate, pana la proba contrara. Proba contrara trebuie sa o faca petentul. Este adevarat ca acuzatia in materie contraventionala este o acuzatie penala, potrivit Curtii Europene a Drepturilor Omului, si ca probele privind savarsirea faptei trebuie administrate potrivit regulilor din penal. Deci, politistul ar trebui sa prezinte dovezi ale savarsirii faptei. Dovada, potrivit legislatiei noastre, este constatarea politistului. Lucrurile se bat cap in cap. De aceea am spus ca politistul poate fi chemat de judecator si audiat, sa explice ce a vazut iar judecatorul sa aprecieze daca ce a vazut politistul este un gest obsen si daca gestul a fost facut de persoana sanctionata contraventional. Poate ca politistul a vazut un gest obscen, dar poate ca gestul a fost facut de o alta persoana. Politistul trebuie sa lamureasca instanta cum a identificat persoana, in conditiile in care aceasta se afla intr-un tramvai in mers iar politistul pe strada. Ce elemente de identificare a retinut politistul pentru a fi sigur ca identificarea este certa. Toate acestea trebuie dezbatute in proces, cel putin pentru a dovedi existenta unui dubiu. In dubio pro reo - orice dubiu e in favoarea faptuitorului, acuzatului. In caz de dubiu judecatorul nu are alta solutie decat sa anuleze procesul verbal. E o aplicare a principiului potrivit caruia mai bine o mie de vinovati necondamnati decat un singur nevinovat condamnat. Fiat justitia periat mundu.
Prezumptia de veridicitate este o notiune de logica elementara. Daca esti un functionar al statului nu te apuci sa acuzi oameni asa din senin. In Franta politistii sunt "jurati" adica au depus un juramant in baza carora contraventiile pe care le aplica revin la aceasta notiiune. Nu in toate cazurile caci ...erare humanum .
.. Ce ma fac insa daca aflat singur la volan un alt participant la trafic imi adreseaza injuraturi, gesturi obscene, imi face fite de taiat calea etc ? Se mai aplica prezumtia de veridicitate si in cazul meu ? Aici insa e vorba sui desanatate mintala ; nu o sa ma apuc sa reclam un numar de imatricularee pe care l-am scornit si reclamat. Scaparea ar fi ca preopinentul ar putea sa spuna ca nu era el la volan. O intreaga amestecatura poate iesi din astfel de cazuri in care ar functiona prezumptia de veridicitate. Atunci putem sa ne intrebam de ce pe formularul unui PV este scris si cuvantul "martor". Lipsa martorului este totusi de considerat macar in aceeasi masura de greutate cu prezumtia de veridicitate
Parerea mea !
Si ma indoiesc ca politistul poate fi convocat in instanta. Cel mult sa se prezinte instantei o declaratie a agentului data la ordinul superiorilor sai. Caci aici politistul reprezinta organul de ordine care este Politia. Aceasta poate fi convocata in instanta ca institutie care angajeaza pe respectivul politist
Revin cu noutăţi :
Am depus plângere la judecătorie, m-am bazat pe următoarele 3 aspecte :
- dl. poliţist nu are nicio dovadă a faptului că eu aş fi arătat semne obscene
- contravenţia de refuz de legitimare este negată de însuşi p-v, completat cu datele din cartea de identitate
- în subsidiar, amenda este disproporţionată cu gradul de pericol social al aşa-zisei fapte, iar eu aş fi la prima abatere - am cerut înlocuirea amenzii cu avertisment
Am depus o plângere şi la Poliţia Locală, am fost invitat pentru a da o declaraţie după aceea. Aici am vorbit cu un domn destul de viclean, care a încercat să găsească inadvertenţe cu plângerea iniţială şi, în acelaşi timp, să îmi dea impresia că ar fi de partea mea. Cu toate că am avut mari emoţii (înainte de asta am fost într-o secţie de poliţie doar pentru buletin şi cazier), m-am adunat şi am făcut o declaraţie conformă cu ceea ce am scris şi în reclamaţia iniţială.
Acum mi-a spus cineva că ar trebui să mă îngrijorez în următoare privinţă : dacă ancheta internă de la Poliţia Locală stabileşte că nu există dovezi că poliţiştii m-au agresat verbal şi fizic, cei pe care i-am reclamat mă pot reclama la rândul lor pentru denunţt calomnios.
Denuntarea calomnioasa este sanctionata numai daca este savarsita cu intentie directa. Faptul ca cineva crede despre alt cineva ca acel cineva a facut o fapta penala, este o chestiune care tine de interpretare si nu de intentie. Am vazut rezolutii ale procurorilor de neurmarire in cazul denuturilor calomnioase, motivate pe lipsa de reprezentare ca ceea ce a fost reclamant poate fi un denunt calomnios. Deci, pentru a ne afla in fata unei denuntari calomnioase, trebuie sa existe intentie in acest sens, adica rea-credinta, reclamantul stiind ca ceea ce reclama nu corespunde adevarului.
Referitor la prezumtia de veridicitate .... si faptiul ca in pv-ul de contraventie apare o rubrica pentru martor. In materie de contraventii martorul dinm procesul verbal are o singura calitate, cea de asistent la o anume imprejurare legata de intocmirea procesului verbal - cand procesul verbal este incheiat in lipsa contraveninentului, cand contravenientul este de fata dar refuza se semneze pv-ul.. Martorul atesta aceste imprejurari. El nu are calitatea de martor ocular cu privire la fapta care face obiectul proceslui verbal de contraventie. Sigur, agentul constatator poate mentiona in cuprinusl pv-ului, la descrierea imprejurarilor savarsirii faptei ca de fata la savarsirea faptei a fost persoana x, dar asta e altceva decat martorul asistent. Si tot in legatura cu prezumtia de veridicicitate ... aceasta opereaza doar in cazul constatarilor facute de agentii fortei publice. Eu, ca persoana oarecare,, daca reclam un gest obscen, sa zicem, trebui sa probez spusele, cu un martor, cu o inregistrare video, cu o forografie, cu ceva... altminteri e cuvantul meu impotriva cuvantului celui acuzat. Testis unus , testis nullus.
avocatnet.ro explicăm legislația
Caps, utilizator
wwalentin 
floare de gheata