Imi place acest blog...

@eumarian, sper sa nu fie cu suparare :"> am luat si eu ceva de pe [ link extern ]
Oricum, la 33 de ani, cati are Bogdan Glavan, sa fii profesor universitar... eu inca nu am mai auzit.

Frica de a fi intelectual
Cîţiva notorii „oameni de televiziune“, volubili, sprinţari, fără dileme, au lansat o nouă ideologie. Veche, desigur, ca toate lucrurile noi. I-aş spune ideologia realităţii minimale, sau, ca să invoc metafizica domnului Vanghelie, ideologia realităţii „care este“.

În rezumat, ea sună astfel: realitatea, atîta cîtă e, e destulă şi e bună. Să nu ne complicăm cu criterii sofisticate, cu pretenţii intelectualiste, cu exigenţe elitare. Să admitem, odată pentru totdeauna, că nu opiniile cîtorva sclifosiţi, nu valorile rarefiate ale unor minorităţi gălbejite constituie substanţa şi rostul vieţii.

Să dăm cezarului popular ceea ce îi aparţine: atenţia noastră exclusivă, amorul nostru necondiţionat. Nu vă plac manelele? Dar ele există şi au succes. Nu vă plac talk-show-urile cu Becali şi viaţa cotidiană a cuplului Irinel-Monica? Dar ele fac rating. Sînt cool. Sînt Viaţa însăşi. Nu vă place Casa Poporului? Dar poporului îi place. Divertismentul autohton vă miroase a vulgaritate? Dar cine vă pune să vă uitaţi? Ce-ţi fi vrînd? Molière zi şi noapte? Caragiale non-stop? Charlie Chaplin de trei ori pe zi? N-aveţi decît să vă încuiaţi în bibliotecă.

Viaţa e în altă parte şi se poate dispensa de fiţele voastre. Viaţa e mişto şi miştocăreala e viaţă. Ne-am săturat de idei înalte, de maniere fine, de predici. Vrem virilităţi fruste, duioşii de bodegă, chef. Ceea ce există n-are nevoie de nici o justificare, de nici un adaos. Există, deci e valabil. Există, deci asta e!

Dar [...] marii moderatori TV care pledează pentru „realitatea care este“, au o comică problemă de identitate. Fac gazetărie – adică nu ne lasă singuri cu realul, ci îl ambalează în tone de texte şi imagini – scriu, vorbesc, folosesc camere de luat vederi, ochelari, stilouri, metafore, culori, adică tot felul de produse ale creativităţii, aşadar ale intelectului omenesc, dar vor să treacă, totodată, drept „băieţi de băieţi“, oameni din popor, străini de orice otravă livrescă.

Vor, pe scurt, să fie şi călare, şi pe jos. Vor să vorbească buruienos, dar se înghesuie şi să pomenească, hodoronc-tronc, de Dostoievski şi Santayana. Sînt, care va să zică, complecşi, rotunzi, „oameni universali“. În realitate, sînt mereu la jumătatea drumului, nici cu lecturile la zi, nici cu degetele bătătorite.

„Nu sîntem intelectuali!“ zic ei, ferindu-se de această etichetă ca de ducă-se pe pustii. Se poate. Dar asta nu vă califică drept viguroasă clasă muncitoare. Nu aveţi nici statutul pe care îl respingeţi, nici cel la care aspiraţi. Prestaţia Dvs. constă, deocamdată, în utilizarea (pripită şi parţială) a intelectului propriu şi într-o zglobie clămpăneală mondenă. Credeţi-mă, e puţin! ªi dacă, în plus, vă luaţi şi aere magisteriale – e ridicol.

Cristi Danilet:
In noaptea de Revelion din 2004 un numar de 6 tineri patruns in locuinta altui tanar lasat singur acasa de parinti. Au stat la masa, apoi a izbucnit un scandal intre nou veniti si cei aflati deja acolo, rezulta o incaierare, tanarul este lovit nu se stie de cine, cineva le cere sa paraseasca locuinta. E anuntata politia si pana sa vina au fost scosi afara. Aparent o situatie simpla: cu audierea partilor, a martorilor si raportul politiei ar fi trebui lamurite lucrurile.

Tanarul face plangere directa la instanta pt lovire (procedura de atunci pemitea sesizarea directa a instantei). Rezulta dubii in legatura cu autorul, se trimite dosarul la politie pt identificare, se trimite inapoi, se continua judecata. Rezulta o condamnare pt unul din cei 6. Se exercita calea de atac a recursului, se mentine solutia.

Intre timp parintii tanarului au facut plangere la politie impotriva celor 6, persoane necunoscute, pt violare de domiciliu. Forma agravata (noaptea, de mai multe persoane) nu permite retragerea plangerii sau impacarea partilor. Au inceput cercetarile, s-au identificat 4 din cei 6 (nici azi ultimii 2 sunt sunt identificati). Doar 2 sunt trimisi in judecata de procuror pt violare de domiciliu. Completul de judecata intentioneaza sa trimita la procuror pt extinderea urmaririi penale, procurorul ataca si instanta de control judiciar spune sa se judece mai departe in limitele sesizarii. Se da solutia, se ataca in apel, se mentine solutia primei instante, se ataca in recurs, se caseaza solutia primei instante si a instantei de apel si se returneaza la prima instanta pt continuarea judecarii, caci se comisese o eroare de procedura. Completul care primeste dosarul se abtine, se da la alt complet. Acesta trimite cauza in vederea conezarii la dosarul unde se judeca lovirea. Completul care judeca lovirea respinge cererea de conexare si trimite inapoi la completul care a primit dosarul in rejudecare a violarii de domiciliu. Judecatorul este promovat intre timp, eu sunt transferat la Oradea si preiau dosarul.

Au fost cam 7 sau 8 termene intr-un an si jumatate: la unul nu a venit avocatul ales si a trebuit sa aman, la al doilea mi-a venit la audieri numai un inculpat si am amanat pt celalalt, la al treilea mi-a venit si celalalt inculpat si s-au solicitat probe in aparare, la al patrulea imi vine tanarul care i-a primit in casa si care arata ca nu mai are pretentii si ca a trecut mult timp (dar cum am spus impacarea nu e posibila), la al cincilea nu mi-a venit niciunul din cei doi martori (martora care ii adusese pe cei 6 in casa tanarului nu a putut veni caci avea examen la facultate, iar celalalt martor lucreaza in aviatie si programul lui nu se potrivea cu al instantei), la al saselea am audiat-o pe martora dar imi mai trebuia un martor si am trimis politia dupa el, la ultimul l-am audiat in sfarsit si am terminat cauza.

Ca sa revad toata aceasta poveste implicand o imensa maculatura si mult timp, am mai amanat pronuntarea o saptamana. Azi am dat solutia.
Intrebarea mea e simpla: chiar va imaginati ca toate astea s-au intamplat pt ca s-a dat spaga?

La Cristi Danilet e admirabil ca raspunde la comentarii si intretine un climat de calitate pe blog. Un comentariu de raspuns la un cititor care spunea ca toate amanarile sunt din cauza de spaga:

Ca sa revad toata aceasta poveste implicand o imensa maculatura si mult timp, am mai amanat pronuntarea o saptamana. Azi am dat solutia.
Intrebarea mea e simpla: chiar va imaginati ca toate astea s-au intamplat pt ca s-a dat spaga?