Esenin, versuri tragicomice

O iubire altfel...:love::love:

Frumos barbat, Esenin,
Iubirea a iubit,
Vedea in Isadora
Amorul implinit...

Frumoasa dansatoare
Cu pasu-i gratios,
Vrdea in el o floare,
Un astru luminos...

I-a spus :"Je t'aime!"
Ca nu stia engleza,
Si ea clipea timida
Si-i raspundea-n franceza...

Un dulce-amor ce-n graba s-a sfarsit,
Din cauza varstei, ei nu s-au potrivit...

Lirice ...nici tragice nici comice,inspirate din spiritul acestui topic şi pe unde se simte fantoma lui Esenin...

Mă duc într-o vizită, puţin, în trecut,
Sa vizionez, să revăd un film mut ,
Ciudat, deşi mut , acest film e color,
Dar apoi, sa mă-ntorc pe jos nu-i uşor

ªi fac ceva , devin rapid un vehicul
E verde amestecat cu roşu la semafor,
ªi-mi zic:e musai 'nainte sa circul.
Strazile-s puţin cam inguste, un coridor

ªi observ că au toate doar sens unic
Plec înspre casă, drumu-i destul de uşor
Ma gandesc la ceva stupid : la nimic,
Deschid fereastra indata la dormitor,

ªi constat: pereţii-mi coloraţi au nevoie de var
Dar o las balta,pun nişte apa plată în samovar
Cu paşi mititei si papucei prin casa eu merg
Primesc un s.m.s.Nu vreau sa-l citesc,şi il şterg,

N-am chef să mai citesc deloc s.m.s.-uri
Tot ce vreau e scriu ( daca pot) , multe versuri,
Ascult , deşi nu vreau , cum freamătă oraşul
Doar puţin timp mai trece , la uşă vine poştaşul,

ªi-l întreb , nefiresc: de ce naiba mă tot căutaţi?
Nu mai vreau nimic să citesc , ochii mei
Au nevoie de-o pauză... mare ,şi-i zic: piei!
Ia şi hârtoaga asta cu tine,rupe-o sau da-o cui vrei!

Tot ce vreau e sa scap de acest greu calvar
ªi să fiarba odată apa aia din samovar,
Un ceai doar eu vreau, cu aroma de munte şi cer
Si-i gata indată .Ascult cum toate cuvintele-mi pier,

Mă amuz,imediat, nu-i nimic, imi spun liniştită ,
Probabil e-o gluma amară, iar in curând
Revin ele la loc, cuibarindu-se-n al meu gând..
N-ai cum să scapi de cuvinte, ştiţi bine şi voi
Ele vin si de nu vrei, curgând prin gând în şuvoi,

Dar eu vreau sa-mi tac cuvintele,şi observ
Că sunt pe drumul cel bun...vorbesc tacând
ªi tac vorbind, dar nu-i nimic, e ca şi când
Am inventat un nou joc: un fel de tăceri din lego ,
Ce-l joc de o vreme în doi: eu şi al meu ego...

:bow:

Mã pãcãleşte luna

Vânãt e cerul, cãpestrele noi,
Biroul mã strânge, pereţii sunt goi –
Nu ştiu ce-aş vrea pe ei sã se vadã:
Un plan de acţiuni, o gurã de fragã…

Afarã-i mai bine? Acum aş pleca
De-aş şti cã ceva minunat mã aşteaptã.
Dar nu sunt nebun – e noaptea cea grea.
Promite ea mult, dar numai mã-ncearcã.

Puternic aş fi, de n-aş fi cam slab
In faţa tãcerii şi-n spatele lumii.
Mã obsedeaza puterea, da’ nu ca s-o am
Doar sã m-ajute sã-i fac faţã lunii.

Cã luna mã doare mai rãu decât tot
Mereu o privesc, se uitã la mine
Imi face un semn – şi cred c-am sã pot
Sã-i fur din lumina, sã-mi fie mai bine.

Insã mã minte. Vezi, asta mã doare
Cã ziua intreagã stau la serviciu
Si când sã strig luna: ‘’Hai, vino aici!’’
Imi spune: ‘’Dispari! Tu n-ai nici un viciu?

Mai du-te la crâşmã, mai bea câte-o bere,
O despletitã mai cheamã sã-ţi stea pe genunchi…
Eu doar te privesc, nu-ţi dau şi putere’’.
Sã nu-ţi vinã sã urli, sã ţipi din rãrunchi?

Dar ştii ceva? Mai dã-o-ncolo de rea
Eu de la muncã chiar nu pot sã plec,
Mã doare in cot, sã spuna ce vrea.
Prefer sã lucrez, decât sã petrec.

:((=D>
Spovedania intelectualului

Am viaţa-mprăştiată, dar am gândul etanş
Sunt inelar în mâna de ştiu de Malebranche
N-am bani şi nici maşină, nu intru-n discotecă
Dar chiui ca Esenin când intru-n bibliotecă!

eumarian a scris:

:((=D>
Spovedania intelectualului

Am viaţa-mprăştiată, dar am gândul etanş
Sunt inelar în mâna de ştiu de Malebranche
N-am bani şi nici maşină, nu intru-n discotecă
Dar chiui ca Esenin când intru-n bibliotecă!

Lume noua :) Vroiam sa întreb doar atât : Unde eşti Tu Marian/Cu talentul Tău , cu tot :)


O,cât timp imi fuse harazit sa aştept
Nişte rânduri , le citesc, trag aer în piept
ªi observ cum de lirism esti deja înrobit,
Acum ştiu: Esenin de fapt n-a murit!

Acesta-i al tău neghicit încă destin
E karma ta şi-i spiritul poetului rus
Nu , nu mai eşti Tu, eşti el , Esenin,
Biblioteca e templul tau , şi e de ajuns.

Ce-ţi trebuie maşină? o sanie trasă de cai,
Desigur , va trebui sa ningă, mai întâi ,
Ni-i nimic, poţi lua între timp şi-un tramvai
Până la bibliotecă ,şi-n ea sa te-ncui.


Desigur, s-ar putea ca nişte şireţi şoricei
Să ţâşnească dintre rafturi, puţin derutaţi
Ei ştiind că n-a mai fost pe acolo Serghei
De pe vremea când ei erau elefanţi.


Dar tu, Marian, ştiu ca n-ai să renunţi
Nu ai cum, lirismul , îl ai în genă, e cert
ªtiu cum e ...dar, poţi sa-ncerci sa -l inrfunţi
ªi să fugi,dar n-ai cum, nici măcar în deşert.

:bow: