Nu se amana, Comsia spune ca si asa se aplica prea tarziu pentru raportul de tara.
Diferentele nu sunt atat de mari.
Cartea a IV - a
Despre moştenire şi liberalităţi
Titlul I
Dispoziţii referitoare la moştenire în general
Capitolul I
Dispoziţii generale
Noţiune Art.967 - Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane
fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă.
Deschiderea
moştenirii
Art.968 – (1) Moştenirea unei persoane se deschide în momentul
decesului acesteia.
(2) Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului.
Dovada ultimului domiciliu se poate face prin orice mijloc de probă.
(3) Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se
află pe teritoriul României, moştenirea se deschide la locul din ţară
aflat în circumscripţia primului notar public sesizat, cu condiţia ca în
această circumscripţie să existe cel puţin un bun imobil al celui care
lasă moştenirea. În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există
bunuri imobile, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia
primului notar public sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie
să se afle bunuri mobile ale celui ce lasă moştenirea.
(4) Dispoziţiile alin.(3) se aplică în mod corespunzător atunci când
primul organ sesizat în vederea desfăşurării procedurii succesorale
este instanţa judecătorească.
205Felurile moştenirii Art.969 – (1) Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire
legală, în măsura în care acela care lasă moştenirea nu a dispus altfel
prin testament.
(2) O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin
moştenire testamentară, iar cealaltă parte prin moştenire legală.
Actele juridice
asupra moştenirii
nedeschise
Art.970 - Dacă prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate
absolută actele juridice având ca obiect drepturi eventuale asupra unei
moşteniri nedeschise, precum actele prin care se acceptă moştenirea
sau se renunţă la aceasta, înainte de deschiderea ei, ori actele prin care
se înstrăinează sau se promite înstrăinarea unor drepturi care s-ar
putea dobândi la deschiderea moştenirii.
Capitolul II
Condiţiile generale ale dreptului de a moşteni
Capacitatea de a
moşteni
Art.971 – (1) O persoană poate moşteni dacă există la momentul
deschiderii moştenirii. Dispoziţiile art.36, 53 şi 217 sunt aplicabile.
(2) Dacă, în cazul morţii mai multor persoane, nu se poate stabili că
una a supravieţuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moşteni una
pe alta.
Nedemnitatea
absolută
Art.972 – (1) Este de drept nedemnă de a moşteni:
a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu
intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;
b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de
deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un
alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii
faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a
făptuitorului.
(2) În cazul în care condamnarea pentru faptele menţionate la alin.
(1) este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau
prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă acele
fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă
definitivă.
(3) Nedemnitatea absolută poate fi constatată oricând, la cererea
oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată
ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care
rezultă nedemnitatea.
206Nedemnitatea
judiciară
Art.973 – (1) Poate fi declarată nedemnă de a moşteni:
a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie,
împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă,
fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare
moartea victimei;
b) persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau
a falsificat testamentul defunctului;
c) persoana care, prin dol sau violenţă, l-a determinat sau, după
caz, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să
modifice sau să revoce testamentul.
(2) Sub sancţiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanţei
judecătoreşti să declare nedemnitatea în termen de un an de la data
deschiderii moştenirii. Introducerea acţiunii constituie un act de
acceptare tacită a moştenirii de către succesibilul reclamant.
(3) Dacă hotărârea de condamnare pentru faptele prevăzute la alin.(1)
lit. a) se pronunţă ulterior datei deschiderii moştenirii, termenul de un
an se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare.
(4) Atunci când condamnarea pentru faptele menţionate la alin.(1) lit.
a) este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau
prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara
dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească
civilă definitivă. În acest caz, termenul de un an curge de la apariţia
cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după
deschiderea moştenirii.
(5) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit. b) şi c), termenul de un an
curge de la data când succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate,
dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.
(6) Comuna, oraşul sau, după caz, municipiul în a cărui rază
teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii poate
introduce acţiunea prevăzută la alin.(2), în cazul în care, cu excepţia
autorului uneia dintre faptele prevăzute la alin. (1), nu mai există alţi
succesibili. Dispoziţiile alin.(2)–(5) se aplică în mod corespunzător.
Efectele nedemnităţii Art.974 - (1) Nedemnul este înlăturat atât de la moştenirea legală, cât
şi de la cea testamentară.
(2) Posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moştenirii este
considerată posesie de rea-credinţă.
(3) Actele de conservare, precum şi actele de administrare în măsura
în care profită moştenitorilor, încheiate între nedemn şi terţi, sunt
valabile. De asemenea, se menţin şi actele de dispoziţie cu titlu oneros
încheiate între nedemn şi terţii dobânditori de bună-credinţă, regulile
din materia cărţii funciare fiind însă aplicabile.
Înlăturarea efectelor
nedemnităţii
Art.975 - (1) Efectele nedemnităţii absolute sau judiciare pot fi
înlăturate expres prin testament sau printr-un act autentic de către cel
care lasă moştenirea. Fără o declaraţie expresă, nu constituie
înlăturare a efectelor nedemnităţii legatul lăsat nedemnului după
săvârşirea faptei care atrage nedemnitatea.
(2) Efectele nedemnităţii nu pot fi înlăturate prin reabilitarea
nedemnului, amnistie intervenită după condamnare, graţiere sau prin
prescripţia executării pedepsei penale.
Vocaţia la moştenire Art.976 - Pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să aibă calitatea
cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament.
Titlul II
Moştenirea legală
Capitolul I
Dispoziţii generale
Moştenitorii legali Art.977 - (1) Moştenirea se cuvine, în ordinea şi după regulile
stabilite în prezentul titlu, soţului supravieţuitor şi rudelor defunctului,
şi anume descendenţilor, ascendenţilor şi colateralilor acestuia, după
caz.
(2) Descendenţii şi ascendenţii au vocaţie la moştenire indiferent de
gradul de rudenie cu defunctul, iar colateralii numai până la gradul al
patrulea inclusiv.
(3) În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul
defunctului se transmite comunei, oraşului sau, după caz,
municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data
deschiderii moştenirii.
Principiile generale
ale devoluţiunii
legale a moştenirii
Art.978 - (1) Rudele defunctului vin la moştenire în următoarea
ordine:
a) clasa întâi: descendenţii;
b) clasa a doua: ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi;
c) clasa a treia: ascendenţii ordinari;
d) clasa a patra: colateralii ordinari.
(2) Dacă în urma dezmoştenirii rudele defunctului din clasa cea mai
apropiată nu pot culege întreaga moştenire, atunci partea rămasă se
atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condiţiile
pentru a moşteni.
(3) Înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu
defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat, cu
excepţia cazurilor pentru care legea dispune altfel.
(4) Între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad, moştenirea se
împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel.
208Capitolul II
Reprezentarea succesorală
Noţiune Art.979 – Prin reprezentare succesorală, un moştenitor legal de un
grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în puterea legii, în
drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea
din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn
faţă de defunct sau decedat la data deschiderii moştenirii.
Domeniu de aplicare Art.980 – (1) Pot veni la moştenire prin reprezentare succesorală
numai descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau
surorilor defunctului.
(2) În limitele prevăzute la alin.(1) şi dacă sunt îndeplinite condiţiile
menţionate la art.981, reprezentarea operează în toate cazurile, fără a
deosebi după cum reprezentanţii sunt rude de acelaşi grad ori de grade
diferite în raport cu defunctul.
Condiţii Art.981 – (1) Poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a
moşteni, precum şi nedemnul, chiar aflat în viaţă la data deschiderii
moştenirii şi chiar dacă renunţă la moştenire.
(2) Pentru a veni prin reprezentare succesorală la moştenirea
defunctului, reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile
generale pentru a-l moşteni pe acesta.
(3) Reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn
faţă de reprezentat sau a renunţat la moştenirea lui ori a fost
dezmoştenit de acesta.
Efectul general al
reprezentării
succesorale
Art.982 – (1) În cazurile în care operează reprezentarea succesorală,
moştenirea se împarte pe tulpină.
(2) Prin tulpină se înţelege:
- înăuntrul clasei întâi, descendentul de gradul întâi care culege
moştenirea sau este reprezentat la moştenire;
- înăuntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al
doilea care culege moştenirea sau este reprezentat la moştenire.
(3) Dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe ramuri, în cadrul fiecărei
ramuri subdivizarea se face tot pe tulpină, partea cuvenită
descendenţilor de acelaşi grad din aceeaşi ramură împărţindu-se între
ei în mod egal.
209Efectul particular al
reprezentării
succesorale
Art.983 – (1) Copiii nedemnului concepuţi înainte de deschiderea
moştenirii de la care nedemnul a fost exclus vor raporta la moştenirea
acestuia din urmă bunurile pe care le-au moştenit prin reprezentarea
nedemnului, dacă vin la moştenirea lui în concurs cu alţi copii ai săi,
concepuţi după deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat
nedemnul. Raportul se face numai în cazul şi în măsura în care
valoarea bunurilor primite prin reprezentarea nedemnului a depăşit
valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit să-l
suporte ca urmare a reprezentării.
(2) Raportul se face potrivit dispoziţiilor prevăzute în Secţiunea 2 a
Capitolului IV din Titlul IV al prezentei Cărţi.
Capitolul III
Moştenitorii legali
Secţiunea 1
Soţul supravieţuitor
Condiţii Art.984- Soţul supravieţuitor îl moşteneşte pe soţul decedat dacă, la data
deschiderii moştenirii, nu există o hotărâre de divorţ definitivă.
Vocaţia la moştenire
a soţului
supravieţuitor
Art.985 – (1) Soţul supravieţuitor este chemat la moştenire în concurs
cu oricare dintre clasele de moştenitori legali.
(2) În absenţa persoanelor arătate la alin.(1) sau dacă niciuna dintre
ele nu vrea ori nu poate să vină la moştenire, soţul supravieţuitor
culege întreaga moştenire.
Cota succesorală a
soţului
supravieţuitor
Cota succesorală a
soţului
supravieţuitor
Art.986 – (1) Cota soţului supravieţuitor este de:
a) un sfert din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii
defunctului;
b) o treime din moştenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenţi
privilegiaţi, cât şi cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;
c) o jumătate din moştenire, dacă vine în concurs fie numai cu
ascendenţi privilegiaţi, fie numai cu colaterali privilegiaţi ai
defunctului;
d) trei sferturi din moştenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenţi
ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului.
(2) Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitori legali
aparţinând unor clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit
în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele.
(3) Dacă, în urma căsătoriei putative, două sau mai multe persoane au
situaţia unui soţ supravieţuitor, cota stabilită potrivit alin.(1) şi (2) se
împarte în mod egal între acestea.
avocatnet.ro explicăm legislația
iancu123