Vis sau realitate?

Recunosterea nu tine pe judecator a constata cu propriile lui simturi despre gradul pericolului social al infractiunii. O alta interpretare ar fi abuziva.

Da, asa cum e data dispozitia, este imperativa... Dar cum ramane cu prezumtia de nevinovatie? Daca e un caz in care inculpatul recunoaste o fapta pe care nu a savarsit-o?
Faptuitorul care isi recunoaste vina: furt din magazin, ca exemplu (un produs de mica valoare, si prejudiciul recuperat) va fi condamnat ”la scurt” pentru furt calificat? Sigur, e de presupus ca nu va fi trimis in judecata, dar sa zicem ca ajunge in fatza instantei...
Judecatorii sunt obligati sa pronunte o condamnare chiar si in cazul faptelor pentru care alta data considerau ca lipseste pericolul social? Nu le este minimalizat, astfel, rolul activ?

Sa zicem altfel: in fatza instantei inculpatul va trebui sa-si sustina declaratia data (prin care isi recunoaste vinovatia – procurorul informeaza instanta cu privire la ”alegerea” celui in cauza)... Daca in acel moment inculpatul cere aplicarea dispozitiilor art. 18.1? Ce trebuie sa faca instanta? Sa ignore cererea sau sa... repuna cauza pe rol? As zice ca ar trebui sa... judece... Si iata cum procesul se lungeste si ”reforma” se dovedeste frectie la picior de lemn.

Prin recunoasterea faptei se micsoreaza pedeapsa, dar... se elimina posibilitatea achitarii care ar putea exista in urma judecatii?
Asa stand lucrurile avocatii ar trebui sa sugereze clientilor – in anumite cazuri – sa nu "apeleze" la dispozitiile acestui art. 320.1. Aceasta sa fi fost intentia legiuitorului: sa fie... ca la inceput? Si prin aceasta legiuitorul considera ca se ”accelereaza procesele”?


O discutie oarecum ”pe tema” este si aici:
www.avocatnet.ro/content/for...

Aparent, se aduce atingere nu numai prezumtiei de nevinovatie - principiu statornicit prin art 6 par. 2 din C.E.D.O., art 23 al. (11) din Constitutie si prin art. 5 indice 2 din C.p.p. ci si dreptului acuzatului la un proces echitabil si altor principii de drept.

Cand se recunoaste vinovatia prin recunoasterea savarsirii faptelor retinute, se intra pe un teren periculos dat fiind ca vinovatia este una din trasaturile notiunii de infractiune si totodata, reprezinta latura subiectiva a continutului constitutiv al infractiunii.

Rezolvarea acestei situatii confuze se simplifica dpmdv, in felul urmator atunci cand se face aceasta recunoastere pana la inceperea cercetarii judecatoresti.
Daca instanta va constata ca intr-adevar, subzista cazul de inlocuire a raspunderii penale sau , dupa caz, de achitare, va da valoare acestora, respingand cererea initiala a inculpatului, privitoare la art. 320 1 indiferent daca respingerea se face din oficiu sau la cerere.

Da. Am aflat recent ca la Cluj (ar exista deja solutii) se dispune 18/1, motivat tocmai de faptul 320/1 ..prin care inculpatul recunoaste si manifesta aceasta pozitie. Gradul pericolului social nu este dat de savarsirea cu sau fara vinovatie a faptei.
Trebuie sa caut. Discutam.

Asa consider si eu, numai ca parerile sunt impartite.