Articole interesante

Despre bătrâneţe. Întrebări, nelinişti, bucurii.

La Alba Iulia, în deschiderea Festivalului Dilema veche, Andrei Pleşu ne-a vorbit cu mult umor şi cu eleganţă despre bătrîneţe. La conferinţă au participat oameni de toate vîrstele, însă când am părăsit sala, cu toţii ne simţeam parcă mai tineri, mai optimişti. Redăm în continuare fragmentele cele mai semnificative.
E o coincidenţă fericită că vorbim azi despre bătrîneţe, nu numai pentru că suntem într-o cetate veche, dar şi pentru că, tocmai astăzi, domnul profesor Neagu Djuvara împlineşte 97 de ani. Prezenţa lui, vîrsta și tipul lui de vitalitate sunt în sine un mesaj încurajator despre bătrîneţe.
De altfel, nu mai vorbim astăzi despre o categorie minoritară. Acum 100 de ani, nu erau atat de mulţi bătrani, speranţa de viaţă era mai mică şi populaţia lumii nu avea un procent semnificativ de bătrani. S-au făcut unele statistici.
În 1950, în Franţa, erau aproximativ 200 de centenari; în 1990, erau 4000; se preconizează că în 2050 vor fi 150.000 de centenari. Trebuie să vă spun, chiar dacă asta pe unii o să-i indispună, că de obicei, în acest număr în creştere de bătrâni, majoritatea o constituie doamnele. Sunt de patru ori mai multe centenare decît centenari. Se cercetează încă de unde vine această diferenţă, dar ea pare un fapt atestat: femeile îmbătrânesc mai consecvent şi mai durabil decât unii bărbaţi.
Continuarea articolului este aici:
[ link extern ]

Telefoanele mobile te pot imbolnavi de cancer. Sfaturile specialistilor.

Daca inainte existau doar banuieli, de acum e oficial: telefoanele mobile ne pot imbolnavi de cancer cerebral. Confirmarea vine din partea Organizatiei Mondiale a Sanatatii care a facut publica aceasta concluzie.
Este pentru prima data cand o institutie de asemenea calibru recunoaste riscul la care suntem supusi cand folosim astfel de aparate.
30 de specialisti OMS din 14 tari au analizat timp de opt zile la Lyon toate studiile facute vreodata pe tema efectului nociv al telefoanelor mobile.
"Dovezile, care continua sa se acumuleze, sunt destul de solide pentru a spune ca folosirea telefonului mobil poate duce la aparitia cancerului". Aceasta este concluzia expertilor.
Este vorba despre un risc sporit de gliom, o forma de cancer cerebral. Mai precis, riscul a crescut cu 40 % la persoanele care au vorbit in medie 30 de minute pe zi la mobil. Pentru alte forme ale bolii, nu exista inca suficiente dovezi. OMS include telefoanele mobile in aceeasi categorie de agenti cancerigeni din care fac parte DDT-ul si vaporii de benzina.
Cu alte cuvinte, nu exista suficiente studii pe termen lung care sa demonstreze ca radiatiile telefoanelor mobile nu au efecte adverse asupra oamenilor, dar exista suficiente date care arata o posibila legatura cu imbolnavirile de cancer. Asadar, a decis OMS, utilizatorii acestor tipuri de aparate ar trebui avertizati.
“Cea mai mare problema pe care o avem este ca numai dupa cateva decenii de expunere putem evalua consecintele celor mai multi factori din mediul inconjurator”, a declarat doctoral Keith Black, seful catedrei de neurologie al Centrului Medical Cedars-Sinai din Los Angeles.
Tipul radiatiilor emise de telefonul mobil se numesc non-ionizate. Nu sunt similare cu radiatiile emise la o radiografie, ci, mai degraba, cu cele emise de cuptoarele cu microunde, insa la o intensitate mai mica.
Radiatiile cuptoarelor cu microunde, in cel mai simplist mod, au aceleasi efecte asupra organismului ca si asupra alimentelor, adica “gatesc” creierul. Asadar, pe langa contributia la aparitia cancerului si tumorilor, pot avea efecte negative si asupra functiei cognitive a creierului, din moment ce tinem telefonul la ureche in zona lobilor temporali.
Doua recomandari OMS in folosirea telefoanelor mobile
"In asteptarea altor cercetari, este important sa ne luam masuri de precautie, precum folosirea de dispozitive hand-free sau comunicarea prin SMS-uri", sunt recomandarile OMS.
Vocile care indeamna la precautie atunci cand folosim telefoanele mobile
Agentia Europeana de Mediu a indemnat la efectuarea de mai multe studii, sustinand ca mobilele sunt la fel de periculoase ca fumatul, asbestul sau benzina cu plumb. Iar un membru proeminent al Universitatii de Pittsburg, care se ocupa cu studiul cancerului, a trimis un memo tuturor angajatilor, sfatuindu-i sa reduca folosirea telefonului mobil din cauza riscului de imbolnavire cu cancer.
"Cancerul, in particular cel la nivelul creierului, se dezvolta intr-un timp indelungat. Cred ca este o idee buna sa avertizam publicul ca expunerea indelungata la radiatiile emise de telefonul mobil poate produce cancer", a spus doctorul Henry Lai, profesor in bioenergie la Universitatea din Washington, care a studiat efectele produse de radiatii timp de 30 de ani.
In 2010, au fost facute publice si rezultatele celui mai mare studiu international despre legatura dintre cancer si telefoanele mobile. Acestea au aratat ca subiectii care au folosit mobilul timp de 10 sau mai multi ani au contibuit, din pacate, la dublarea ratei de gliom, un tip de tumora la nivelul creierului. Pana in prezent insa, nu a fost efectuat niciun studiu pe termen lung asupra efectelor radiatiilor emise de mobile asupra copiilor.
"Craniul si scalpul copiilor sunt mult mai subtiri. Asadar, radiatiile pot penetra mai adanc in creierul copiilor si a tinerilor. Celulele lor se inmultesc intr-un ritm mai alert, asa ca ca impactul radiatiilor poate fi mai mare", a mai explicat doctorul Black.
Reactia companiilor de telefonie mobila
Primele care au reactionat au fost companiile americane de telefonie mobila. Acestea au subliniat ca OMS considera cancerigene pana nu demult si legumele murate sau cafeaua, insa intre timp s-a razgandit. In plus, concluziile OMS cu privire la telefoanele mobile se bazeaza pe studii statistice care nu demonstreaza legatura dintre aceste aparate si cancer, spun companiile.
Producatorii de telefoane mobile isi avertizeaza totusi cumparatorii sa tina dispozitivele departe de corp.
Apple, spre exemplu, a scris in manualul de siguranta al iPhone 4 ca atunci cand sunt efectuate convorbiri sau sunt transmise date prin wireless, aparatul trebuie tinut "la cel putin 15 milimetri departare de corp".
Si compania Blackberry Bold isi avertizeaza clientii sa tina dispozitivul "la cel putin 25 de milimetri de corp cand telefonul transmite date".
Aproximativ cinci miliarde de oameni folosesc in prezent telefoane mobile, adica aproape trei sferturi din populatia planetei. Insa teama ca aparatele ar putea cauza cancer dateaza din anii '70, cand au aparut primele mobile, de marimea unui pantof. Tot de atunci, cercetatorii incearca sa descopere o legatura cu incidenta sporita a cancerului.

[ link extern ]
[ link extern ] /

Oameni care ne inspira, News
Adrian Naidin: Vreau să le dau oamenilor tot ce este mai frumos din mine şi din ei
Ana Barton › Vin, 2015-04-03 08:45

Om. Voce. Violoncel. Performance şi doină. Una dintre cele mai originale prezenţe muzicale româneşti de astăzi, un colindător asezonier, Adrian Naidin se recunoaşte în portretul de povestitor în cântec. Dar, în aceeaşi măsură, în cel relativ incomod de alergic la nedreptate.

„Doina e a unuia către singurul”

Revenind la momentul acelei muzici nemaiauzite, Adrian Naidin spune: „Era Grigore Leşe care, la parter, cânta de dor de Ţara Lăpuşului, el fiind student la fagot. Efectiv, n-am mai rezistat şi m-am dus să văd de unde vine vocea. Îmi povestea după ce l-am cunoscut că, fiind obişnuit ca-n sat să dea bună ziua tuturor, aici fiind un oraş mare, adaptarea a fost foarte grea pentru el, oamenii nesalutându-se-ntrei ei dacă nu se cunoşteau şi e şi normal într-o metropolă.” Poate fi dificil să fii nevoit dintr-odată să te poziţionezi în raport cu o lume complet nouă: „Cred că e foarte important şi demersul tău şi al meu de a integra, nu de a te lăsa integrat. Îi integrez în lumea mea, care poate nu este a lor, dar ar fi putut să fie a lor. N-ai cum altfel, trebuie să-mparţi.” Auzindu-l pe Grigore Leşe, Adrian descoperea o lume nouă, pe care eu n-o avea încă în sine. „Am descoperit cât de sărac sunt. Am încercat să stăm pe lângă el, auzindu-l, toţi studenţii, am stat pe lângă el câţiva ani apoi.”
„Grigore Leşe mi-a dat dragostea de folclor”

Nichita Stănescu spunea: „«Colinda e a unuia către toţi, iar doina e a unuia către singurul.» Adică acela care o cântă când ştie că nu e ascultat. Când ştie că-i ascultat, nu mai cântă. Doina ţi-o cânţi ţie. El îşi cânta lui, iar noi am început să-l acompaniem cu ison, un sunet lung. Ascultându-l pe el, am recăpătat o lume-ntreagă-n mine. Grigore Leşe mi-a dat dragostea de folclor. În momentul în care-am fost în stare să pot cânta şi eu o doină, mi-am cântat o doină şi-am realizat atunci c-aici voiam s-ajung, că nu era durerea durerea mea. Am plâns pentru prima dată după ce-am cântat şi-n timpul cântării doinei durerea altuia şi-am ştiut că nu era a mea, că mie-mi mergea bine. În doină era durerea acestui popor pe care-l simţeam pentru prima dată acut în mine şi care-mi schimba totul, îmi făcea o mică revoluţie chiar şi-n corpul fizic prin suflet. E o chestie pe care eu o fac pentru că-mi vine s-o fac, nu pentru că ştiu c-aşa trebuie. Chiar aşa îmi vine. Ieşirile mele din casă înseamnă alergia la nedreptate. Noi trebuie să-nvăţăm că nu ni se va da nimic, niciodată.”
„Nu pot fi ce-am fost şi nu sunt ce voi fi”

Adrian Naidin e împotriva ideii de aşteptare. „A aştepta face parte din lenea spirituală.” Spune simplu, pe un ton cald: „Sunt un om viu, cu un rând de aripi. Nu pot fi ce-am fost şi nu sunt ce voi fi. Sunt o lacrimă cu foarte multă sare. Unele sunt mai sărate decât altele. Sunt o lacrimă a acestui neam, al meu. Şi te poţi debarasa uşor de ea. Te ştergi pe obraz şi gata. Însă câtă vreme sunt pe obraz, e bine.” Şi de-aici am putut amândoi imersa în povestea ardeleanului pe jumătate oltean (după tată), pe jumătate basarabean (după mamă). „Olteanul se vede în explozia din mine, în ardeiul din mine. Se vede probabil în viteza cu care iau atitudine. Înăuntrul meu e un vulcan şi nu ştiu ce să fac cu el.” Iar pe filieră maternă, mai exact de la bunica, vine muzicalitatea artistului complex. De la bunica lui care a fugit, însărcinată fiind, din calea armatei ruse – cei care-au rămas au fost deportaţi în Siberia – şi care plângea în fiecare dimineaţă, gândindu-se că nu va mai ajunge niciodată să vadă locurile naşterii şi creşterii ei. „Nu pot să cultiv ura deloc. Altfel, n-aş cânta.” Facultatea a absolvit-o la Cluj-Napoca, oraşul care este în acest 2015 Capitala Europeană a Tineretului.
„E o diferență între infinit și absolut”

„Noi trebuie să ştim că avem şi valori. De-aia revin tot timpul în concertele mele şi lupt pentru a arăta cum suntem noi. Tot ce cânt e al vostru. Muzica mea aduce speranţă. E prelungirea sufletului meu. E foarte greu să şi numeşti ceva, mai ales ceva care nu se vede. Este un urlet al sufletului meu, o îndreptare către absolut. Un drum vertical.” Ascultându-l cântând, îţi dai seama că în muzica lui bucuria şi tristeţea sunt simbiotice, nu categorii distincte, aşa cum sunt ele trecute în manuale. Şi simţi că el e împăcat cu rostul lui de vas ales, că serveşte fericit darul pe care l-a primit. Totuşi, cum a fost primul astfel de moment revelator? „Aşteptam şi-mi doream. Dar e greu să vorbeşti despre acea stare. În timp ce totul pică, numai pasărea zboară.” Pentru Adrian Naidin nu există trecere pe lângă. El trăieşte tot, apoi conceptualizează. Inspiră şi se inspiră. „E o diferenţă între infinit şi absolut. Infinită poate fi şi-o linie. Absolutul îl văd vertical şi având şi conştiinţă, se autodetermină şi-i poate determina şi pe alţii. Pe când infinitul poate fi şi-un pahar. Dacă-l lungeşti mult în planul ideii, el poate fi infinit. În fizica cuantică, două puncte care n-au nicio legătură unul cu altul totuşi sunt în interdependenţă, deşi n-ar fi trebuit să aibă o vibraţie comună. Mă refer la orice corp din univers care la o distanţă uriaşă n-ar trebui să aibă legătură cu un corp din altă galaxie. Teoria asta a fizicii cuantice zice că la început totul a fost una.
Lucrează acum cu un matematician care-a fost angajat la NATO, în Portugalia, la principiul degradării sistemelor, indiferent de sistem. „Va dura ceva ca s-o înţelegem şi prin întrebări vom ajunge acolo. Îmi place partea asta a cercetării gândirii umane şi-a limitelor ei. Ajungem, culmea, după ce ne lovim de limite, la absolut.”

„Dacă aş şti că nu am ce spune, n-aş mai cânta”

Există instrumentul perfect? „S-ar putea să nu-l găsesc niciodată-n viaţă. Există foarte rar. Găsirea unui instrument care cu adevărat să ţi se potrivească, iar mai apoi să-l faci prelungirea fiinţei tale şi corpului tău şi care să-ţi răspundă într-un anumit fel pe care nu-l poţi explica, dar îl ştii e foarte rară.” Am vrut să ştiu numele violoncelului. „Nu-i zic nicicum. E iubita mea fără de nume. Uneori când numeşti parcă fixezi într-un fel aproximativ. Cânt cu ea de cel puţin 15 ani. E una dintre cele mai adevărate relaţii pe care le poţi avea. Cât îi dai atât îţi dă. Cea mai onestă relaţie. Nu dai, nu primeşti. Dacă studiezi, îţi dă exact cât ai studiat. Dacă studiezi enorm de mult, se vede.” Adrian Naidin ştie foarte bine cine este, iar asta face creşterea lui şi mai spectaculoasă. „Dacă aş şti că nu am ce spune, n-aş mai cânta. Sunt perfect conștient de valoarea mea. Iar asta n-o spun ca pe-o lipsă de modestie. Dacă n-aş fi convins de ce simt şi de ce pot reda, n-aş mai putea să cânt. Sau să compun.” E un împărtăşitor al darului său neasemuit. „A te împărtăşi este a te da de mâncare” Cui? Publicului, în cazul lui. Oamenilor care aşteaptă cu emoţie fiecare apariţie pe scenă care poartă semnătura lui. Un public de la care Adrian cere simţire. „Contează şi ochiul care vede, și urechea care aude, nu numai cel care cântă. E ca-n dragoste: nu poţi cu orice femeie sau cu orice bărbat.” Pentru că un dăruitor are dreptul să vrea. „Vreau să le dau oamenilor tot ce este mai frumos din mine şi din ei. După care plec acasă foarte repede.” Cu acea energie uriaşă care-l face pe el făptură arzândă, cuprinzându-i pe toţi. „Te sperie apropierea de sacru?”, l-am întrebat, oglindindu-ne pentru un mijloc de secundă retinele. „Nu, mă doare.”

[ link extern ]

Misterele celor mai stranii „pietre vii” din România. Trovanţii din Costeşti, ciudăţeniile care cresc de 15 milioane de ani după fiecare ploaie


[ link extern ]

Formele stranii care s-au format în urmă cu aproximativ 15 milioane de ani, în comuna vâlceană Costeşti, au aprins imaginaţia internauţilor, nu puţini fiind cei care au încercat să explice cum s-au format trovanţii şi să dezlege misterul creşterii acestora în dimensiune la contactul cu apa. Cunoscuţi în popor şi sub denumirea de “dorobanţi”, “bălătruci”, “pietre vii” sau “pietre care cresc după ploaie”, trovanţii au forme bizare, sferice sau elipsoidale, şi mărimi diferite, de la câţiva centimetri până la câţiva metri. Câmpul cu trovanţi din Costeşti este uşor de reperat de către toţi cei care au drum spre Târgu Jiu, rezervaţia naturală fiind situată la aproxiamtiv 40 de kilometri distanţă de Râmnicu Vâlcea, pe marginea DN 67. Trovanţii din Costeşti au început să fie studiaţi imediat după Revoluţie, dar au ajuns atracţie turistică abia în 2005, după ce zona în care s-au format a fost declarată rezervaţie naturală. Primele “pietre vii” s-au “născut” însă în Miocenul superior, ca urmare a unor cimentări locale în masa nisipului. În urmă cu mai bine de 10-15 milioane de ani, o mare parte din regiunea Oltenia era acoperită de Lacul Getic. Nisipul şi pietrişul transportat de pâraie s-a depus într-o parte a lacului, în zona unde se găseşte astăzi rezervaţia naturală. Specialiştii care au studiat fenomenul explică că astfel de formaţiuni geologice se formează de obicei în albia unui râu şi că mai poate fi întâlnit, dar la o scară redusă, şi în alte localităţi din Vâlcea.
Dacă misterul apariţiei trovanţilor a fost dezlegat de specialişti, vânătorii de senzaţional caută şi acum explicaţii pentru mărimea bolovanilor, cunoscut fiind faptul că unele formaţiuni geologice ating o înăltime de până la patru sau cinci metri. “Specialiştii” de pe internet au ajuns la concluzia că fiecare ploaie abundentă face ca “pietrele vii” să mai crească în dimensiune cu câţiva milimetri şi chiar să se deplaseze dintr-un loc în altul. Potrivit acestora, trovanţii au un conţinut mare de săruri minerale care, în condiţii de umezeală, fac ca nisipul să se umfle. Cercetătorul vâlcean Gheorghe Ploaie, cel care a studiat fenomenul, susţine că ideea potrivit căreia trovanţii din Costeşti au crescut în dimensiune nu conţine nici măcar un gram de adevăr. “Aceste formaţiuni geologice cresc doar în momentul formării şi pot fi de mărimea unui pumn sau pot atinge dimensiunea celor din Costeşti. Au apărut tot felul de isterii pe această temă, dar nimeni nu s-a dus să măsoare pietrele. Trovanţii din Costeşti au ieşit la suprafaţă, probabil, în urma unui cutremur sau a unei alunecări de teren. Aceştia se rostogolesc de fapt din acel perete nisipos de pe marginea drumului. Şi acum stă unul să cadă”, declară Gheorghe Ploaie.

[ link extern ]

În credinţa populară, formaţiunile geologice sunt considerate “pietre vii” cu o putere nebănuită, care îi protejează pe cei care le mângâie şi le udă. Vâlcenii care locuiesc în zonă şi-au procurat deja câte un “talisman”, trovanţi de dimensiuni mai mici putând fi admiraţi şi în curţile sau grădinile acestora. Trovanţii din Costeşti, arie protejată din 2005 Rezervaţia Naturală Muzeul Trovanţilor din comuna Costeşti a fost înfiinţată în 2005, printr-o hotărâre de guvern, şi are o suprafaţă de un hectar. Zona protejată este de atunci în custodia Asociaţiei Kogayon, organizaţia nonguvernamentală de protecţie a mediului care numără aproxiamtiv 200 de membri, toţi voluntari, şi a derulat până în prezent proiecte în valoare de peste 300 000 de euro. Localitatea Costeşti este singurul loc din Europa unde există o rezervaţie naturală a formaţiunilor geologice care sunt rezultatul unor cimentări produse în urmă cu milioane de ani.

[ link extern ]


Sursa: [ link extern ]

Am stat putin in cumpana, la ce sectiune sa postez. In final, pentru verticalitatea raspunsului profesoarei, m-am hotarat.

Lumea in care traim
Lucrarea unui student postată pe internet arată nivelul la care a ajuns învăţământul în unele universităţi din ţară. Cererea studentului aflat în anul II este de-a dreptul ofensatoare.
Mai mira pe cineva nivelul de cultura afisat pe la posturile de televiziune, pe la manifestatiile sportive sau in parlament, de potentatii zilei ?
Lucrarea studentului notată cu 1 a fost postată pe site-ul www.cespun.eu. Acesta a greşit chiar şi scrierea unuia dintre cele două subiecte. În loc să răspundă la acestea, studentul îi cere cu un tupeu exacerbat cadrului didactic să-l treacă examenul pentru a nu repeta anul, întrucât plăteşte taxă din care este asigurat salariul profesoarei.
Mai mult decât atât, neobişnuita solicitare scrisă de student în lucrare, în locul răspunsurilor, este plină de greşeli de punctuaţie şi ortografie.
„Doamna profesoară habar nu am să răspund la ce aţi întrebat vă rog frumos să mă treceţi dacă pic examenul ăsta pic tot anul 2!!! Dvs. trebuie să fiţi conştientă că eu plătesc taxa la facultate asta şi dacă nu ar mai fi din ăştia ca mine nu ar mai fi bani din care să vă luaţi salariul. Vă rog din suflet!“
Răspunsul profesoarei la cererea impertinentă a studentului a fost pe măsură: „Domnule student, cred că ar fi foarte urât să permit cuiva ca dumneavoastră să creadă că îmi asigură mie salariul după atâţia ani de muncă. Succes !“.
În consecinţă, lucrarea a fost notată ca atare.

Citeste mai mult: [ link extern ]