Contractul de întretinere este un contract cu titlu oneros, în temeiul căruia una din parti transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multor bunuri, în schimbul obligatiei pe care aceasta si-o asumă de a-i presta, în natura, cele necesare traiului în tot timpul vietii, fiind în acelasi timp un contract aleatoriu, pentru ca durata obligaţiei debitorului este în funcţie de durata vieţii creditorului, eveniment necert. (art.1635 Cod civil)
Prestarea întretinerii, în sarcina debitorului, este obligatia de a face, cu caracter strict personal, care, în caz de neexecutare, determina rezilierea contractului respectiv (art.1020 Cod civil).
Creditorul întreţinerii este cel si-a rezervat uzufructul viager al imobilului.
Debitorul este cel care s-a obligat să presteze întretinerea .
In loc sa fie revocat contractul, instanta, din oficiu, cu acordul debitorului, il poate obliga pe creditor sa-si indeplineasca obligatiile asumate.
Speta aici
[ link extern ]
In sprijinul batranilor si spre a preintampina inselarea acestora de catre anumite persoane interesate in asemenea speculatii, legiuitorul a emis Legea 17 din 2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice, care, la art.30 prevede urmatoarele: “Persoana varstnica, astfel cum este definita la art. 1 alin. (4), va fi asistata, la cererea acesteia sau din oficiu, dupa caz, in vederea incheierii unui act juridic de instrainare, cu titlu oneros sau gratuit, a bunurilor ce-i apartin, in scopul intretinerii si ingrijirii sale, de un reprezentant al autoritatii tutelare a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica respectiva.