Jurisprudenta CEDO - prejudicii morale

O hotarare prin care se constata o incalcare a drepturile fundamentale ale omului atrage dupa sine obligatia juridica a statului parat, in sensul Conventiei, de a pune capat incalcarii si de a-i sterge consecintele. Daca dreptul intern nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, art. 41 din Conventie ii confera Curtii puterea de a-i acorda o reparatie partii lezate prin actul sau omisiunea fata de care a fost constatata o incalcare a Conventiei. In exercitarea acestei puteri, ea dispune de o anumita latitudine; adjectivul „echitabil” si exprimarea „daca este cazul” demonstreaza acest lucru.
Printre elementele luate in considerare de catre Curte, atunci cand statueaza in materie, se numara prejudiciul material, adica pierderile suportate efectiv ca o consecinta directa a incalcarii pretinse, si prejudiciul moral, adica compensarea starii de angoasa, a neplacerilor si incertitudinilor ce rezulta din aceasta incalcare, precum si din alte daune nemateriale.
Acolo unde diferitele elemente ce constituie prejudiciul nu se preteaza la un calcul exact sau acolo unde distinctia dintre prejudiciul material si cel moral se dovedeste a fi dificila, Curtea poate fi determinata sa le analizeze global.
Tinand cont de informatiile de care dispune in ceea ce priveste preturile de pe piata imobiliara locala si de elementele
furnizate de parti, Curtea va aprecia valoarea comerciala actuala a acelui teren.

Si numai citind deciziile CEDO, s-au postat 4 pe acest site in ultimile zile, se poate deduce in ce fel apreciaza instanta europeana prejudiciul moral invocat de un petent, bazandu-se pe jurisprudenta. De aici si pana la a gasi mai detaliat informatii de jurisprudenta in aceasta materie nu este greu.

Dauna morala a fost denumit pe rand in doctrina dreptului "orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane”(Rene Savatier, "La theorie des obligations. Vision juridique et economique" Dalloz, Paris, 1969, p 344) sau “prejudiciul care rezulta dintr-o atingere adusa intereselor personale si care se manifesta prin suferinta fizica sau psihica pe care le resimte victima”(Pierre Tercier "Contribution a l'etude du tort moral et de sa reparation en droit suisse", Editions Universitaires, Fribourg, Suisse, 1971, p 14). Daunele morale sint, deci, consecinte de natura nepatrimoniala cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constand in atingerile aduse personalitatii sale fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial.
Curtea Suprema de Justitie, a facut o serie de aprecieri notabile in ceea ce priveste proba prejudiciul moral, considerand ca proba faptei ilicite, este suficienta, urmand ca prejudiciul si raportul de cauzalitate sa fie prezumate, instantele romane deducand in mod frecvent producerea prejudiciului moral din simpla existenta a faptei ilicite de natura sa determine un asemenea prejudiciu, solutia fiind determinata de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directa fiind practic imposibila.

''''Am citit acum cativa ani un articol ce avea ca subiect jurisprudenta CEDO referitor la prejudiciul moral.
Era vorba despre principiul conform caruia incalcarea unui drept al unei persoane produce in mod natural si un prejudiciu moral dovada acestuia neputand fi facuta altfel decat prin prezumtii. Mai mult, impunerea unui alt mijloc de proba ar implica incalcarea Conventiei europene privind drepturile omului cu privire la asigurarea un proces echitabil.'''

Asa este domnule 'marin', cetatenii acestei tari indolente,(unii) s-au cam saturat sa li se recunoasca drepturile in instanta si sa ramana...doar cu recunoasterea dreptului. Atata timp cat exista SANCTIUNE din partea statului pentru faptele care aduc atingere(prejudiciu moral) societatii prin gravitatea actiunilor lor prin incalcarea unor drepturi(legi), la fel persoana fizica poate beneficia de acest lucru. ALTFEL AR EXISTA NECONSTITUTIONALITATE: STATUL SA AIBA DREPTURI SI PERSOANA FIZICA NU. :d