Andreea-Ionescu a scris:
Si o parte mai comica din ceea ce am scris .
"Cat despre uitarea oamenilor , sustin ca uitam aproape tot sau ne amintim numai ce vrem , ceea ce ne face san e simtit bine . Ne aducem aminte lucrurile simple si banale , lipsite de importanta , amintiri care ne fac sa zambim sau sa plangem . Ma intreb cum ai putea sa uiti zambetul unui copil , chiar daca este un lucru banal , pentru ca zambetul copiilor este cel mai gingas , cum poti uita ploile calde de vara ? Chiar daca ai incerca sa ii furi unei persoane amintirile cele mai de pret , aceea persoana va avea grija ca amintirile cele mai delicate si cele mai frumoase sa fie pastrate intr-un colt adanc , unde nimeni nu poate avea acces .
Vreau sa revin putin in prezent si sa va spun o chestie care mi s-a intamplat azi . Ei bine , am trecut un hop greu sa zic asa si impreuna cu un prieten drag am iesit la o plmbare .. De pe banca ape care stateam eu cu el cerul se vedea exact ca in noaptea cand am stat cu cel mai bun prieten al meu .. Sa va dezvaluiesc cine este e fapt cel mai bun prieten al meu ? Era vorba despre tatal meu . Si uite asa intr-o seara de vara , eu am stat pe acea banca , la o ora tarzie , dar se pare ca acea ora tarzie a fost perfecta pentru a vedea cerul . Lucrul asta m-a ajutat sa uit de durerea care o simteam , cel putin pe moment si m-a facut sa-mi aduc aminte de tata si de faptul ca ma vroia puternica . M-am hotarat si voi fi asa cum el isi doreste si de altfel cum imi doresc si eu sa fiu . E bine asa ? Nu e bine ? Eu cred ca e sau poate nu .. Exista o singura cale de a afla asta . Trebuie sa merg mai departe sis a privesc viata cum nu am privit-o pana acum , ca pe cea mai mare provocare . Daca trebuie sa invat sa sar un gard ca sa fug de un caine , o voi face .. sau daca va trebui sa ma pictez pe fata cu acuarele tempera ieftine asta voi face pentru ca poate asta ma va face sa ma simt bine , daca trebuie sa tip dupa cineva pe strada doar pentru a-I atrage atentia o voi face , chiar daca politia e la celalalt colt de strada , voi trece pe rosu daca ma grabesc si voi ajuta o babuta sa treaca strada.Daca ma voi enerva si poate voi avea chef sa ma cert cu tine sau cu oricare altcineva care va citi asta o voi face daca ma va face fericita fara sa ma gandesc ca poate maine nu vei mai vrea sa vorbesti cu mine . Aici e problema ta , nu ma mai bag .
Glumesc doar !Oricum , sunt lucruri marunte care ma streseaza , care ma fac sa rad , sa fiu fericita si asta e tot ce conteaza . Daca tu imi dai un raspuns banal , gen : “poate da , poate nu “ e clar ca ai o problema . Sper totusi sa nu fiu eu aia . Daca iti raspund la fel inseamna ca suntem cu totii dusi cu capul , care este un lucru mai mult decat posibil . Se scuza si chestia asta , dar numai si numai de data asta !
Hai sa mai inaintam putin si sa mai vorbim despre chestiile astea idioate , cum unii le cred . Idioate pentru idioti , lucruri interesante pentru noi .. oamenii normali sau anormali , depinde cum se considera fiecare . Eu fac parte din categoria “fara raspuns” . Timid va intreb : Asta ma face sa fiu anormala ?! Daca da , e foarte bine . Multumesc frumos ! Stau si ma intreb cati sunt ca mine care scriu astfel de lucruri , un caiet de ganduri si il umplu de baliverne ? Imi place sa fiu diferita , e un lucru bun . Daca vrei sa citesti bine , daca nu , pa ! Strict problema ta , nu a mea . Imi place sa-mi eliberez mintea de lucrusoarele astea , de “bolile” din mintea mea . E un lucru bun si benefic. Oricine il poate incerca . "
---------
Andreea-Ionescu a scris:
M-am gandit sa postez si eu din scrierile mele un fragment . Sper sa va placa .
"Pierduta in ganduri" - Andreea M. Ionescu
" Iata-ma , in aceasta seara care candva era magica , pe ultima suta de metrii ai acestui an . In acesta seara magina , in copilarie , nu reuseam sa adorm , deci as vrut pentru faptul ca stiam ca Mos Nicolae avea sa-si faca aparitia din clipa in clipa lasand langa ghetutele bine lustruite dulciurile preferate sau jucariile mult dorite. Imi amintesc acest lucru de parca s-ar fi intamplat ieri .
.......Toate acestea s-au intamplat acum multi ani cand eram doar un copil cu ochii mari si stralucitori , plini de fericire , sperante , vise si iluzii si asa iata-ma , astazi , aici , dupa atatia ani , povestindu-va amintirile acestea care le voi pretui toata viata si de care imi voi amintii mereu cu foarte mare placere . Uitandu-ma in trecut , realizez ca anii au trecut si ca nu mai pot readuce nimic inapoi si nu mai pot face nimic sa mai simt ce-am simtit atunci , dar in schimb pot incerca sa reaprind flacara sarbatorilor in sufletul meu, sperand si incercand fara oprire sa creez amintiri la fel de frumoase ca cele de atunci sau poate mai frumoase .
...........am simtit fericire , dar in acelasi timp sufletul mi-a fost coplesit de o durere , undeva adanc in suflet , vazand o familie fericita si cand spun asta ma refer la doi parinti alaturi de copilul lor . Privind-o as fi vrut ca pentru o clipa sa fiu eu in locul ei si sa imi reamintesc cum se simte caldura familiei.
Rapid , ea s-a apropiat de mine , m-a imbratisat si privindu-ma in ochi mi-a spus "Te iubesc". Un moment special avusese loc in acea clipa.
....... .. Dorinta de a fi un om mai bun , mai frumos , mai fericit , mai vesel , un om care se simte in stare sa lupte pentru ceea ce-si doreste , care indrazneste sa viseze din nou .
Si acum pot sa spun ca mi-e dor sa va stiu langa mine , mi-e dor sa va spun pentru a 1000 -a oara "Va iubesc" si sa va multumesc ca existati . "
Vor mai urma ...
URME PE NISIP – de Margaret Fishback Powers
Odata am avut un vis... Mergeam de-a lungul plajei impreună cu Dumnezeu .
Am observat ca pentru fiecare scena apareau doua perechi de urme pe nisip, Una care imi apartinea mie si una care ii apartinea lui Dumnezeu.
Cand ultima scena din viaţa mi-a trecut prin fata ochilor, m-am uitat inapoi la urmele din nisip. Era o singura pereche de urme.
Am realizat ca acela fusese cel mai urat si mai trist moment din viata mea.
Acest lucru nu-mi dadea pace deloc si l-am intrebat pe Dumnezeu:
- Doamne, mi-ai spus cand am decis sa te urmez, ca imi vei vorbi si vei fi alaturi de mine de-a lungul intregului drum. Dar am vazut ca in vremurile cele mai grele din viata mea, pe nisip se vedea o singura pereche de urme.
Pur si simplu nu inţeleg de ce m-ai parasit tocmai atunci cand aveam mai multa nevoie de tine.
Domnul sopti:
- Scumpa mea copila, te iubesc si nu te voi parasi niciodata, absolut niciodata, in timpul incercarilor si greutatilor prin care treci.
Atunci cand ai vazut o singura pereche de urme inseamna ca te purtam in brate.
Sursa:
[ link extern ]
Desi nu este o poveste a unui copil, autorul a fost candva copil si consider ca reprezinta o buna incurajare pentru noi toti.
Andreea, exista un plan pentru noi toti. Cea mai mare greseala pe care o facem absolut toti este ca vrem sa descoperim planul desi trebuie doar sa-l traim.
Povestea de mai sus este mai mult decat reala pentru mine, am fost tinuta in brate de atatea ori incat acum, daca ma regasesc intr-un moment dificil numai gandul ca sunt tinuta in brate me reconforteaza si imi da aripi pentru a depasi acel moment.
Ceea ce scrii si cum descrii totul este minunat si am convingerea ca poti deveni o buna scriitoare daca vei decide sa faci acest lucru.
Iti doresc numai bine si Sarbatori minunate alaturi de cei ce te iubesc si pe care ii iubesti!
Laura