Copiii nostri vor sa scrie :)

Am deschis acest topic vazand cat de usor i s-a deschis fiului meu astazi apetitul pentru a scrie cand si-a vazut ''creatia'' postata pe internet. Pur si simplu nu se mai oprea :)

Nu cred ca este singurul copil care are imaginatie, in mod sigur printre noi, membrii comunitatii AvocatNet, sunt multi parinti care au citit cu placere incercarile copiilor de a scrie ceva - povesti, poezii sau compunerile pe care micutii le-au facut la scoala.

Pentru ca nu intotdeauna caietele raman (unii dintre noi nu mai avem nici macar oracolele ;) ) iar calculatoarele se mai strica, va rog sa puneti aici ceea ce va place din ce au scris ei pana acum; s-ar putea sa aveti aceeasi surpriza ca si mine: placerea de a-si vedea numele pus sub niste randuri (spontane, naive, cum or fi) sa ii indemne sa mai scrie. Ceea ce nu poate fi decat bine.

Ceea ce postez acum a fost corectat unde era cazul: am reusit sa conving micul autor ca toti scriitorii, fie ei mari sau mici, au un editor care supervizeaza ceea ce scriu si unde este cazul corecteaza sau taie din text.
Insa la ideile principale nu mi-am permis sa imi bag ‘’foarfeca’’.

Povestea a mai fost postata azi la Perlele copiilor, insa am mutat-o pentru a nu devia de la subiectul topicului - acela este dedicat paraciunilor parintilor.


Povestea lacomiei

A fost odata ca niciodata un rege care nu facea niciun bine, numai se certa si bea. Intr-o zi, a venit majordomul lui si a spus:
-Sire, imi cer scuze ca ma bag, dar.... prea lacom sunteti!
-Si ce!! Este treaba mea ce fac. Daca vreau pot sa si omor oameni. Dar nu, ca e prea violent. In afara de asta pot sa fac orice si oriunde cand vreau. Te rog ma lasi?
-Da!

Regele in continuare se lauda si dupa aceea s-a dus in piata si a vazut foarte multi oameni saraci si care nu se laudau. El, in acel moment s-a dus repede la castel si i-a intrebat pe soldati:
-Unde este majordomul??
-Pai sire...stiti, a demisionat!
-Si nu stiti unde sta?
-Ba da!

Soldatii i-au spus unde sta si s-a dus. I-a spus majordomului ca avut dreptate.
Regele nu a mai fost lacom deoarece majordomul i-a povestit ca si el a fost odata lacom si a avut numai si numai necazuri.

Primul necaz a fost ca la varsta de 3 ani parintii lui au divortat ca nu puteau sa intretina familia. La varsta de 20 de ani era cititor de ziare. El in vremea aceea voia o slujba si niste animale sa aiba ce sa puna pe masa. Primul animal a fost un vitel. A doua zi dimineata dupa cumparare, surpriza: vitelul a facut un porcusor deoarece ii fusese daruit de un magician. Anul urmator de ziua lui au venit parintii sa-i spuna ca o sa ii dea o sotie. El le-a spus ca se simte bine si fara sotie si ar fi mai multumit daca ar avea niste bunuri*.
Parintii nu aveau bunuri pentru ca erau divortati si nici sotie nu au mai vrut sa ii dea.

Ei oameni buni, vedeti, nu este bine sa fii lacom. Este mai bine sa imparti cu altii ba mai mult sa ii si ajuti.

Sfarsit!


Cristian (9 ani si jumatate)

* termen insusit probabil de pe AvocatNet