*Andreea* a scris:
Multumesc foarte mult pentru raspuns.
Tin sa mentionez ca sora vitrega nu a locuit in apartamentul in discutie( tatal meu fiind divortat cu mult ianinte de cumparare acestui apartament). Apartament in dicutie a provenit din vinderea anterioara a unei alte proprietati ce a apartinut mamei mele inaintea casatoriei cu tatal meu.
Sora vitrega si mama sa au fost despagubite la momentul respectiv de tatal meu (atunci cand s-a pronuntat divortul si bunurile s-au impartit). Parintii mei ar dori ca doar eu sa raman proprietara acestui apartament dupa decesul lor: sa inteleg ca un contractul de intretinere incheiat cu parintii mei ar fi cea mai buna solutie? Deci in acest caz, nu poate fi vorba de un act vanzare-cumparare? In cazul in care sora vitrega nu va fi de acord ca parintii mei sa incheie acest contract de intretinere cu mine, ce am putea face?
Multumesc anticipat!
Bineînţeles că puteţi încheia un contract de vînzare-cumpărare. Numai că, dacă acest contract va fi unul fictiv, care are doar menirea de a îmbrăca în altă formă un contract de donaţie, sora va putea invoca faptul că actul este de fapt o donaţie şi va putea cere, după moartea tatălui ei, respectarea dreptului ei la rezerva succesorală, ceea ce înseamnă fie desfiinţarea actului de donaţie, cu consecinţa că veţi deveni coproprietare asupra apartamentului cu titlu de moştenitori, fie obligaţia dumneavoastră de a-i asigura rezerva dinalte buniri existente în masa succesorală sau în bani. Pentru a nu ajunge în această situaţie ar trebui ca preţul stabilit pentru vînzarea-cumpărarea apartamentului să fie plătit efectiv părinţilor şi de aşa manieră încît să rămînă o dovadă certă a acestei plăţi (de exemplu, transfer bancar). Altfel, pentru sora vitregă (sau faţă de ea) plata preţului rămîne un simplu fapt juridic, pe care îl poate combate cu orice mijloc de probă.
Presupun că nu aveţi nici suma care să acopere preţul apartamentului şi nici nu este în intenţia dumneavoastră şi a părinţilor să plătiţi, respectiv să primească acest preţ.
În schimb, dacă încheiaţi un contract de întreţinere (care înseamnă că în schimbul întreţinerii părinţilor dumneavoastră ei vă transmit în proprietate apartamentul din chiar momentul încheierii actului) şi dacă întreţinerea este efectivă şi vă prezervaţi şi probele necesare, nu mai poate fi pus în discuţie caracterul oneros al actului, nu mai poate fi invocată gratuitatea lui, decît în cazul în care părinţii şi-ar rezerva dreptul de uzufruct viager. Dar, chiar şi în acest din urmă caz, dacă veţi avea grijă să păstraţi dovezile privind prestarea întreţinerii (chitanţe, martori, note de plată a unor tratamente medicale), veţi putea înlătura eventualele susţineri ale celeilalte fiice a tatălui dumneavoastră privind fictivitatea întreţinerii şi caracterul gratuit al transmiterii dreptului de proprietate asupra apartamantului.
Mai aveţi posibilitatea de a vedea dacă după divorţ tatăl dumneavoastră nu i-a făcut cumva un act de donaţie celeilalte fiice (spuneaţi că le-ar fi despăgubit atît pe fosta soţie, cît şi pe prima fiică), iar dacă este aşa, să consultaţi un avocat cu privire la acel act (este el o donaţie făcute primei fiice, este donaţia cu sau fără scutire de raport, în ce măsură ar putea fi echivalate, valoric, acea donaţie cu donaţia pe care v-ar face-o în momentul de faţă cu privire la apartament).
În situaţia în care ar exista acea primă donaţie, iar donaţia făcută în favoarea dumneavoastră nu ar duce la încălcarea rezervei succesorale a surorii, părinţii v-ar putea dona apartamentul fără grija desfiinţării ulterioare (după deces) a donaţiei. Sigur, aceasta presupunînd că tatăl dumneavoastră nu va dobîndi pe viitor bunuri a căror valoare, stabilită la data decesului, să răstoarne echilibrul existent la data de astăzi (adică, la data la care am raportat echivalenţa donaţiilor).
Soluţiile sunt multiple. Cel mai sigur ar fi să apelaţi la un avocat pentru orice act aţi dori să încheiaţi.
Liviu S.Bordaş