Distrugere autoturism art 217 CP

Pe 3 oct. 2011, in jurul orei 13.00 am parcat reglementar autoturismul personal pe str. Mr. Alex. Campeanu, in dreptul nr. 1. Pentru ca intre masina mea si peretele cladirii erau numai 3-4 m, iar la parterul blocului erau garaje si pentru ca urma sa lipsesc de la masina numai 15 min., timp in care cumparam ceva din piata care se afla la 200 m distanta, am lasat un carton cu 2 nr. de telefon mobil (locuiesc in centrul Bucurestiului si este imperativ sa ai asa ceva in torpedoul masinii).
La revenirea la masina am gasit-o cu parbrizul spart si mai multe persoane care, de pe partea opusa a strazii, mi-au relatat ca un individ de la etajul 5 a aruncat in parbrizul masinii o sticla de plastic de 2 litri plina cu apa care, dupa ce a spart parbrizul, a ricosat in mijlocul strazii. Aruncase si mai multe cutii goale de bere care nu isi atinsesera tinta, speriind insa trecatorii. Am sunat la 112 rugandu-i pe cei de fata sa ramana pentru declaratii. Chiar in timpul in care vorbeam la telefon la 112, din bloc a aparut un individ de peste 70 de ani (eu nu il stiam dar, ulterior, martorii au spus ca era cel care aruncase sticla de la et. 5) si in fata mea si a celorlati martori a intepat cauciucurile de pe partea stanga a masinii, retragandu-se imediat in casa scarii.
Am declarat politiei cele intamplate. Au fost preluate si doua declaratii ale martorilor oculari. Au fost prelevate amprente de pe sticla de plastic (din pacate, intre timp, peste ea trecuse o masina si o strivise, asa ca urmele de amprente ar putea fi inutilizabile). Cei de la judiciar si criminalistica au facut fotografii la fata locului si au sunat la usa apartamentului autorului faptei. Evident ca acesta nu a deschis. Am identificat din poza trimisa de la evidenta populatiei pe cel care imi intepase cauciucurile si pe care il vazusem de la 1 m. distanta. Se stiu si au fost incluse in declaratii numele autorului, CNP-ul, adresa, tot.
De la politie mi s-a spus ca dosarul penal deschis de plangerea mea se va solda cel mai probabil cu o amenda si ca eu ar trebui sa initiez o actiune in instanta pentru daune.
Ieri, 15 noiembrie 2011, chemat la sectia de politie, vandalul septuagenar a venit cu avocatul sau si nu a recunoscut nimic. Am aflat azi ca politia va trimite procurorului dosarul cu propunerea de neincepere a urmaririi penale si ca, cel mai probabil acesta nu va primi nici macar o amenda. Mi s-a comunicat neoficial ca eu pot face actiune in instanta ca sa il incriminez pe agresor si, eventual, sa imi recuperez prejudiciul (parbrizul si cele 2 anvelope ciuruite).
Doresc sa stiu care procedura si care sunt daunele pe care eu pot sa le cer in instanta? Costul parbrizului si al cauciucurilor, evident ca reprezinta partea la vedere a aisbergului. Frustrarea, neputinta, dezustul, jena (culmea!), teama, timpul pierdut la politie, service etc. sunt elemente suficiente care sa imi indreptateasca solicitarea de daune morale? Cum se masoara acestea?
Nu am experienta unor astfel de situatii si demersuri si vreau sa stiu cum se poate ca o fapta petrecuta in prezenta martorilor (distrugerea cauciucurilor s-a petrecut in prezenta mea!) poate ramane nesanctionata nici macar cu o amenda? De ce pentru solutionarea lor (inclusiv despagubirea mea pentru daune materiale si morale) nu este suficienta actiunea politiei declansata de plangerea mea la politie? De ce politia nu ii da nici macar o amenda desi a fost vazut facand fapta? Pentru omul de rand care sunt, actiunea in instanta reprezinta un stres, o necunoscuta, care mi-ar putea inhiba demersul. Un vandal ca cel care m-a agresat intuieste, chiar daca nu constientizeaza perfect, o astfel de reactie a victimei si mizeaza pe ea.
Am gasit cu usurinta pe net sursa curajului vandalului de 72 de ani: o avere uriasa si un fiu parlamemntar.
Va multumesc pentru un eventual raspuns.