Situatie interesanta ... va rog sa cititi!

pt krug: - inscrieti imobilele in cartea funciara pe numele dv, pe baza certificatului de mostenitor (asteptati, va rog, si alte opinii, pt ca sunt doar utilizator)

pt elian c:
Ar fi tb sa cititi "art 700 c.civil". Tb citit randul, nu sub el.
Ce a scris dna Romascanu e raspuns la intrebarile utilizatorului care a initiat subiectul (in functie de multele/putinele date pe care le-a oferit).
Juristii nu au afirmat ca se pierde succesiunea asa usor! Incercau sa convinga un utilizator ca nu poate fi pierduta, si care e mom deschiderii.
Ati urmarit acest subiect in dorinta de a vana contradictii si/sau aberatii asa incat ati pierdut ideea discutiei. In plus, ceea ce ati citit sunt idei, informatii generale, experiente, NU consultatii juridice "perfecte" - persoana interesata alegand ce i se pare convenabil/potrivit situatiei personale.

A trebuit sa revin, pt elian c si notarul imaginar pe care l-a sunat:

Data deschiderii succesiunii: Expresie prin care se desemneaza momentul (identificat prin ziua, luna si anul) la care s-a produs moartea fizic constatata sau, dupa caz, moartea judecatoreste declarata a celui despre a carui succesiune este vorba. Data deschiderii succesiunii nu trebuie sa fie confundata cu data deschiderii procedurii succesorale notariale, deoarece aceasta din urma este intotdeauna ulterioara celei dintai si are o cu totul alta semnificatie juridica. (dictionar juridic).
Conform art. 651 Cod civil succesiunile se deschid prin moarte. Din acest moment se produce efectul juridic al transmiterii mostenirii pana atunci mostenitorii legali sau testamentari neavand nici un drept asupra patrimoniului defunctului.

elian c a scris:

Nu sunt jurist

Curios din fire, m-am uitat si eu in codul civil, legea 36 si alte ce au fost evidentiate aici. Si am ramas tare in ceata, ca magarul lui Pazvante.

“Art. 700 ... Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii” si stiind ca nu am platit nici un impozit (asa cum zice doamna Romascanu), fiind astfel lipsit de dovada acceptarii succesiunii, m-am racit, m-am incalzit, am inceput sa tremur si am zis: na, ca am pierdut mostenirea, deoarece au trecut 4 ani (nu 6 luni) de la deschiderea succesiunii (ca asa spun juristii la acest subiect). Revenindu-mi putin, am format numarul notarului ...
Notarul.....M-a asigurat ca data deschiderii succesiunii este cea a inregistrarii cererii si sa stau linistit, ca nu am pierdut succesiunea,

In ceea ce priveste cele spuse de doamna Romascanu referitor la succesiunea in instanta si nu la notar, pai am vrut si eu asa (ca asa mi s-a sugerat si mie), dar notarul mi-a spus ca taxa notariala e de 1000 lei pentru o mostenire

Nu ati pierdut succesiunea, dar din cu totul alt motiv decat cel spus de notar. O sa va explic in cele ce urmeaza, dar cu o mica introducere. (pentru a fi si pe intelesul altor cititori).

Data deschiderii mostenirii de la care se calculeaza termenul de 6 luni de prescriptie al dreptului de optiunea succesorala este data MORTII si nu data cererii.

Citez din Prof. dr. Francisc Deak - dupa care a invatat si notarul pentru a ajunge notar daca ajuns pe bune (ca sa nu trebuiasca sa alegeti intre parerea mea si a notarului fara argumente) "data deschiderii succesiunii coincide cu data mortii celui care lasa mostenirea... Deschiderea mostenirii (si data ei) nu trebuie sa fie confundate cu deschiderea procedurii succesorale notariale..."

Daca dvs sunteti singurul pretendent al mostenirii fratelui si nu aveti a va certa cu nimeni pentru asta atunci intr-adevar nu sunt probleme. Notarul (daca vrea sa faca lucruruile corect) va va cere sa aduceti si o persoana in calitate de martor (o babuta de prin vecini) care sa declare ca dvs. ati acceptat tacit succesiunea in termen de 6 luni de la data deschiderii ei = data mortii: Ceva de genul: "da maica, la pomana de 40 de zile l-am vazut pe x ca a preluat bunuri mobile (o sapa , o grebla, o tingire) din mostenirea mortului si i le-a dat/vandut vecinului din drepata... a darmat si a reparat gardul de la casa... a construit un sopron si un trotuar de beton... a luat in stapanire casa mortului, fara sa fi fost coproprietar cu frate-sau de dinainte pe ea .. etc. etc " Tot ce am scris eu pana aici (si scuzati exprimarea, dar incerc sa fiu cat mai sugestiva) reprezinta acte care presupun intentia neechivoca de a accepta tacit mostenirea. (nu numai plata impozitelor reprezinta acceptare - ce am scris eu mai sus era doar un biet exemplu raportat la problema userului care a pus intrebarea cu mentiunea ca a platit impozitele).
Ori pentru a dovedi o acceptare tacita aceste acte, asa cum spune art 700 cod civil (nu penal cum scrisera-ti mai sus) trebuiesc sa fi fost facute in termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii. Adica de la data mortii.

Pentru ca Iaca-ta ce zice art 76 din Legea notarilor

Art. 76. - În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale.
Pe bază de declaraţie sau probe administrate în cauză (cum ar fi declaratia martorului de care va povesteam mai sus - n. ns) se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal. (acela care s-a scurs de la data deschiderii mostenirii = data mortii, nicidecum de la momentul cererii mai incolo).

Daca ar fi adevarat ce a spus notarul, cum ca data deschiderii mostenirii ar fi data cererii, atunci rezulta ca astfel de acte as putea sa le fac si de acum (de la cerere) incolo. Ori asta nu e adevarat. Dovada ca am facut acte de acceptare se face pentru trecut .. de la data mortii celui despre a carui mostenie e vorba si pana la implinirea termenului de 6 luni de la acesta data.

Ori notarul n-a prea avut vreme (si chef) sa explice si a luat-o pe scurtatura. Scurtatura asta (premisa falsa) poate sa duca la o concluzie adevarata (aceea ca nu pierdeti mostenirea) date fiind conditiile particulare in care va gasiti dvs. (frate mort fara mostenitori descendenti, lipsa altor mostenitori acceptanti din grade si clase subsecvente). Dar tot pe siteul asta veti gasi pagini intregi de dicutie cu o doamna care, fiind plecata din tara in termenul de 6 luni de la data mortii tatalui ei a fost inlaturata de la mostenire de mama si sora pentru ca ea nu a putut sa faca dovada unor acte de acceptare a mostenirii in termen.


Lucrurile s-ar complica daca, spre pilda, un var primar al mortului (sau un alt frate/sora - nu stiu daca mai aveti) ar avea o declaratie de acceptare expresa a succesiunii (profitand de pasivitatea dvs.) si atunci chiar s-ar pune problema unor dovezi serioase ale acceptarii succesiunii de catre dvs.

Cat priveste onorariul notarului exista o Norma din 2005 care prevede onorariile MINIME ale notarului.
Pentru o mostenire in valoare de peste 548.910.001 lei vechi onorariul MINIM este de 7 016 000 lei vechi + 0,5 % din suma care depaseste 548.910.001.

Daca mostenirea fratelui dvs nu e valoroasa, atunci notar sau instanta e tanda pe manda, cum se zice. Dar sunt si mostenitori care merg in instanta sa faca economii de cateva zeci de milioane fata de cat iar costa pe la notar.

Tocmai de aceea ne straduim sa tot repetam ca sfaturile de aici nu sunt retete general valabile. Totul trebuie sa fie raporat la cazul particular.
Riscul cel mai mare este ca cineva sa ia sfatul meu dat lui Ionescu pentru al adapta la situatia lui Popescu. Iese o varza (ca tot zicea mai sus un user ca am uitat varza vorbind despre capra vecinului).

Nu vreau să revin asupra chestiunilor privind subiectul de drept dezbătut aici. Oricum, atîta vreme cît cineva porneşte cu ideea, preconcepută, că dreptul civil este la fel de accesibil precum o reţetă de raţă pe varză (sau capră pe varză, chiar capra vecinului fiind ea), am serioase îndoieli că va accepta altă opinie decît aceea pe care şi-a format-o răsfoind cîteva pagini din codul civil şi trecînd cu ochii peste textul de lege precum Săgeata albastră prin gara de la Cocîrlaţii de Vale.

Făcînd totală abstracţie de intervenţiile mele, constat că şi-au expus aici punctul de vedere practicieni ai dreptului cărora nu le este deloc străin obiceiul de a deschide cartea pentru a se apleca asupra a ceea ce a dat ştiinţa dreptului de zeci de ani încoace - înţelegerea corectă şi exactă a literei şi spiritului legii. Au făcut-o cu argumente bazate pe text de lege, pe opinii exprimate de specialişti de primă mărime ai dreptului civil român.

Am mai constatat că şi-au expus punctul de vedere şi persoane ale căror cunoştinţe de drept sunt adunate de prin fel şi fel de pagini virtuale ale căror corectitudine şi conformitate cu adevărul juridic nu au fost niciodată validate. Nici acesta nu ar fi cel mai mare păcat. Rămîn însă nedumerit de lejeritatea şi familiaritatea cu care operează cu noţiuni care le sunt complet străine. ªi mă intrigă verdictele pe care le dau cu privire la capacitatea profesională a unor persoane ale căror opinii sunt, cel puţin în cazul de faţă, mai presus de orice îndoială din punct de vedere al conformităţii lor cu litera şi spiritul textului de lege.

A contrapune unor opinii susţinute cu texte de lege şi cu citate din unul dintre monştrii sacri ai dreptului civil român (l-am numit pe profesorul Francisc Deak) prezumtivele păreri ale unui prezumtiv notar exprimate într-o prezumtivă convorbire telefonică, cu pretenţia că această contrapunere este în sine suficientă pentru a dovedi lipsa de profesionalism a celor care îşi permit să aibă o altă opinie decît prezumtivul jurist care a postat comentariul, constituie un gest absolut pueril.

Ne mai mirăm atunci că vedem ieşind din sala de judecată justiţiabili care îşi varsă focul şi amarul pe instanţa care, în opinia lor, nu cunoaşte legea, că încrederea în judecător este la pămînt, că încrederea în justiţie o ia la vale, spre procente care nu conţin la numărător mai mult de o cifră? Păi, dacă justiţiabilul a citit el pe un site că succesiunea se deschide la cererea lui adresată notarului public, şi că din acel moment curge dreptul lui de opţiune succesorală, şi că în calitatea lui de descendent al defunctului nici măcar nu trebuie să opteze ci se poate prevala de dreptul sezinar sau te miri ce alte bazaconii, şi a stat pasiv aşteptînd ca dreptul sezinar să-şi reverse binefacerile asupra lui, atunci este limpede că, în litigiu cu vărul care nu citeşte pagini virtuale, dar care a avut buna inspiraţie să ceară sfatul unui profesionist şi care a acceptat succesiunea aşa cum spune litera legii - în litigiu cu acest văr, spuneam, va pierde pe propria sa mînă. Iar vinovaţii vor fi arătaţi degrabă cu degetul şi vor fi împroşcaţi cu dispreţul său de perdant cu dreptatea în mînă prin fel şi fel de oteveuri şi reviste.

Asta în cazul fericit în care ajunge la proces. În cel mai nefericit caz, va muri de inimă rea înainte de a fi citat pentru primul termen, constatînd că a vărului capră a fost mai deşteaptă decît el, deoarece a avut curajul să admită că oricît ar fi ea de inteligentă, nu le poate şti chiar pe toate.

Sigur, acesta este un forum deschis tuturor opiniilor. ªi este bine că e aşa. Este firesc. Numai că ar fi la fel de firesc ca acela care vrea să-şi exprime opinia să nu se ruşineze să deschidă, din cînd în cînd, cîte un manual de drept, cîte o pagină de revistă, cîte o culegere de jurisprudenţă. Nu e prea tîrziu să o facă nici după exprimarea opiniei. Preferabil ar fi, însă, înainte.

Liviu S.Bordaş

Buna ziua,
Vad ca subiectul meu este foarte interesant pentru Dvs. dat fiind multitudinea raspunsurilor, fapt pentru care va multumesc!
Revin cu un amanunt care nu-l stiam ieri cand am lansat intrebarea dar pe care vi-l expun azi. Nu stiu daca schimba cu ceva situatia initiala dar iata despre ce e vorba:
- dupa decesul sotului familiei X (acum 15 ani) copii au facut succesiunea si au semnat in favoarea sotiei supravietuitoare a familiei X (fratele si cele 3 surori au semnat in favoarea mamei lor). Sotia supravietuitoare a familiei X a decedat acum 3 ani (fapt pe care l-am mentionat in primul post). Dupa decesul acesteia nu s-a facut succesiunea (impartirea mostenirii) intre cei 4 frati.

themis a scris:

Oricum, atîta vreme cît cineva porneşte cu ideea, preconcepută, că dreptul civil este la fel de accesibil precum o reţetă de raţă pe varză (sau capră pe varză, chiar capra vecinului fiind ea), am serioase îndoieli că va accepta altă opinie decît aceea pe care şi-a format-o răsfoind cîteva pagini din codul civil şi trecînd cu ochii peste textul de lege precum Săgeata albastră prin gara de la Cocîrlaţii de Vale.
------------------------------------------------------------------------------------------------
Numai că ar fi la fel de firesc ca acela care vrea să-şi exprime opinia să nu se ruşineze să deschidă, din cînd în cînd, cîte un manual de drept, cîte o pagină de revistă, cîte o culegere de jurisprudenţă. Nu e prea tîrziu să o facă nici după exprimarea opiniei. Preferabil ar fi, însă, înainte.

Nu va suparati, domnule consilier juridic, dar vad ca de la primul paragraf, pana la ultimul v-ati cam schimbat parerea.=D>