avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 901 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Cultură generală Ion Luca Caragiale - viata si opera
Discuție deschisă în Cultură generală

Ion Luca Caragiale - viata si opera

Ion Luca Caragiale (n. 30 ianuarie 1852, Haimanale, jud Prahova, azi I. L.Caragiale, jud Dambovita, d. 9 iunie 1912, Berlin)

A fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman, de origine greaca. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru post-mortem al Academiei Romane.


I-a fost postum harazit scriitorului prin excelenta reputat ca lenes la scris, sa fie dat ca exemplu de ordine si de exactitate in acest sector al vietii sociale. Caragiale nu lasa nici o scrisoare fara raspuns. Nici nu lasa lucrul de azi pe maine. Oricine i-ar fi scris, ca sa-i solicite un serviciu sau doar ca sa-l intrebe de sanatate ori sa-i indrepte urari de zile faste, primea neintarziat raspunsul, care lua rareori forma simplificata a biletului. Cand era vorba de un vechi prieten, Caragiale ii consacra o veghe, la masa de lucru, iar rezultatul era o scrisoare de oarecare proportii, calda, miezoasa, cu neasteptate formulari si cu glume spontane, adevarat eveniment familial pentru destinatar si cercul sau de prieteni.

Scrisoare catre Ioan C. Pantu
Bucuresti, 21 Martie 1892

Frate Pantule,
Pentru buna ta scrisoare si pentru serviciul ce mi-ai facut, iti multumesc din inima. Nu-ti pot exprima placerea ce mi-au facut cuvintele tale incurajatoare: cand am aprobarea unui cerc asa de inteligent ca al vostru, se-ntelege ca trebuie sa fiu mandru, si nimic nu e mai necesar pentru un om de spirit, strivit de multimea neghiobilor si railor, decat mandria; in mandrie si in despret e scaparea celui maltratat sau nebagat in seama de aceia pentru a caror luminare lucreaza el storcandu-si mintea si sufletul.
Asa e de adanca aceasta simtire la mine incat iata pentru ce anume iti scriu, scurt si cuprinzator:
Ar fi posibil sa traiesc eu cu nevasta-mea in Brasov dand lectii - eu de limba franceza si cea romana si pentru incepatori in familii, iar nevasta-mea de limba engleze, franceza si de piano? - Am incercat s-o fac asta la Sibiu acum un an. Sibienii nu m-au incurajat indestul sa fac acest pas. Daca s-ar putea si ce masura ar avea aceasta posibilitate, te intreb pe tine, caruia sunt sigur ca nu ti-ar displacea sa fim impreuna. Ar fi o mare satisfacere pentru mine, ca o lucrare mai larga, o lucrare la care gandesc si pentru care am adunat material destul, s-o pot scrie afara din tara romaneasca, unde de-atata vreme puternicii deosebiti ce s-au perindat la putere vor sistematic, sub fel de fel de cuvinte, sa ma tina intr-o pozitie umilitoare si inferioara.
Un exil voluntar mi-ar da multa energie de lucru, mai ales ca m-as afla intr-un asa inteligent cerc ca al vostru. Eu fac apel dar la voi toti, la tine indeosebi, sa ma ajutati in pasul ce voi sa fac.
Astept raspunsul tau si te rog sa primesti asigurarea celor mai bune sentimente din partea vechiului tau.
I.L.Caragiale

(scrisoarea e in pastrarea Universitatii din Cluj, colectia Andrei Birseanu, publicata de Ion Breazu in periodicul Transilvania, Sibiu, anul 72, iunie 1941, la Cronici. I.L.Caragiale si Transilvania)

Ioan C. Pantu (1860-1927), scriitor si profesor la Scoala comerciala romana din Brasov (1882-1918), a publicat indeosebi lucrari in stiintele comerciale. Era fiul avocatului C. Pantu (1824-1885), deputat in dieta Ardealului si fratele naturalistului Zaharia C. Pantu, autorul dictionarului botanic cu titlul ”Plantele cunoscute de poporul roman” (1906)

**

Catre G. Grideanu (cunoscut comerciant bucurestean)
1.1.1894

Crenvirstul international saluta cu respect cirnatul romin.
Berea cosmopolita felicita cu stima pelinul national.
Berarul Caragiale saluta si felicita cu dragoste pe confratele sau d. G. Grideanu supranumit Cconasul romin.
La multi ani cu fericire si cu toate cele dorite,

I.L.Caragiale
Membru romin al Societatii internationale a chelnerilor din tinarul regat al Rominiei.


(facsimile la muzeul Teatrului National din Bucuresti. Publicata in ”Dimineata”, 8 Iulie 1912: O felicitare a lui Caragiale)
Cel mai recent răspuns: trope_doi , utilizator 01:26, 11 Decembrie 2012
Ultima piesa de teatru vazuta recent, de I.L. Caragiale, a fost 'Conul Leonida fata cu reactiunea". Ramane in eternitate si totodata de actualitate cu piesele scrise.
:bow:
Nu putem sa trecem peste scrierile sale pline de haz si mai ales de umorul binecunoscut. Nu voi uita niciodata comedia in patru acte "O scrisoare pierduta" care se potriveste atat de bine si acum, dupa atatia ani.
Fragment din "O scrisoare pierduta" :
TIPÃTESCU
Începuseşi să-mi spui istoria de aseară. (şade.)

PRISTANDA
Cum vă spuneam coane Fănică (se apropie), aseară, aţipisem niţel după masă, precum e misia noastră, că acuma dumneavoastră ştiţi că bietul poliţai n-are şi el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot creştinul...

TIPÃTESCU
Fireşte...

PRISTANDA
ªi la mine, coane Fănică, să trăiţi! Greu de tot... Ce să zici? Famelie mare, renumeraţie mică, după buget, coane Fănică. Încă d-aia nevastă-mea zice: "Mai roagă-te şi tu de domnul prefectul să-ţi mai mărească leafa, că te prăpădeşti de tot!..." Nouă copii, coane Fănică, să trăiţi! nu mai puţin... Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria; dar de! Nouă copii şi optzeci de lei pe lună: famelie mare, renumeraţie mică, după buget.

TIPÃTESCU
(zâmbind)
Nu-i vorbă, după buget e mică, aşa e... decât tu nu eşti băiat prost; o mai cârpeşti, de ici, de colo; dacă nu curge, pică... Las' că ştim noi!

PRISTANDA
ªtiţi! Cum să nu ştiţi, coane Fănică, să trăiţi! Tocma' dumneavoastră să nu ştiţi~

TIPÃTESCU
ªi nu-mi pare rău, dacă ştii să faci lucrurile cuminte: mie-mi place să mă servească funcţionarul cu tragere de inimă... Când e om de credinţă...

PRISTANDA
De credinţă, coane Fănică, să trăiţi!

[ link extern ]
L.C.
Comedia lui Caragiale denunta viciile unei burghezii care abandonase idealurile revolutiei de la 1848, pentru a se complace in imoralitate si parvenitism, in pactizarea cu mosierimea.


Contrastul intre fiinta si masca il gasim pretutindeni in opera satirica a lui Caragiale. Sa ne gindim la celelalte trei comedii principale. In O noapte furtunoasa avem opozitia intre ceea ce era si ceea ce pretindea a fi burghezia, dupa incheierea coalitiei cu mosierimea. Regasim acest contrast in frazele lui Rica, in amestecul lor pretentios de latinisme si frantuzisme. Il regasim in felul in care Jupin Dumitrache si Ipingescu se considera pe ei ”poporul”, dar privesc cu dispret pe oricine nu e negustor sau ”apropitar”. Asemenea fraze ”democratice” ca ”ori toti sa muriti, ori toti sa scapam” sau ”nimeni nu trebuie a minca de la datoriile ce le impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfinta Constitutiune”, fraze schimonosite sub pana lui Rica Venturiano si apoi pocite din nou in gura lui Ipingescu si Dumitrache, sint semnificative pentru adevaratul pret al ”democratiei burgheze”.

(Silvian Iosifescu, in Studii si conferinte cu prilejul centenarului I.L. Caragiale, 1952)



Si celelalte comedii ale lui Caragiale, O noapte furtunoasa, Conu Leonida, D-ale Carnavalului, au drept substrat condamnarea cirdasiei burghezo-mosieresti. Ce-i drept, in aceste piese, din punct de vedere politic avem de-a face cu liberali. Insa criticarea lor nu se savirseste din punctul de vedere junimist sau conservator, ci de pe platforma maselor populare. Un exemplu caracteristic, cu atat mai demn de discutat cu cit a fost mai rastalmacit de critica trecutului este Conu Leonida. Batrinul pensionar mic-burghez care-si impartaseste cu atita aplomb ideile-i radicale consoartei dumnealui, coana Efimita, nu ilustreaza – asa cum au pretins falsificatorii operei lui Caragiale – aversiunea scriitorului fata de idealurile anului revolutionar 1848, opozitia sa fata de republicanism si democratism. Dimpotriva, o cercetare cit de sumara dovedeste ca tilcul piesei este satirizarea liberalismului ca inseparabila pereche a conservatorismului, egala distanta la care se gasea autorul de ambele tabere.

(Paul Cornea, in Studii si conferinte cu prilejul centenarului I.L.Caragiale, 1952)




epigramă de Ion Luca Caragiale


Unui datornic

Pentr-o datorie veche,
Eşti fudul de o ureche;
Pentr-o datorie nouă,
Eşti fudul de amândouă.

in ipostaza de poet:

Steaua

Cu mâini subţiri şi reci,
i-ai dat fior fierbinte:
Să treacă veci de veci,
Eu tot l-oi ţine minte.

Credeam că s-a oprit
În cale mersul lumii,
Că tot a-ncremenit
Ca trupul unei mumii.

Odată m-ai atins
ª-apoi te-ai dus departe;
O stea pe cer s-a stins...
Păreri au fost deşarte.

Oriunde-acum sclipeşti
În depărtări albastre.
Tu nu eşti unde eşti,
Perdută printre astre.

Te ţine-aci mereu
A mea închipuire:
Tu vei muri, ci eu
Ţi-oi da o nemurire.


replici din Moftul Român de Ion Luca Caragiale:
Eu: Ce mai spun gazetele, nene?
Nenea: Mofturi!
Un suflet ciudat, pe care cercetatorii si-au dat osteneala sa-l infatiseze si mai ciudat. Vesnic in framantare, plin de inegalitati si contradictii - ca si viata insasi in invaluirile ei... - schita, chipul lui Caragiale, Al. Vlahuta, poet format la scoala imensei admiratii fata de Eminescu, prieten si portretist talentat al creatorilor de geniu.
Ca intr-un ”dialog la distanta”, Victor Eftimiu, caruia Caragiale, daruindu-i prietenia, i-a dezvaluit multe dintre talentele puternicei sale personalitati, adauga portretului noi trasaturi: Caragiale a fost un paradox. Mai mult decat oricine altul, el dezminte faimosul ”stilul e omul”. In opera lui e aspru, batjocoritor. In viata suradea. Era plin de dragalasenie. Se entuziasma, canta, poetiza. Poetiza! Scriitorul acesta, a carui opera e plina de secaturi si canalii, stia sa innobileze in viata lucrurile cele mai comune.
(Virginia Carianopol)


**
In Scrisoarea pierduta, Cetateanul turmentat si Pristanda fac posibila toata tragi-comedia politica pe care o joaca Trahanache, Dandanache, Catavencu.. Cetateanul turmentat, persoana simbolica, dupa cum am zis, prin ignoranta lui, prin lipsa de simt politic; Pristanda prin faptul ca e instrumentul acestui politicianism, si e instrument pentru ca are ”noua copii... unspezece suflete...”
Asa e continutul, asa e satira politico-sociala din Scrisoarea pierduta. E oare adevarata aceasta satira, e oare viata noastra asa de pacatoasa, nu e oare o exageratie mare aici? Desigur ca toata viata noastra politico-sociala nu e asa cum ne e zugravita in Scrisoarea pierduta; desigur ca avem si oameni cinstiti, si alegatori care nu sunt nici ignoranti, nici betivi, almintrelea ar trebui sa desperam de soarta si viitorul tarei... Dar toate acestea nu dau nici un cuvant in contra satirei lui Caragiale; pentru ca el nu ne-a zugravit toata viata, ci o parte a vietei, o parte caraghioasa si urita. Si ca astfel de viata, astfel de anomalii exista, ba chiar unele cari intrec pe acele din Scrisoarea pierduta, cine ar indrazni sa nege? Si o data aceste anomalii existand, cine oare ar putea sa nege dreptul lui Caragiale de a le ridiculiza, de a le biciui, de a le expune la risul si dispretul public? Ba nu numai ca are dreptul, ci are chiar merit, un merit imens ca a facut asa; si nu numai merit de artist, ci si merit cetatenesc, merit de a-si fi facut datoria.

(C. Dobrogeanu Gherea, Studii critice, II, 1956)


**
La 18 Ianuarie 1879 se prezinta pentru prima data O noapte furtunoasa. La a doua reprezentatie, directorul de atuncial teatrului National din Bucuresti intervine abuziv in textul lui Caragiale, fapt care-l determina pe autor sa-si retraga piesa.
La 12 Noiembrie 1884 se prezinta pentru prima oara O scrisoare pierduta.


Ultima modificare: Miercuri, 14 Martie 2012
trope_doi, utilizator

Alte discuții în legătură

Cel mai bun actor roman? ContSters176126 ContSters176126 de Toma Caragiu va mai aduceti aminte?de Birlic?etc.,etc, nu stiu daca e potrivit cel mai ,cea mai!multi au fost sau sant buni. (vezi toată discuția)
Teatrul romanesc de altadata...  Gabriela Monica Ionescu Gabriela Monica Ionescu Haideti sa incercam impreuna sa ne aducem aminte de cele mai frumoase secvente din teatrul romanesc, de marii titani ai scenei noaste artistice. Eu imi aduc ... (vezi toată discuția)
Cum il salvam pe pristanda? Adalbert Gabriel Gazdovici Adalbert Gabriel Gazdovici Toata lumea il stie pe Ghita. Care Ghita? Ei ... cum \"care Ghita?\" Ce, va faceti ca nu-l stiti? Pristanda! Ghita Pristanda, jandarmul orasului. Vedeti ca-l ... (vezi toată discuția)