concluzie finala pt cei mai buni avocati!

dupa cum am promis ca nu mai aduc in discutie despre pb mea nu pot sa nu ma abtin sa dovedesc ceva. 2 avocati printre care si domunul Elis imi dau dreptate si alti 3 avocati Tudor Valeriu,Adelaida,Trope_ doi sustin ca ma insel...acum vin cu un articol si cu un comentariu la care nu va ti gandit si poate va schimbati pozitia...

Art. 40. [principalele drepturi şi obligaţii ale angajatorului]
(1) Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:
a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;
b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii şi/sau în condiţiile contractului colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităţi;
c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern.
(2) Angajatorului în revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă;
b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă;
c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;
d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii, cu excepţia informaţiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea unităţii. Periodicitatea comunicărilor se stabileşte prin negociere în contractul colectiv de muncă aplicabil;
e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora;
f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii;
g) să înfiinţeze registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările prevăzute de lege;
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;
i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilo

Avand in vedere cele de mai sus, precizam ca in baza prerogativei de organizare si funcţionare a activitaţii, angajatorul poate, conform art. 40 alin. 1) lit. b) din Codul muncii sa stabileasca atribuţiile corespunzatoare pentru fiecare salariat, numai in condiţiile legii si/sau in condiţiile contractului colectiv de munca aplicabil, incheiat la nivel naţional, la nivel de ramura de activitate sau de grup de unitaţi.
Aceasta inseamna ca atribuţiile din fisa postului trebuie sa corespunda funcţiei in care este incadrat salariatul si nu unei alte funcţii sau meserii de acelasi nivel de pregatire sau de un nivel de pregatire inferior ori superior. Deci atribuţiile care nu au fost expres precizate trebuie sa fie echivalente celor astfel stabilite. Asemenea sarcini trebuie sa fie de excepţie, adica chiar sa nu se fi putut preciza la semnarea fisei de post si sa fie compatibile cu felul muncii.
Impunerea oricaror altor sarcini pe motivul ca acestea decurg din fisa postului intocmita ca atare constituie un abuz, o modificare unilterala a felului muncii.

Corect este ca atunci cand se concretizeaza alte sarcini echivalente sa se intocmeasca acte adiţionale la fisele de post. Acestea sunt supuse inregistrarii ca si contractele de munca – potrivit Legii nr. 130 /1999 privind unele masuri de protecţie a persoanelor incadrate in munca, republicata.