Promitentul-vinzator este chemat in judecata de promitentul-cumparator, acesta din urma solicitind instantei sa pronunte o hotarire care sa tina loc de contract autentic de vanzare-cumparare ( in speta este vorba de un teren ). Promitentul-vinzator nu se prezinta deoarece stie ca promitentul-cumparator nu si-a indeplinit obligatia de plata. Ce decide instanta X ?
Redau mai jos considerentul sentintei instantei X :
„Actiunea se impune a fi admisa chiar in ipoteza in care pretul – oricare ar fi fost acesta – nu ar fi fost platit in intregime. In consecinta, in baza art.1295 alin.1 C.civ., instanta va „perfecta” vanzarea dintre parti, parata avand posibilitatea – in eventualitatea in care ar invoca neplata pretului in totalitate - fie sa ceara executarea silita a obligatiei de plata, fie sa solicite rezolutionea contractului de vanzare-cumparare.”
Ramasag... :giggle:
Sigur, procedura citarii ar putea fi "imbunatatita”, dar cum vom putea cita (gasi, de fapt) pe aceia care nu vor sa fie citati?
Exemple:
1. Mi-am luat lumea in cap, dar, din cand in cand, mai trimit rudelor cate o felicitare (din diverse parti ale lumii) – sa nu ma declare mort... Dar tot ar putea sa o faca (si sa nu am habar)... Vor (?!) sa ma citeze pt a imparti o mostenire... Aici, citarea imposibila e in avantajul lor si nu s-ar plange ca Statul nu ma poate gasi. Dar, daca vor sa ma gaseasca pt a plati... pensie de intretinere pt un copil... iar nu ma vor gasi, dar de data aceasta nu le mai convine... Asa cum nu le convine cand Statul nu ma gaseste pt ca ei sa beneficieze de prevederile unui contract lasat de mine in coada de peshte!
2. Sunt urmarit penal si habar nu am ca vecinul m-a acuzat ca i-am distrus masina in parcare... Statul ma poate cita la proces (desi nimeni nu primeste citatia in numele meu) si ma condamna in lipsa... Vecinul nu se supara ca n-am fost citat (gasit)... iar eu nu stiu ca sunt condamnat...
3. Sunt condamnat penal (pe merit) si sunt cautat pt a-mi executa pedeapsa dar si pt a plati daunele cerute de partea vatamata in actiunea civila... Nimeni nu stie, insa, pe unde ma aflu sub Soare... Cum m-ar putea gasi Statul cand nici rudele nu stiu unde sunt? Dar daca n-am nici rude apropiate?
Cum imaginati dv metoda prin care Statul (fie acesta si in U.E.) ar putea gasi si aduce la proces o persoana care nu vrea sa se prezinte? Sigur, metode ideale s-ar gasi, dar nu traim intr-o lume ideala si Statul nu se opreste numai asupra unei singure persoane... Cei interesati ar trebui "sa se faca luntre si punte” pt a gasi pe aceia de la care au pretentii... Si, oarecum, e corect... Detectivii particulari de ce sa moara de foame sau de plictiseala "prevazuta” in cauzele de divort?
Student, mon cher, ce ai scris in primul post nu poate fi interpretat ca nimic, nu juridic, mai exact... Sunt atatea lipsuri, ca nici macar un ciob nu putem vedea clar din intreaga situatie.
Apoi, inteleg faătul ca tu vrei musai sa ajungem la concluzia pe care ti-ai format-o tu, nu? mCa ne tot spui ca ai indicat esenta, ai indicat ce era important etc. Se pare ca nu ave, voie sa luam in considerare aspecte care nu ti se par importante si nici sa avem alte puncte de vedere... prea diferite de ale initiatorului subiectului!
Pai zi asa de la bun inceput, ca si asta era neclar!
Apoi vorbim despre o promisiune si executarea/neexecutarea ei, dar mai incolo despre predarea sau nepredarea unui teren... care nu stim ce legatura are cu prefectura! :O
Vii cateva pagini mai tarziu, nervos ca nu ai gasit raspunsul anume si exact asteptat, vii insa sa ne faci, indirect, prosti... ba ca nu stii de ce oare avem nelamuriri aiurea (na! chiar, oare cum ne permitem!?), ba ca nu ai reusit sa ia raspunsul pentru o intrebare simpla.
Nicio intrebare nu e simpla in lipsa de date!
Contractil ala e prost, are elemente de vanzare intr-o promisiune!
Iar elementele accesorii esentei unui contract sunt deosebit de importante pentru un jurist, ele facand diferenta dintre un contract legal si unul ilegal de foarte multe ori!
Astfel, daca tu imi dai o suma de bani ca sa ma arunc in cap, nu vad cum sa bagi actiune prin care sa ma obligi sa sar in cap!
Dar daca saritura mea in cap este (ca amanunt) o acrobatie unica in lume pentru care, tu, ai platit suma aia... ei bine, parca e cu totul altceva! Si parca obiectul contactului a devenit din ilegal ... legal!
Esential pentru o actiune in instanta!
Nu stiu in ce masura pot lega executarea unui contractde altul care... nici nu e incheiat inca!
Cu actul in fata, cu doctrina, in vreo doua zile poate as putea sa-mi formez o opinie... nu stiu daca aceea ar da dreptate instantei au ba, cert e ca aici vorbim discutii. Iar discutiile sunt vorbe cu atat mai mult cu cat unii participanti la ele ne spun ei ca stiu ei ce date ne trebuie si... ce mai batem apa-n piua pe alaturi?
Da, promisiuni de vanzare cu plata anticipata a pretului s-au mai facut, insa nu cu exprimari atat de intortocheate si neclare incat sa faca o instanta sa creada ca aia e parte din alt contract... ala de vanzare, neincheiat!
Si se motiva de ce se plateste in avans, etc.
Este deosebit de important cat de clar e un contract, altfel, daca e scris de stanga cu dreapta, pasibil de dubla sau multipla interpretare... si nici nu te prezinti (n.b.: a te prerzenta inseamna a trimite inscrisuri, a face aparari, nu musai sa-ti cari persoana in instanta)... e chiar jenant sa te intrebi, ca jurist, de ce nu a administrat instanta sau chiar partea adversa poate probe in favoarea ta si de ce nu ti-a ridicat exceptiile si a facut apararile pentru tine!
Am crezut ca am fost clara cand am spus tare ca nu are voie instanta sa faca asa ceva!!! :sorry:
Apoi, vad ca nici nu cunoastem ca exista promisiuni care au un pret, pret al promisiunii si nu al vanzarii, asa incat, intreb lucruri in van si nici macar nu sunt intrebata: fato, ce te tot zbati acolo, ce inseamna pret al promisiunii??
Si tot la fel si cu predarea lucrului despre care nici acum n-am inteles... dar nu e de mirare, devreme ce suntem atat de neintelegatori cu spetele juridice si avem nevoie (!?) de atatea amanunte aiurea...
E adevarat ca tin la parerea mea. Inca tin pentru ca nu am avut parte de o critica la obiect. Poate ca nu m-am exprimat bine, poate ca n-am meritat. Dar nu mi s-a raspuns nici cind am pus intrebari simple . Mi se tot spune, pana o sa bag la cap, ca instanta nu ridica decit exceptiile care sunt de ordine publica. Eu nici nu am spus ca ar fi altfel. Am spus insa ca cine cere un drept, acela trebuie sa-l probeze. Acela si nimeni altcineva. Nu are nici cea mai mica relevanta pozitia paratului.
De aceea eu inca ramin la ideea cum ca reclamantul trebuie sa probeze dreptul pe care il cere si instanta, in lipsa altor informatii, sa-i acorde satisfactie numai daca probele aduse demonstreaza dreptul ( aici nu trebuie nici un parat care sa-i arate instantei ca nu s-a probat ceea ce s-a cerut; zic ca exceptia de care vorbiti este un mijloc de aparare a carui neexercitare nu deroga instanta de la obligatia de a hotari in baza probelor administrate – aici as face o paranteza in plus : va vine sa credeti ca aceeasi instanta X accepta ca parte, intr-o actiune ce priveste un drept succesoral, pe un ascendent colateral fara sa se dovedeasca nicicum relatia de rudenie, ci numai prin faptul ca asa a declarat reclamantul, ca e ruda cu de cujus ? adevarul este ca respectiva parte era rudas cu de cujus, dar nu in gradul aratat de reclamant, ceea ce intr-un drept succesoral poate fi esential; dar daca nu s-a impotrivit nimeni, nu-i asa ca instanta a procedat corect ?-).
Si poate ca am gresit. Cu toate cele de mai sus. Nu vad unde, dar in schimb sunt criticat la modul general. Nu am nici un drept sa ma supar, dar nici nu invat nimic.
As vrea sa raspund la toate criticile, dar imi este peste putinta, din varii motive. Nu pot insa trece usor peste afirmatia ca dintr-un fapt nu rezulta nimic juridic. Imi aduc aminte ca am citit de un profesor care intreba brusc pe cite un student ce se uita pe fereastra : „Ce vezi ?”. Raspunsul unui jurist in formare trebuia sa fie: „vad bunuri si persoane”.
Iar amalgamul dintre vanzare si promisiune imi pare ca este destul de folosit. Ori poate am avut eu „norocul” sa dau numai peste contracte proaste, cine stie. Pana la urma urmei asta e farmecul dreptului civil, ca nu are tipare rigide. In penal o infractiune „proasta” este de fapt si de drept gresit incadrata. In civil ne arata doamna avocat ca, de exemplu, prezenta elementelor de vanzare intr-o promisiune conduce la un contract prost. Cum spuneam : farmecul civilului !
avocatnet.ro explicăm legislația
sonia.maria