Incuviintarea vanzarii de catre autoritatea tutelara

Mostenirea a fost dobandita de minor ca urmare a decesului tatalui sau . Mama nu precizeaza cand anume.
Intr-adevar, parintii sunt datori sa isi intretina copiii. Tocmai de aceea suma aceea din cont ar putea fi intrebuintata pentru unele nevoi speciale ale minorului, si care exced sfera cheltuielilor obisnuite, precum hrana, imbracamintea , rechizitele, etc. De pilda, in vederea scolarizarii , a unui tratament pe care parintii nu-l pot suporta financiar . Daca minorul are in proprietate un imobil, acesta poate produce venituri, putand fi inchiriat .
Mama, in calitate de administrator al bunurilor minorului, este datoare sa depune toate diligentele pentru o gestiune care sa nu-l pagubeasca pe minor, ci dimpotriva, sa-i asigure un nivel de viata calitativ. In caz contrar, ea poate ,,da socoteala,,
Cam pe undeva pe-aici se invart lucrurile , si fac aceste precizari nu doar pentru ca intamplator sunt jurist, ci pentru , pe langa asta, detin si calitatea de tutore al unei minore orfane , si am traversat aceste etape in urma cu 4 ani ( tutorele detine drepturile parintesti cu privire la copilul aflat sub tutela, astfel ca, prin analogie, se aplica aceleasi reguli si mamei , ca reprezentant legal - tutore al copilului ei ). Nu ma intrebati cum este cu descarcarea de gestiune, ca este o treaba atat de enervanta si pe care o consider pe undeva lipsita de sens, pentru ca pe langa toate eforturile pe care le fac cu cresterea si educatia ei, mai trebuie si sa fiu administrator, contabil si multe altele. Dar ...dura lex sed lex.
In concluzie, nu se poate vinde imobilul fara acordul expres al instantei de tutela. Si nu doar ca nu poate fi vandut , dar trebuie ca locul imobilului vandut sa fie luat de un alt imobil, proprietate a minorului.
Vanzarea imobilului mostenit trebuie sa fie justificata si absolut in interesul minorului. Solicitarea de incuviintare a vanzarii se analizeaza in detali si apoi, daca se prezinta dovada intentiei de a cumpara un alt imobil , se da aprobarea pentru vanzare.

Legally, nu ne intelegem...
Nu ma interesa de la cine a primit mostenirea, am citit ca de la tata, ci CUM? Procedura toata... e legala au ba?
Parintii sunt datori sa isi intretina copiii DACA EI NU AU RESURSE.
Daca pruncul are o resursa de bani, un cont, o chirie etc., el mananca de acolo intai, caci se presupune ca fiecare intai isi cheltuie banii lui si apoi cere de la altii.
Si mananca ce e nevoie zilnic, nu musai nevoi speciale: paine, lapte, un ciorap, 2 caiete, dupa caz. Intretinerea obisnuita a minorului se va consuma de acolo.

Cat priveste interdictia dla vindere, i-as face mare treaba Autoritatii sa nu platesc impozitul pe imobil minorului si pierde imobilul fluierand. Ce tampenie e asta ca trebuie minorul sa fie proprietar? Musai? De unde?

Da, ramane sa ne lamureasca doamna daca a fost urmata procedura succesorala.
Parintii sunt datori sa isi intretina copiii, daca ei, copiii, nu au resurse. Se pare ca nu asa gandesc si cei care au instituit masurile in cauza.
Acum , daca minorul ar fi mostenit o suma de bani, si nu o cota dintr-un imobil, presupun ca era mai simplu ca banii sa fie depusi in cont , pe numele minorului. Nu imi imaginez ca instanta de tutela tinea neaparat sa i se cumpere un imobil. De aceea, poate ca masura e usor exagerata. Desigur ca nici la contul respectiv mama nu ar fi putut umbla dupa cum dorea, ci tot ar fi avut nevoie de aprobari, apoi ea trebuia sa justitifce orice banut cheltuit .
Desigur ca se plateste impozitul, daca nu locuieste nimeni acolo , unele cheltuieli se achita oricum, de pilda caldura ( daca nu exista centrala termica proprie) , tot se plateste .
Presupun ca , pe langa ideea de a i se asigura minorului dreptul de proprietate, mai este si ideea aceasta, ca impbilul , daca minorul tot locuieste cu mamica lui, poate fi inchiriat si produce un venit. Venitul asta poate fi cheltuit pentru nevoile minorului.
Si un cont in banca ar produce dobanda, chiar frumusica, daca nu s-ar mai umbla la el , in special.

Eu nu pricep de unde asta, au norme interne, hotarari, vreo recomandare, ceva?
Eu as vb intai cu doamna aia de la Autoritate sa vedem ce si cum...
Nu pot pricepe atitudinea autoritatii; e ca si cum imi spune mie, minor, ca nu pot dispune prin reprezentant legal de dreptul meu de proprietate; e o incalcare a dreptului meu constitutional si o dau in judecata de nu se vede!
Daca vreau sa intretin bunul din banii mei ca parinte, o fac, altfel, pot sa nu o fac si in 4-10 ani ori cade casa jos ori o ia statul ca nu am achitat impozit. Nu ma poate obliga nimeni sa achit impozitul copilului din banii mei.
Prin urmare, e o mare prostie sa ceara Autoritatea sa cumperi imobile etc. Eu sunt adepta chiriei, de exemplu, e musai sa imi investesc banii copilului in imobile cand eu nu cred ca e o investitie buna?

Procedura s-a urmat, ma interesa cat de bine. Dar observ ca doamna ori nu mai e interesata ori nu mai are acces la internet... poate si-a rezolvat problema.

Am sa caut legislatie, trebuie sa aiba de undeva ei recomandarile astea.

@avlil, investitiile in imobile se pare ca au fost mereu avantajoase:)
Institutia asta, autoritatea tutelara are menirea de a supraveghea si modul in care ocrotitorii legali ai minorilor isi indeplinesc obligatiile, dar totodata , prin nu stiu nici eu bine ( inca ) ce norme , isi aroga si dreptul de a cenzura dreptul minorului de a dispune , prin reprezentantul legal, de bunurile sale ( imobile).
Cu siguranta sunt o serie de norme cu caracter intern , fiind o institutie care a fost creata pe langa autoritatile publice locale , insa, obiectul ei de activitate se subordoneaza Codului familiei, civil , unor legi speciale ( 272/2004 in principal).
Relevante sunt insa art. 144 -146 din Noul Cod civil .
Iar art. 44 din Noul Cod civil face referire tocmai la sanctiunile pentru actele incheiate de reprezentantul legal al minorului, fara a avea autorizarea instantei de tutela:

1) Actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, altele decât cele prevăzute la art. 41 alin. (3) şi la art. 43 alin. (3), precum şi actele făcute de tutore fără autorizarea instanţei de tutelă, atunci când această autorizare este cerută de lege, sunt anulabile, chiar fără dovedirea unui prejudiciu.