Am si eu o intrebare. Si daca plata s-a facut din vina angajatorului (indiferent de imprejurarea daca salariatul are sau nu o vina) se mai pot invoca in solicitarea restituirii drepturilor primite necuvenit prevederile art. 253 alin. (3) si (4) din codul muncii, si se poate considera vina salariatului simpla primire/acceptare a respectivelor sume?
Spre ex. salariatul ar putea invoca faptul ca a fost in eroare crezand ca suma reprezenta alte drepturi decat cele acordate in realitate.
In speta mea mai este o discutie. Persoanele de la care trebuie recuperate sumele de bani nu mai sunt salariati, iar unii dintre ei au decedat.
Daca fostii salariati achita sumele de buna voie si nu se nu mai este cazul retinerilor dintr-un salariu, mai este nevoie de hotarare judecatoreasca? S-ar aplica in cazul acesta dreptul comun, adica principiile civile (ale codului civil) pentru stingerea unui debit achitat de buna voie?
Si o ultima intrebare, daca unii dintre fostii salariati au decedat mai pot fi urmariti mostenitorii acestora pentru recuperarea sumelor de bani primite necuvenit cu titlul de drepturi salariale de catre autorii sai?
In privinta primei intrebari sunt nedumerit fata de dispozitiile art. 169 si art 254 - 259 din codul muncii.
Art. 169. - (1) Nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.
(2) Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
(3) În cazul pluralităţii de creditori ai salariatului va fi respectată următoarea ordine:
a) obligaţiile de întreţinere, conform Codului familiei;
b) contribuţiile şi impozitele datorate către stat;
c) daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite;
d) acoperirea altor datorii.
(4) Reţinerile din salariu cumulate nu pot depăşi în fiecare lună jumătate din salariul net.
…………………………………………………………………………………………………………….
Art. 254. - (1) Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.
(2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
(3) În situaţia în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina şi în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare şi evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părţilor, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părţilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Art. 255. - (1) Când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
(2) Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.
Art. 256. - (1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.
Art. 257. - (1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză jumătate din salariul respectiv.
Art. 258. - (1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.
Art. 259. - În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.
Asa vrea sa ma lamuresc daca notiunea de "suma nedatorata" de la art. 256 alin. (1) se poate circumscrie notiunii de daune cauzate angajatorului in sensul art. 169 alin. (1)?
Si daca da, mai este necesara obtinerea unei hotarari judecatoresti pentru urmarirea bunurilor sale, asa cum este reglementat la art. 258 alin. (2) ?
avocatnet.ro explicăm legislația
Dragos Stefan, Consultant resurse umane
eagle_free, utilizator
bubu.g