Mihaela88 a scris:
Indicati-mi va rog temeiul de lege pentru afirmatia dumneavoastra, de obicei nu cred pe cuvant pe cineva, ci doar dupa ce imi aduce argumente pertinente.
Art. 58
(1) Cand partile aflate in conflict au ajuns la o intelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui inscris sub semnatura privata.
De regula, acordul este redactat de catre mediator, cu exceptia situatiilor in care partile si mediatorul convin altfel.
Mihaela88 a scris:
"Minunile" medierii le stim cu totii dar spuneti-le si oamenilor de rand treaba asta. Obisnuiti sa intrati in instanta? Dar sa stati de vorba zilnic cu clientii?
Puneti-i pe debitori sa vina la mediere :)))))))))))) haha, sigur.
Am ani buni petrecuti in instante. Evident ca vorbesc cu clientii. Si cu multa parere de rau constat ca majoritatea au vorbe urate la adresa avocatilor, neconstientizand rolul si importanta acestora. Considerand ca cele trei vorbe spuse la bara si bucata de hartie depusa de avocat la dosar sunt nejustificat de scumpe. La baza sunt jurist si nu pot fi decat in aceeasi tabara cu avocatii.
Constientizez perfect faptul ca persoanelor cu pregatire juridica le este extraordinar de greu sa inteleaga medierea. Am trecut prin asta. E greu sa accepti ca ar putea exista o altfel de solutionare decat cea bazata pe drepturi si pe procedura. O definitie plastica a justitiei: "justitia = suprematia dreptatatii asupra adevarului". Cu totii stim ca multe solutii in instanta se bazeaza pe abilitatea avocatului de a profita de exceptiile de procedura ori pe lipsa probelor si mai putin pe aflarea adevarului.
Medierea nu este panaceu universal, insa daca partile au interes in solutionarea litigiului (interese contrare) si au disponibilitatea de a participa la procedura medierii atunci exista mari sanse de a se incheia medierea cu un acord. Avantajul procedurii este confidentialitatea, nimic din ceea ce se discuta la mediere nu poate fi folosit ca proba in instanta in cazul escului medierii. Medierea nu se bazeaza pe drepturi ci pe nevoi, de acea solutia adoptata prin mediere este una eficienta. De nulte ori succesul unui avocat materializat intr-o hotarare judecatoreasca favorabila de fapt este un esec prin faptul ca nu poate fi pusa in executare. Acordul de mediere se incheie doar in cazul in care ambele parti sunt motivate de un anumit castig bazat pe nevoi.
Debitori la mediere am avut si voi mai avea. Debitori societati comerciale cu tot felul de solutii propuse si acceptate. Toate bazate pe cu totul alte interese si nevoi decat drepturile care le-ar fi avut. Partaj bunuri comune in care ponderea o reprezenta creditele la banci nu activele. La care solutia propusa a fost una realista bazata pe faptul ca persoanei in cauza nu i se putea face executare silita intrucat avea deja popriri pe salariu si nu avea alte bunuri sau venituri. Intr-un asemenea caz in instanta avocatul ar fi obtinut doar o bucata de hartie, numita hotarare judecatoreasca (titlu executoriu dar ce sa executi?). In instanta avocatii pierd 50% din cazuri, iar din jumatatea castigata mai mult de 60% nu poate fi pus in executare. La mediere avantajul cel mai important este ca partile nu cedeaza niciun moment dreptul de a decide asupra litigiului. In instanta acest drept este cedat judecatorului. De multe ori acesta pronunta hotarari care nu multumesc niciuna din parti. Avocatii ar putea profita de aceasta posibilitate de a nu ceda dreptul de a hotara asupra solutionarii litigiului.