In urma divortului, tatal fetitei mele minore a cerut un program de vizita, pe care eu i l-am acordat, respectiv de doua ori pe luna, o zi in domiciliul sau.
Fosta mea soacra, m-a actionat in instanta pentru ca si ea, la randul ei , sa beneficieze de un program de vizita pentru minora, respectiv de patru ori pe luna, in domiciliul sau.
In motivarea actiunii, aceasta justifica lipsa din tara a tatalui minorei, care, sustine fosta mea soacra, s-ar afla la munca in alta tara.(cu toate ca tatal a declarat ca nu realizeaza venituri, nu este incadrat in munca, astfel fiind obligat la plata unei pensii de intretinere de 150 lei lunar).
Ma poate obliga instanta la acordarea acestui program de vizita catre bunica, avand in vedere ca tatal minorei deja beneficiaza de un program pe care l-a solicitat in cadreul procesului de divort?
Doresc sa precizez ca domiciliul meu si al minorei este in apartamentul-proprietate personala a parintilor mei, deci nu proprietate a mea. Parintii mei sunt revoltati, mai ales datorita faptului ca de-a lungul timpului au avut parte de numeroase injurii din partea fostei mele soacre.
Art. 555. Continutul dreptului de proprietate privata. (1) Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege . (NCC)
Nu se face referire la hotarari judecatoresti care sa introduca pe proprietatea ta persoane nedorite.
In primul rand, sunt complet de acord, cu forumista/tul "proastasatului". Exact asa vad si eu lucrurile si evident ca, in aceasta constelatie cu vizitele, Instanta, Autoritatile, singura persoana interesata intr-adevar de copil este persoana care si-a asumat pe deplin responsabilitatea de a creste si educa copilul si traieste zi de zi alaturi de acest copil. Legea asa cum "nu este definita" ea astazi, nu apara copilul, ci mai degraba permite abuzuri la adresa lui, de autoritati nici nu mai vorbesc. Protectia nu se amesteca in treburile Instantei, dar in schimb iti ofera consiliere si evalueaza si cu forta, daca trebuie.....
Dreptul la proprietate este un drept constitutional (vezi Constitutia Romaniei art.27.).
1.Ati cerut dumneavoastra ca vizitele sa aiba loc la domiciliul dumneavoastra ?. Daca nu ati cerut asa ceva, inseamna ca insasi Onorata Instanta prin decizia data, incalca dreptul la proprietate, adica un drept constitutional.
2. A cerut bunica sau dumneavoastra ca vizitele sa aiba loc la domiciliul dumneavoastra ?
Daca niciuna dintre parti nu a cerut asa ceva, inseamna ca Onorata Instanta a incalcat din nou legea, intrucat Instanta nu poate dispune ceva ce nu s-a cerut.
3. In Romania, in ceea ce priveste vizita minorilor, functioneaza maxima "cere si ti se va da !", iar Instanta in 90 % din cazuri, joaca rolul Celui care da. Instanta, in spirit european acorda o serie de drepturi tuturor. Nu conteaza impactul. Copilul are dreptul (atentie ,NU si OBLIGATIA!), parintii au dreptul, rudele au dreptul etc....la vizita...si conform acestor articole de lege se poate da ORICE, dar ORICE, indiferent cat de absurd suna pentru un om normal. Nu se are in vedere impactul, nici asa de renumitul "interes suprem al minorului" (care interes, in lipsa unei definitii clare, este interpretat in functie de cum vrea fiecare, cel mai adesea ,interesul superior al copilului, este de a avea parte de cat mai multa vizita).
Insa, stiind faptul ca dreptul la vizita oricum se ofera oricarui om sau neom (dupa caz), ar fi fost bine sa propuneti Instantei (care de regula e supraaglomerata si citeste primele randuri din cereri, exista si exceptii) o varianta de vizita a bunicii convenabila dumneavoastra. De exemplu sa viziteze copilul atunci cand tatal nu vine (in aceeasi zi), 2-3 ore in parc. Instanta abia asteapta o propunere......E bine sa stiti ce vreti. Ca nu vreti deloc, eu va inteleg si va inteleg si alte mii de mame care sufera ca un caine....insa Instanta nu va intelege.
In Romania, avand in vedere si unele exceptii, sentintele CIVILE nu sunt previzibile. Nu sunt previzibile, pentru ca nu se orienteaza dupa nici o logica, nici macar dupa lege. Din legea 272/2004, se citeaza articolul pe care l-am mentionat mai sus, din Codul Familiei la fel....
E exact ca si in bancul cu castravetele lui bula. Nascocim un program, dupa dispozitia si imaginatia de moment, respectiv dupa trairile personale...si motivam orice sentinta ...tot cu castravetele (respectiv, copilul are dreptul, parintii si rudele au dreptul etc...). Alte articole de lege parca nici nu ar exista.
Eu personal m-am decis sa-mi rog toti membri familiei sa ma dea in judecata, ca noroc ca saptamana are doar 7 zile si luna 30, sa le dea instanta la toti cate o zi doua de vizita pe saptamana sau luna, si sa vad cu ce mai raman socrii mei si ex-ul. Asta dupa principiu la balamuc te comporti ca la balamuc! Sa ma someze toti executorii, sa se suprapuna hot jud intre ele si somatiile la fel, sa trebuiasca sa dau copilul in aceiasi zi si la aceiasi ora mai multora. sa vedem ce o sa iasa, caci instantele vor trebui "cu intelepciunea" ce le caracterizeaza sa gaseasca timp pentru fiecare!