Cine sunt in fapt initiatorii si sustinatorii custodiei comune?

Question

Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Cine sunt in fapt initiatorii si sustinatorii custodiei comune?

Utilizator 11:11, 15 Octombrie 2012

Incep prin a ruga moderatorii sa nu stearga acest mesaj si acest topic, si continui prin a indemna cititorii acestui mesaj sa nu se oripileze si sa nu refuze eventualitatea, pe care o voi prezenta. Stiu, ca voi deranja, enerva, supara prin aceasta parere, dar va rog priviti-o macar ca pe o posibilitate. Analizati-o sub intrebarea, oare este posibil? se leaga cu ce vad la nivel international?
Sa incepem (cu teama ce-i drept): Casnicia, familia in general, este, din pacate, o institutie din ce in ce mai subrezita. Atat barbatii cat si femeile, amana data unei eventuale casatorii, fie din motive financiare, fie profesionale, fixandu-si in ultimii ani alte prioritati. Nu e rolul meau sa judec aceste alegeri. Copiii se nasc din parinti din ce in ce mai "maturi" (peste 30 de ani primul copil). Divorturile sunt, iarasi din pacate, la ordinea zilei. Tot mai multe femei, care si-au castigat independenta financiara si profesionala isi "permit" sa divorteze. Mentalitatea sociala schimbata, nu mai combate concubinajul. Rata ridicata a divorturilor a schimbat si reactia celor din jurul nostru (nimeni aproape nu mai spune, "vai, cum sa divortezi cu doi copii, sau vai, cum sa-ti parasesti sotia pentru amanta, vai ce-o sa zica lumea daca divortezi"). Prin urmare, divortul a ajuns ok. Copiii nascuti in afara casatoriei, nu mai sunt stigmatizati si nici mamele lor. In paralel cu demonetizarea institutiei casatoriei au aparut organizatiile, care cer drepturi pentru minoritatile sexuale. In paralel cu recunoasterea si acceptarea acestora, in multe tari au fost legalizate si casatoriile homosexuale. Astfel, societatea "se obisnuieste" din ce in ce mai mult, cu cupluri care se destrama, cu copii din afara casatoriei, cu familiii monoparentale, cu copii, nu doar crescuti de mame, dar si de tati, si treptat imaginea traditionala a cuplului, el munceste, ea sta la cratita si face copii, se destrama. La fel se dizolva si imaginea doar a mamei cu copilul in carut in parc, doar mama cu sugarul in brate, doar mama schimband pampersi. Din ce mai frecvent, o imagine cu tatal facand aceste lucruri, devine cotidiana si deci acceptata si incurajata. Dar cum ar fi daca aceste imagini, cu care am inceput deja sa ne obisnuim, sa nu mai fie cu tatal, ci cu "tatii" sau nu doar cu mama, ci cu "mamele".? Una din cele mai importante batalii pe care organizatiile homosexuale le duc azi sunt pentru "pasul urmator". Respectiv, nu doar acceptarea casatoriilor, dar si acceptarea adoptiei de copii!!! Pentru a obtine toate aceste drepturi este necesar sa fie distruse imaginile traditionale pentru a se putea implementa unele noi!
La asta putem adauga sursa de provenienta a custodiei comune, raspectiv tarile nordice, care sunt si cele mai tolerante fata de homosexualitate. Chiar si in America, incetatenita, pe drept sau nu, ca exemplu al democratiei, exista multe state in care custodia comuna nu este promovata si asta pentru ca exista multe comunitati americane extrem de traditionaliste. Oare cum a ajuns Romania mai "democrata" ca America?
In fapt, desi exista multe cazuri, nu stiu daca majoritare sau minoritare, in care custodia comuna e un lucru bun, ea nu avea nevoie de a fi legiferata. Caci necesitatea legiferarii rezida fie din "aparitia" unor situatii reale ce trebuiesc consfintite de leguitor, caci in absenta unei legi in materie ele raman "in afara cadrului legal" (sa fi avut rolul de parinte nevoia de a fi consfintit de codul civil? in sensul a ce trebuie sa faci pentru copilul tau? trebuia oare sa existe un text de lege care sa-ti reglementeze implicarea in viata copilului tau?), fie in dezincriminarea unor fapte/situatii (cum a fost celebru art al c.p care viza incriminarea homosexualitatii). In cazul despre care vorbim, si anume custodia comuna, ce realiate sau incriminare trebuia prevazuta de leguitor? Asa cum am mai spus, personal cred ca nu exista niciun text de lege care sa te faca dintr-un parinte nemernic un parinte bun, cat nici invers. Atunci ce urmareste aceasta lege? Eu spun, cu subiectivismul si limitele mele mentale proprii, ca aceasta lege urmareste subminarea rolului mamei, desfiintarea credintei conform careia copilul, mai ales cel mic, este in primul rand legat de imaginea femeii, adica a mamei! odata distrusa institutia familiei mai ramanea de distrus institutia maternitatii. Doar facand, in mod institutionalizat, din copil minge, 15 zile la mama, 15 zile la tata, vom mai face un pas catre "Lumea Unisex"! (parfumuri unisex, ochelari unisex, sandale unisex, ceasuri unisex etc) si deci Parinti Unisex (concediu maternal/paternal, alocatie maternala/paternala etc) si dupa ce vom fi demonstrat ca unui bebe ii e la fel cu mama sau cu tata (am zis la fel, nu mai bine spre deosebire de mai rau), ca intre rolul mamei si cel al tatalui putem pune un semn de egalitate, adoptiile in cuplurile homosexuale vor avea drumul deschis! Ce lume "frumoasa" lasam copiilor nostri!

26 mesaje

1887 vizualizări

10 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 22:05, 16 Octombrie 2012

Vezi răspuns

Pagina 2

Pagina 4

Alte discuții în legătură

Nerespectare program vizitare minori Buna ziua ! Am divortat in urma cu 1 an, divort cu doi minori incredintati mie, custodie comuna, cu drept de vizitare al tatalui, cu ridicarea minorilor de la ... (vezi toată discuția)

Custodie comuna Vreau sa stiu daca legislatia romana permite custodia comuna avand in vedere ca parintii sunt de acord (minorul are 3 ani si 5 luni). (vezi toată discuția)

Custodia copilului in viitor buna ziua.. am si eu o intrebare simpla.. sunt casatorit si nu totul este roz.. vreau sa stiu daca se poate semna vreun act in caz de divort sa primesc ... (vezi toată discuția)

adi_2010 Utilizator · Answer 1 · 2012-10-15 22:33:45

Consilierea in cadrul AT se face numai pana in orele 15-16, deci pentru majoritatea parintilor salariati ar fi imposibil de mers regulat la aceste sedinte, iar cele particulare costa peste 70 RON sedinta, iar raportul peste 200 RON. Oare cati isi permit?! Eu nu am reusit :( Si chiar mi se pare strigator la Cer ca tatal sa vina sa-si verse frustrarile, neajunsurile si mai stiu eu ce pe copil, iar eu sa-l iau de mana si sa ma duc cu el la consiliere pentru a nu fi traumatizat...

proastasatului Utilizator · Answer 2 · 2012-10-15 22:46:15

Mai mult decat atat, copilul, caruia mama nu-i poate explica suficient de bine, sau el sarucutul, prea mic fiind, nu poate intelege, trebuie sa se ia de mana cu mama si sa mearga la psiholog pentru a fi ajutati/ajutat sa inteleaga "fluctuatiile" taticului. Caci, printr-o logica de fier, ceea ce trebuie facut este sa remediem consecintele, nicidecum sa indepartam sursa!
Cu intelepciune, suntem sfatuite ce sa facem ca sa, citez:"sa reduceti efectele negative ale promisiunilor nerespectate". Deci, premisa este ca efectele negative pot fi cel mult reduse, nicicum inlaturate. Pe cale de consecinta, rezulta ca oaresce efecte negative trebuiesc asumate de noi, cele care in general nu asumam, pe spatele copilului, pentru ca vizitele si drepturile tatalui sa continue. E mai mult decat firesc, sa punem ceva in spinarea copilului pentru implinirea drepturilor tatalui, adica copilul se sacrifica pentru adult! I rest my case, e dincolo de orice imaginatie pentru mine.

Martonze Utilizator · Answer 3 · 2012-10-15 23:13:35

Eu cred ca totusi dvs., mamicilor nu ati priceput:
Traumatismul si sacrificiul copilului este in interesul sau superior :((
Cat priveste serviciile Protectiei Copilului, "si gura lor ar manca ceva", daca mamicile n-ar fi cu consilierea psihologica, dansii cu ce s-ar ocupa?
Doar nu credeti ca se preocupa de copiii strazii sau de delicventii minori...

Cabinet de avocat Liliana Grădinaru Avocat · Answer 4 · 2012-10-16 13:59:35

Daca nu aveti nicio deschidere la discutie, ma intreb ce mai cautam aici... Sigur ca ipoteza ideala in care doi parinti, impreuna, isi cresc frumos copilul e de dorit. Totusi, in realitatea vietii, psihologul ar ajuta un copil sa treaca prin despartirea parintilor, violentelor verbale daca exista, santaj emotional, independent de faptul ca acestia sunt in continuare impreuna sau nu.

Un copil are nevoie de ajutor sa inteleaga societatea si familia si atunci cand tatal/mama nu sunt agresivi... Nu inseamna ca cineva a gresit, ci ca trebuie sa ii ajutam sa inteleaga.
Exista psihologi si in scoli, gradinite... Ca sa nu spun ca, in general, un parinte apropiat ar putea singur sa il ajute sa treaca de anumite traume din viata, daca e deschis. In cazurile de mai sus, lipseste deschiderea, cred eu. Poate gresesc, astept sa imi dovediti contrariul.

Cred ca multi dintre copii ar trebui ajutati sa treaca peste atitudinea refractara si imuabila a unuia dintre parinte, uneori aceasta fiind chiar a parintelui la care locuieste.
Desi exista situatii si situatii, dv. vedeti un singur scenariu, din pacate, iar asta nu-l ajuta pe copil. Vedeti numai saracul parinte perfect care nu a gresit cu nimic si care vrea sa creasca un copil fara nicio problema! Or asta e o utopie, sa cresti si sa formezi un om e munca grea. Sigur, unii nu si-o pot asuma, din pacate, gasind alti vinovati pentru situatia creata.

Ma iertati, ma retrag... Zile senine!

Milady09 Utilizator · Answer 5 · 2012-10-16 15:07:29

Doamna avocat, daca va retrageti inseamna ca parerile contrare de ale dumneavoastra pe care le-am avut personal reprezinta pentru dvs un motiv suficient de puternic pentru de nu avea dvs deschidere spre discutie.

Faptul ca avem pareri contradictorii, ne face, slava Domnului, diferiti. Uniformizarea era un mod de a percepe lumea pe vremea copilariei mele si cred ca si a dvs. Dar vremurile alea au trecut si ni se permite, cel putin aparent, sa purtam discutii in contradictoriu si sa avem idei si pareri diferite referitoare la acelasi subiect.

Sunt in parte de acod cu ce ati afirmat in postarea de mai sus, dar nu pot sa fiu de acord cu ce implica spusele dumneavoastra. Din punctul meu de vedere, atata timp cat aceasta exercitare a autoritatii parintesti se face la comun, atunci AMBII parinti ar trebui sa fie implicati si dedicati in egala masura. De aici vine revolta mea, pentru ca in fapt, aceste hotarari judecatoresti nu sunt decat niste litere pe o hartie. Copilul continua sa traiasca, sa fie educat, sa i se acorde atentia si nevoile specifice din partea unui singur parinte. In cazul meu, cel putin. Si cred ca mai sunt si alte cazuri similare pe acest forum. Nu eu am vrut exercitarea in comun a autoritatii parintesti, ci tatal. Logic era ca dupa ce instanta acorda o hotarare in acest sens, copilul sa-l simta si pe tatal prezent in educatia si cresterea sa. Gresesc? Daca da, imi cer scuze. In fapt, ce a schimbat in cazul copilului meu, o noua hotarare judecatoreasca fata de cea data la divortul de acum 4 ani? NIMIC. Acelasi tata iresponsabil, aceeasi lipsa de moralitate, aceleasi principii de viata pe care copilul. acum mai mare, le vede ... si personal, nu vreau sa si le asume ca model de viata.

Copilul meu, desi are 7 ani ... si am mers cu el la psiholog timp de 1 an de zile, are un echilibru aparent. Un echilibru pe care eu sunt nevoita sa i-l recladesc ori de cate ori se clatina din cauza acelor promisiuni incalcate de care vorbeati zilele trecute. N-am cum sa nu gandesc disproportinata realitatea si sa nu ma revolt, aici, cu dumneavoastra, fata de o lege care pentru mine este nedreapta. Acasa insa trebuie sa fiu si mama si tata fata de copil, pentru ca din nefericire pentru copilul meu, tatal este o persoana care nu prea stie nimic din copilaria lui. Si eu n-am cum sa schimb asta! Singurul in masura sa o faca este dumnealui. Si cu toate aceastea ... in fata legii, avem drepturi egale!