Nu mai retin doctrina, insa jurisprudenta spune ca 2 ani e un termen exclusiv pentru relatiile dintre asigurator, asigurat, beneficiar etc., ce decurg din contractul de asigurare.
Chiar daca nu sunt tocmai de acord cu interpretarea, exista si un recurs in anulare de prin 2002 in care s-a decis:
În motivarea recursului în anulare, s-a susţinut că hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, în sensul că termenul de prescripţie de 2 ani, reţinut a fi aplicabil de instanţe, în baza dispoziţiilor art.3 alin(.2) din Decretul nr.167/1958, vizează exclusiv raporturile dintre asigurător şi asigurat, or, în speţă, reclamanta, în calitate de asigurător, subrogându-se în drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei, a formulat acţiune în regres împotriva acestora, situaţie în care era aplicabil termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de dispoziţiile art.3 alin(.1) din Decretul nr.167/1958, faţă de care acţiunea reclamantei a fost introdusă în termen legal şi impune respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune..
Recursul în anulare este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, s-a constatat că sfera de aplicare a dispoziţiilor art.3 alin(2) din Decretul nr.167/1958 este clar delimitată şi se referă exclusiv la raporturile juridice ce izvorăsc din asigurare, respectiv raporturile contractuale dintre asigurător şi asigurat, asiguratorului cu contractantul asigurării (pentru situaţiile în care contractantul şi asiguratul sunt persoane diferite), asiguratului cu persoana cuprinsă în asigurare, asigurătorului cu beneficiarul asigurării.
Prin urmare, termenul special de prescripţie de 2 ani prevăzut de dispoziţiile legale este aplicabil numai situaţiilor arătate, decurgând din raportul generic asigurător – asigurat.
În speţă, reclamanta este terţ faţă de raportul de asigurare existent între asigurătorul de răspundere civilă obligatorie SC A. SA Bucureşti şi asiguratul acestuia, pârâtul D. F,. şi drept urmare, termenul special de prescripţie nu este aplicabil, ci devine aplicabil termenul general de prescripţie, ce funcţionează în privinţa terţelor persoane care au anumite drepturi şi obligaţii în afara raporturilor de asigurare.
În cauza de faţă dreptul asigurătorului la acţiunea în regres împotriva terţului responsabil derivă din subrogarea în drepturile asiguratului în limita indemnizaţiei plătite şi este valorificabil pe calea dreptului comun, nefiind vorba despre un raport juridic contractual, direct, între asigurător şi asigurat.
Aşa fiind, subrogarea asigurătorului în drepturile asiguratului său pentru despăgubiri, ca urmare a producerii unui prejudiciu în afara raporturilor de asigurare, are la bază un raport juridic delictual şi nu unul contractual şi, ca atare, nu trebuie confundată cu acţiunea pe care o are asigurătorul împotriva propriului asigurat.
Aşadar, în speţă, este aplicabil, termenul general de prescripţie de 3 ani, calculat de la data de 29 august 1997, data efectuării plăţii către asigurat, având în vedere că acţiunea reclamantei a fost introdusă la data de 24 august 2000, rezultă că a fost promovată în termenul legal şi în mod greşit instanţele au admis prescripţia dreptului la acţiune, ce trebuia respinsă ca nefondată.
În consecinţă, faţă de aceste considerentele, s-a admis recursul în anulare, împotriva deciziei curţii de apel şi recursul declarat de reclamantă iar cauza a fost trimisă, spre soluţionare în fond, tribunalului.
Ce nu inteleg eu in toata motivarea asta este ca se sustine ca "dreptul asigurătorului la acţiunea în regres împotriva terţului responsabil derivă din subrogarea în drepturile asiguratului în limita indemnizaţiei plătite", cu alte cuvinte este un raport juridic ce izvoraste, cumva, din asigurare.
Daca nu era contractul de asigurare, nu exista nici subrogatia asiguratorului in papucii asiguratului.
E drept ca subrogatia izvoraste in mod egal din contract si lege, dar totusi...
Cat priveste data inceperii curgerii prescriptiei, aceasta e data la acre s-a platit efectiv reparatia, despagubirea. Cred ca scrie pe undeva si printr-o lege, nu mai retin, dar practica e aproape unanima in sensul asta, caci pana la data la care asiguratorul plateste se pot intampla diverse, printre care chiar ca prejudiciul sa fie platit direct de vinovat sau chiat de victima...
Dealtfel, asiguratorul isi dovedeste calitatea procesuala activa in dosar cu acte care arata plata facuta in numele sau pentru asiguratul sau... inainte de data platii el fiind in imposibilitate de a-si dovedi dreptul.
Exemplu: accident usor, soferu vinovat 1, soferul nevinovat 2 alege sa-si repare masina pe propriul casco si nu pe asigurarea RCA a soferului 1, caci ar dura mai mult.
Cand se naste dreptul la actiune? Dar daca isi da seama soferul 2 ca ii creste rata casco si nu-i convine, contactand iar soferul 1 ca, totusi, sa-i acopere prejudiciul din RCA-ul sau?
Dupa logica faptului ca de la data cand a aflat se naste si dreptul la actiune, inseamna ca pana la data platii efective ambii asiguratori, si cel RCA al soferului 1 si cel CASCO al soferului 2 ar putea intenta actiuni pentru acelasi prejudiciu. Si se face expertiza si se plateste. :D
Or, logic, avem o problema... se cheama juridic acea calitate procesuala activa pe care ambii asiguratori trebuie s-o dovedeasca in dosar, slava cerului!
Si cum o dovedesc?
Aratand documentul de plata al daunei... B-)
avocatnet.ro explicăm legislația
Boncu Constantin, Avocat
jamaica2010