Cu prioritate, inainte de a fi platite toate datoriile catre alti creditori, se platesc salariile.
Salariatii unei intreprinderi insolvente au dreptul de a-si incasa creantele provenite din raporturi de munca cu prioritate, chiar fata de bugetul statului si fata de ceilalti creditori.
Mai mult, legislatia insolventei confera salariatilor dreptul la unele plati din fondul de compensare a salariilor in caz de faliment al angajatorului, plati care sa le permita reorientarea profesionala, in conditii de protectie sociala.
Prin Legea nr. 200/2006 a fost constituit Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale.
Prin intermediul acestui fond „se asigură plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă şi din contractele colective de muncă încheiate de salariaţi cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii insolvenţei şi faţă de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parţiale a dreptului de administrare, denumiţi în continuare angajatori în stare de insolvenţă” (art. 2 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale).
Printre resursele financiare ale Fondului de garantare se numără şi contribuţiile lunare plătite de către angajatori, dar şi veniturile reprezentând dobânzi şi majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul de plată a contribuţiei.
Din resursele Fondului de garantare se suportă următoarele categorii de creanţe salariale:
a) salariile restante;
b) compensaţiile băneşti restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariaţi, dar numai pentru maximum un an de muncă;
c) plăţile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă şi/sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă;
d) compensaţiile restante pe care angajatorii au obligaţia de a le plăti, potrivit contractului colectiv de muncă şi/sau contractului individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale;
e) indemnizaţiile restante, pe care angajatorii au obligaţia, potrivit legii, de a le plăti pe durata întreruperii temporare a activităţii.
Potrivit legii, din Fondul de garantare nu se suportă contribuţiile sociale datorate de angajatorii în stare de insolvenţă.
Suma totală a creanţelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăşi cuantumul a trei salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.
În ceea ce priveşte ordinea de priorităţi la plata creanţelor în cazul insolvenţei, primele pe listă sunt taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în cadrul desfăşurării procedurii insolvenţei.
Conform prevederilor art. 36 din legea insolventei, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de executare silită iniţiate pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia căilor de atac declanşate de angajatorul debitor.
Practic, odată iniţiată procedura insolvenţei, salariaţii nu mai beneficiază de altă cale de atac împotriva angajatorului debitor pentru a-şi recupera creanţele de natură salarială, decât parcurgerea etapelor strict prevăzute de Lege, orice altă acţiune urmând a fi suspendată de drept.
Lichidatorul este autorizat in conditiile legii, desemnat sa conduca activitatea debitorului si sa exercite atributiile prevazute la art. 25 in cadrul procedurii falimentului.
Administratorul judiciar/lichidator trebuie sa inregistreze in tabelul de creante creanţele salariate, creante ce izvorasc din raporturi de munca intre debitor si angajaţii acestuia.
Daca lichidatorul nu face acest lucru sau daca ar exista o omisiune in ceea ce priveste inregistrarile salariatilor /creantelor = salariilor /......, iar firma este radiata din Registrul comertului, potrivit legii insolventei, odata ce firma este desfiintata= nu mai exista, salariatul creditor nu va mai avea cum sa-si recupereze drepturile salariale restante.
Sunt situatii cand, in timpul procedurii insolventei, in timpul judecarii procesului de intrare in faliment a firmei, salariatul creditor este anuntat de lichidatorul firmei de insolventa sau nu. De aceea, salariatul nu trebuie sa aiba incredere in nimeni, ci trebuie sa-si urmareasca interesul personal si sa depuna personal o cerere de pretentii in dosarul cu pricina.
Dau si exemple:
1. - Dosar nr.1528/40/2009/a4, Tribunalul Botosani - salariatul creditor Ciornea Radu a castigat toate drepturile salariale. Lichidatorul i-a platit toti banii datorati de societatea falimentara.
2. - in schimb, colega sa de serviciu, Florentina, nefiind inscrisa pe lista creditorilor, nu a primit nici un ban de la lichidator.
Dosar nr.4903/40/2009, Tribunalul Botosani - salariata, vazand ca nu a fost inscrisa in tabelul creditorilor, iar procedura insolventei a fost inchisa in primul dosar, a solicitat instantei drepturi băneşti - REPUNERE PE ROL.
Daca din cauza lipsei disponibilitatilor banesti firma a intrat in faliment sau in insolventa, nimic nu impiedica pe lichidator sa se ocupa de vanzarea bunurilor din averea debitorului si din sumele astfel obtinuta sa plateasca debitele firmei catre toti creditorii, in ordinea prioritatii stabilita de lege.
"Prin tabel definitiv de creanţe se înţelege tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii în conformitate cu prevederile art. 73, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate a creanţei."
Prin procedura falimentului se intelege procedura de insolventa care se aplica debitorului
in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului. Ulterior va urma radierea debitorului din registrul in care este înmatriculat.
Actele juridice, platile si operatiunile debitorului incheiate dupa data deschiderii procedurii, cu exceptia celor curente, sunt nule daca nu sunt autorizate de judecatorul-sindic in prealabil.
Legislatia romana a insolventei este insa rareori aplicata in mod corect, iar creditorii sufera serioase limitari sau restrictii ale drepturilor atasate, in mod obisnuit, creantei lor.
In primul rand, acei creditori care nu si-au declarat in termen legal creanta contra debitorului, nu beneficiaza de niciunul dintre drepturile acelor creditori care au fost inscrisi pe tabelul creantelor ( "creditorii indreptatiti sa participe la procedura", asa cum ii defineste Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei1).
Legea insolventei creeaza numai conditiile participarii creditorilor la procedura insolventei, fiind obligatorie notificarea creditorilor, cunoscuti sau necunoscuti, referitoare la deschiderea procedurii, dar creditorii care, pina la expirarea perioadei de inregistrare a declaratiilor de creanta, nu s-au inscris la masa credala, sunt straini de procedura.
avocatnet.ro explicăm legislația
Cornel Vasile, Consilier juridic
Mateias Loredana