Art. 396
Raporturile dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori
(1) Instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.
Art. 397
Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi
După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.
Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte
(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.
(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
Art. 399
Exercitarea autorităţii părinteşti de către alte persoane
(1) În mod excepţional, instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului.
(2) Instanţa stabileşte dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinţi în comun sau de către unul dintre ei.
Art. 400
Locuinţa copilului după divorţ
(1) În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.
(2) Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior.
(3) În mod excepţional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului şi îndeplinesc toate actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi învăţătura sa.
Drepturile părintelui separat de copil
(1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
(2) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.
Art. 403
Modificarea măsurilor luate cu privire la copil
În cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.
art. 404
Raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori în alte cazuri
În cazul prevăzut la art. 293 alin. (2), instanţa hotărăşte asupra raporturilor dintre părinţi şi copiii lor minori, dispoziţiile art. 396-403 fiind aplicabile în mod corespunzător.
Referitor la primirea cererii si la incheierea de respingere pe care o da notarul public in instrumentarea unui act aveti urmatoarele articole din legea 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala
Art. 96
(1)Actele notariale sunt supuse controlului judecatoresc, in conditiile art. 97.
(2)Activitatea notarilor publici este supusa controlului profesional administrativ, in conditiile prezentei legi.
Art. 97
(1)Actele notariale pot fi atacate de parti sau de orice persoana interesata prin actiune in anulare la instanta judecatoreasca, in conformitate cu prevederile Codului de procedura civila.
(2)Totodata, partea nemultumita poate introduce plângere impotriva incheierii de respingere a cererii de indeplinire a unui act notarial, in termen de 10 zile de la data când a luat cunostinta, la judecatoria in circumscriptia careia isi are sediul biroul notarial care a refuzat indeplinirea actului.
(3)Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va inainta de indata instantei, impreuna cu dosarul cauzei.
(4)Judecarea plângerii se face cu citarea tuturor partilor interesate in cauza. In cazul admiterii plângerii, instanta indica in hotarâre modul in care trebuie intocmit actul.
(5)Notarul public este obligat sa se conformeze hotarârii judecatoresti ramase definitiva si irevocabila.
E discutabil, insa cum 403 zice clar ca instanta poate modifica masurile, atunci numai instanta le poate modifica. Cu toate aceastea, instanta le poate modifica in caz de neintelegere intre parti si nu in cazul in care parintii sunt de acord.
Nu vad insa necesar sa incheiati un act in forma scrisa, insa e posibil si nu cred ca la notar e musai locul, il puteti incheia intre voi in sensul ca parintele X doreste schimbarea locuintei minorului Y, tatal Z isi da acordul in acest sens. Simplu, fara complicatii cu notari si instante.
In realitate, aceasta schimbare de locuinta si acordul se pot face fara un act scris, legea nu cere ca acordul sa fie scris, insa v-ar fi de ajutor sa aveti o dovada a intelegerii voastre, a parintilor.
In rest, modul de redactare etc. nu e o problema asa de mare atata timp cat din inscris reiese clar vointa partilor si eventuala motivatie a lor.
Art 403 nu vizeaza neintelegerea dintre parti ci competenta instantei de a modifica masurile luate cu privire la copil si cuprinse in hotararea de divort.
In ce priveste conventia care se autentifica la notar face parte strict din procedura divortului pe cale amiabila notariala, conform art. 375 NCC si urmatoarele. Aceasta conventie se atentifica dupa ragazul de 30 de zile lasate la dispozitia celor doi soti si dupa efectuarea anchetei psihosociale si daca este cazul audierea minorului (mai mare de 10 ani). Conventia este premergatoare eliberarii certificatului de divort , deoarece daca sotii nu convin asupra tuturor aspectelor continute in conventie, notarul da incheiere de respingere a cererii de divort si indruma partile in instanta.
Aceasta conventie poate fi modificata insa cu acordul partilor, competent fiind biroul notarial si notarul care a eliberat certificatul de divort, numai dupa efectuarea unei alte anchete psihosociale si daca e cazul audierea minorului precum si acordul partilor.
Aceasta conventie deci este strict reglementata in procedura divortului pe cale amiabila notariala ea nu este un act de sine statator ci este legat de divort este un act prealabil eliberarii certificatului de divort de catre notar. Asa cum partajul sau succesiunea, acolo unde se impune, pe NCC impune un act premergator acestora si anume Actul de lichidare al regimului matrimonial.