contestatie a unui PROCES-VERBAL intocmit de IPJ- POLITIA RUTIERA

Încuviințarea acestor probe de care vorbiți trebuie să fie cerute expres de reclamant prin cererea de chemare în judecată sau de pârât prin întâmpinare. Rămâne apoi la aprecierea instanței de a le admite sau nu și ulterior de a dispune administrarea lor sau nu.

Simpla „mențiune” dintr-o cerere de chemare în judecată sau dintr-o întâmpinare de „solicitare a probei cu înscrisuri și cu martori” nu e destul pentru ca ulterior partea în timpul procesului să mai vină cu câte un martor pe care-l găsește la fiecare termen de judecată.

Probele trebuie în concret propuse de la început, iar apoi în faza de cercetare judecătorească instanța le va admite și va dispune administrarea lor dacă le consideră utile cauzei.

Vreți să spuneți că reclamantul nu poate să ceară de la început prin cererea de chemare în judecată administrarea unor probe cu o înregistare video, sau eliberarea de către unele instituții competente a unor hărți? :)
La fel și cu acelel probe „confidențiale”. Credeți că ele nu pot fi solicitate de către parte de la început, rămânând în sarcina instanței să dispună instituțiilor respective eliberarea acelor documente?

Deci indiferent cât de „secrete” sau „confidențiale” ar fi unele probe propuse de părți acestea trebuie cerute de la bun început prin cererea de chemare în judecată de către reclamant sau prin întâmpinare de către pârât și nu pe parcursul procesul cu scopul de a „surprinde” cealaltă parte. Altfel spus, conform principiului egalității armelor aplicabil în orice proces civil (dar și penal) procesul se judecă de la început cu „cărțile pe masă” și nu megând pe ideea de a surprinde partea adversă.

Vă rog să căutați în actualul Cod de proc. civ. textul de lege care dă dreptul părții să propună probe după primul termen de judecată (în afară de cazurile expers prevăzute de lege).

Revenind la subiectul dicuției, reclamantul dintr-o plângere contravențională trebuie (conform NCPC) să solicite prin însăși plângerea contravențională încuviințarea probei cu martori indicând în concret lista martorilor propuși adică numele și adresa acestora.
Dacă se cere doar pur și simplu „proba cu martori” fără să se specifice numele și adresa acestora, instanța poate considera neîndeplinite condițiile prev de art. 194 C. proc. civ. privitoare la conținutul cererii de chemare în judecată și-l poate decădea pe reclalamant din proba cu martori.

Domnule, in procesele avute pana acum, pe parcurs m-am convins ca trebuie sa cer anumite probe: stiam de o reclamatie nefondata, dar din inscrisul depus de partea adversa, am constatat ca sunt mai multe si le-am solicitat prin instanta; tot atunci, martorii au facut afirmatii false si printr-un document cerut de la o autoritate, am demonstrat ca s-a mintit.
N-ai de unde sti din start ce va declara partea adversa.
Bunaoara, declara ca are concediu intr-o anumita perioada si cere de urgenta ceva pentru acea perioada. Dar de fapt nu lucreaza. Eu nu pot cere de la autoritati date despre respectivul Pe parcurs, se iveste nevoia.
Daca e asa cum spuneti, cu o minciuna asortata cu 2 martori mincinosi, castigi orice proces.

Vedeți prevederile art. 194 privind conținutul cererii de chemare în judecată (care prevede, spre deosebire de vechiul Cod civil obligativitatea numirii martorilor și a adresei acestora) coroborate cu cele ale art. 254 referitoare la rolul instanței privind propunerea probleor.

La 254 aveți situațiile în care se pot propune probe după primul termen de judecată.

Referitor însă la speța din discuție, reclamantul nu poate spune în cerere că propune „martori” pe care să-i numească doar după primul termen de judecată deoarece martorii respectivi sunt știuți de el de la început și nu au „apărut” pe parcurs..

Ce motiv ar avea partea să nu numească de la început martorii care pot fi ascultați cu privire la contravenția respectivă? Adică contravenientul nu știa pe cine poate chema martor de la început dar pe parcurs a găsit pe cineva? ;)