modificarea programului de vizita minor

Fireste ca nu doar ca se poate, dar este de dorit sa se faca si altfel decat cu tipete. Nici nu am spus ca ati fi afirmat ca mama ar fi rea. Sunt convinsa ca sunteti un parinte de care un copil se poate bucura cu adevarat. Asa cum am scris, eu ma feresc sa spun oricui sa faca intr-un fel sau altul, ci doar v-am spus cum a fost in cazul meu. dumneavoastra sunteti singurul care poate decide. Invitatia mea, daca se poate numi asa, a fost la cumpanire....mai inainte de a actiona. Ma bucur sincer ca Maia are un tata iubitor si grijuliu si sper sa gasiti cea mai buna solutie pentru binele ei.

@catacata,
Mult succes si sper sincer ca fetita sa locuiasca la dumneavoastra si sa obtineti autoritate parinteasca unica. Nu am niciun motiv sa banuiesc ca realitatea ar fi alta decat cea descrisa de dvs si prin urmare sper pentru acea fetita minunata, ca orice suflet de copil sa poata fi salvata si sa aiba o copilarie fericita langa dvs. Sunt convinsa ca nu va veti da baut, ca nu veti renunta si in final.....o.sa reusiti!

Daca va refereati la mine "Proastasatului" , va multumesc foarte mult, cu parere de rau trebuie sa recunoastem ca exista si astfel de mame asa cum sunt si tatici de o potriva!
Tot din nefericire este doar o parte din crudul adevar pt ca nu am vrut sa expun totul aici!
Chiar daca a trebuit sa-mi vand tot ce am avut pentru a ma lupta pentru fetitza mea: 3 autovehicule si un apartament nu voi renunta niciodata sa lupt pt ceea ce iubesc cel mai mult pe acest pamant. Din pacate traim in Romania si ne confruntam cu acest sistem si legi de rahat! Am tot respectul si stima pt toate mamele care isi iubesc puii asa cum este normal sa o faca,,acelasi lucru si pt toti taticii.

In ceea ce priveste programul de relatii personale:
1. puteti cere (si obtine) largirea progamului de vizitare dupa cum credeti dvs ca e corect (varianta cea mai comuna este juma-jumate cu mama: 1 we la dv, 1 we la mama, si tot asa si pentru sarbatorile pe care vi le doriti)
2. puteti cere (si obtine) vacante impreuna cu fetita dvs (atat vara cat si iarna sau primavara)
3. puteti cere sa duceti si sa aduceti fetita de la gradinita in timpul saptamanii

In ceea ce priveste actiunile "nedorite" ale mamei:
1. puteti vorbi cu dansa, calm si fara tipete, si puteti sa apelati la sentimentele de mama pentru a aborda o alta metoda de educatie
2. puteti vorbi cu mama pentru a programa impreuna o vizita de consiliere la un psiholog pediatru pentru o evaluare asupra fetitei. Nu pentru a demonstra in instanta ca ea e o mama rea, ci pentru a aduce o opinie profesionala in disputa dintre dvs si mama fetitei.
Asa cum mergem la stomatolog macar o data pe an, chiar daca nu ne doare nimic, asa cum mergem la medic macar o data pe an pentru evaluare, asa putem merge si la psiholog, mai ales ca fetita este deja implicata intr-un proces traumatizant - mama si tata nu se inteleg, mama si tata nu sunt intotdeauna prezenti.

Puteti cere si in instanta stabilirea domiciliului fetitei la dvs, dar, sincer, nu cred ca suntem inca pregatiti sa tratam mamele si tatii in mod egal, desi legea prevede acest lucru.
Insa puteti cere un program de vizitare si relatii personale cat mai extins si puteti fi astfel prezent cat mai mult in viata fetitei dvs.

Evident, toate cele de mai sus, ar trebui incepute prin discutii directe cu mama, trecut apoi pe la mediator si abia apoi ajuns la proces, daca nu se rezolva pe parcurs.

"Nu suntem pregatiti inca sa tratam mamele si tatele in mod egal"... pentru ca natura nu e pregatita sa ne trateze egal, domnule mirebire! Har Domnului nu suntem egali, respectiv nu avem acelasi rol a juca in viata copiilor nostri. Mama are rolul ei, tatal rolul lui. Ele sunt in primul rand diferite si diferite fiind, nu se pot reduce, in mod simplist, la procente de timp, de tipul 1 weekend cu 1 weekend, vacanta de iarna versus cea de vara. Sunt convinsa ca in viata unui baiat exista perioade de timp cand rolul mamei e mai mare ca apoi, cand se apropie pubertatea, evident el va cauta si se va simti mai bine alaturi de tata, al carui rol va deveni mai important. Fiecare parinte e la fel de parinte ca celalat, dar a masura cu zilele sau cu weekendurile, inseamna a confunda cantitatea cu calitatea timpului petrecut cu copilul. Sper ca realizati, dnule mirebire, ca pe cat de absurd ar fi ca mama " sa se bata cu tata" ca la un meci de fotbal sa mearga baiatul cu tata si la celalat cu mama, la o bere cu mama, la urmatoarea cu tata, la fel de ridicol este sa va bateti cu mama pe cine paseaza pireul, schimba pampersul sau alina colicii micutului. In general, tatal reprezinta autoritatea, protectia, puterea, rationalul, iar mama emotinalul, alinarea, tandretea, sensibilitatea. Tocmai prin asta castiga copilul, prin "oferta" diferita, prin "balansul" , pe care il invata, intre emotie si ratiune, nu prin sterile si nepotrivite lupte ale unui barbat de a deveni egal cu o femeie. Nu suntem egali, pentru ca nu ne-a vrut natura sau Dumnezeu sa fim egali, dar putem fi, si mama si tata, parinti la fel de buni si de iubiti de copiii nostri! Si da, in egala masura, daca mama sau tata nu sunt parinti buni pentru copilul lor, celalat parinte, fie mama fie tata, trebuie sa poata lua copilul la el/ea spre a-i oferi, ceea ce merita orice copil...adica tot ce-i mai bun in lume!

@proastasatului - va multumesc pentru atentia deosebita pe care mi-o acordati, dar sunt doamna - nu domn, mama a trei copii, dintre care primul dintr-o relatie care s-a incheiat de mai mult de 5 ani.

Da, sunt de acord, mamele si tatii nu sunt egali in fata naturii. Cred ca in fata lui Dumnezeu sunt egali.
Dar aici nu e vorba nici de natura si nici de Dumnezeu, ci de legi si de respectarea lor.

Legal, tatal are exact aceleasi posibilitati de a ii purta de grija copilului ca si mama.

Nu vad nici o problema in a merge la un meci cu mama si la altul cu tata. Asa se intampla si in familiile in care parintii se inteleg minunat si locuiesc impreuna pana la adanci batraneti: cateodata este mama alaturi de copil la eveniment, cateodata este tatal, cateodata sunt amandoi.

Nu am sugerat ca tatal ar trebui sa alapteze sau sa nasca, dar tatal poate sa pregateasca cina, poate spala copilul, poate sa-l steaga la fund, poate sa puna haine la spalat, sa mearga sa-i cumpere incaltaminte copilului, sa-l duca la medic atunci cand este bolnav, sa-i schimbe compresa, sa-i dea cu crema pe julituri, sa-l incurajeze, sa-l invete sa citeasca, sa-l invete sa-si gaseasca lucrurile, sa-l invete sa aibe incredere in el.
Nu e nimic exclusiv feminin in a creste un copil.

In viata unui copil ambii parinti au importanta egala. Nu e nici unul mai special si nici mai cu mot. Pentru dezvoltarea echilibrata copilul are nevoie atat de model masculin cat si de model feminin. Atata timp cat tatal doreste sa se implice in cresterea copilului, sentimentele mamei pentru tata nu ar trebui sa stea deasupra sentimentelor mamei pentru copil. Lucru absolut valabil si invers, tatal nu ar trebui sa se razbune pe copil, doar ca sa isi plateasca politele fata de mama.