buna ziua. in urma divortului am stabilit impreuna cu cea care mi-a fost sotie, un program de vizita pentru fetita noastra. in prima faza am stabilit cate 2 ore marti, sambata si duminica. dar din pacate fata plangea de fiecare data cand ma desparteam de ea si o duceam la mama ei. Dupa un timp fosta sotie a avut o "problema" si am tinut fata la mine o zi intreaga. Am observat ca copilul nu a mai plans la finalul zilei si am decis de comun acord cu fosta, sa iau fata Duminica toata ziua. a fost totul OK pana saptamana trecuta cand a spus ca nu mai doreste sa iau fata in acest mod si sa revenim la programul stabilit in instanta. am rugat-o sa inteleaga ca ii facem rau fetei dar nu a inteles. intrebarea mea este : Ce pot face pentru a putea modifica programul de vizite? Care este maximul de zile sau ore intr-un an, la care am dreptul pentru vizite. Doresc sa precizez ca fosta sotie, cred ca are probleme psihice pentru ca tipa su urla la copil. Mai mult decat atat cred ca loveste copilul ( o bate sau o face atenta prin metode neortodoxe ). fetita are 3 ani si 2 luni. astept un raspuns. Multumesc anticipat.
Scuzati pentru confuzia doamna/domn. Exact asta am sustinut si eu si anume am afirmat ca fiecare parinte e la fel de parinte ca celalalt si nu faptul ca e mama sau tata il descalifica, ci doar eventualul comportament inadecvat. Exista deopotriva mame nedemne de aceasta calitate, precum si tati. Ca numarul unora ar putea fi, statistic, mai mare decat al celorlalti, nu are relevanta, ci eventual ar putea fi motiv de atentie sporita din partea instantei. Iar in materia atentiei sporite a instantei, cred, ca niciun efort nu e de prisos! Rolurile de mama si tata, nu se exclud reciproc ci se completeaza (ideal) in firescul lor. Aceasta "modernizare" (nu e un termen adecvat) fortata este nefireasca, indraznesc sa afirm. Nimic din feminitatea mamei, in care intra si "specificul" atributiilor ei, si nimic din masculinitatea tatalui, nu ar trebui sa se piarda. Cu sistemul "modern" de crick-uri ale masinilor si o femeie ar putea sa schimbe roata iar barbatul sa-si pudreze nasul sau sa bea un suc. Si totusi...normalul nu e asta! Traim intr-o lume care, inca, har Domnului, nu e unisex (desi exista parfumuri, ceasuri, genti etc unisex).Eu personal nu-mi doresc sa fiu egala (in sensul identica) cu un barbat, nici in rolul de mama, nici in cel de femeie si cred ca sentimentul este acelasi pentru orice barbat normal. Exista un play role cu care ne identificam inainte chiar de a deveni constienti (sexul psihic). Fetita imita mama rujandu-se si nu pe tata barbierandu-se! Cand e mica, fetita e printesa tatalui ei, cand intra la puberatate cauta, instinctiv, prezenta si apropierea mamei, ba chiar se rusineaza, in anumite subiecte de tata, ceea ce nu inseamna ca nu-l mai iubeste sau ca relatia dintre cei doi nu mai e buna. Eu nu vreau o lume in care mama sa bata cuie si tata sa aleaga perdelele! Nu mi-as dori pentru fetita mea o astfel de lume, in care numai stim care e barbatul si care e femeia. Cat timp nu a existat aceasta "modernizare", cat timp tatii nu-si luau concediu pentru ingrijirea copilului, nu-mi pare ca ar fi crescut generatii de copii schiloditi sufleteste, care nu si-ar fi iubit deopotriva parintii, asa cum e normal. Iar parintii isi cunosteau bine rolurile, completandu-se armonios. Erau lucrurile pentru care mama spunea copilului du-te sa-ti arate tata, si invers, tatal ii spunea, du-te sa-ti explice mama.
Eu imi doresc o lume in care barbatul este liber sa aleaga perdele si femeia este libera sa bata cuie, in care perceptia mea despre rolul meu in lume nu este impusa celuilalt doar in virtutea faptului ca are acelasi gen cu mine.
Imprimarea rolurilor de femeie si de barbat (a acelui sex psihic despre care vorbiti dvs) se face fortat si fara a lua in calcul disponibilitatea si inclinarile celui fortat. Doar pentru ca are un cromozom Y nu inseamna ca trebuie sa fie bataios, insensibil si plin de testosteron. Sunt mult mai multe si mai subtile deosebirile.
Dar, din nou, acesta este un loc unde se discuta probleme legislative/legale, iar discriminarea pe motive legate de sex este deja ilegala.
Legat direct de topic, hotararile privitoare la autoritatea parinteasca, domiciliul minorilor si programul de vizita au autoritate de lucru judecat relativa, se pot schimba hotararile de fiecare data cand intervin schimbari de la ultima hotarare.
Ori Dumnezeu a creat lumea in vesnica schimbare, astfel, azi copilul are 1 an, maine deja are 1 an si o zi, deci schimbarea exista permanent; asa si posibilitatea parintelui nemultumit de a deschide noi si noi procese.
Ceea ce va pot spune, stimate tatic - orice nou proces deschis mamei va afecta negativ relatia dvs. cu aceasta fetita, fara ca mama acesteia sa scoata un cuvant impotriva dumneavoastra.
Este la moda astazi fluturarea "PAS" , adica a alienarii parintesti , pentru care este acuzat parintele rezident. Nu exclud existenta unor asemenea situatii, insa din moment ce acceptam ca un copil are sentimente si simturi - legea chiar face trimitere la "persoanele fata de care minorul a stabilt legaturi de atasament" - este putin probabil ca aceste legaturi sa fie sterse cu buretele doar prin simpla comanda a parintelui la care domiciliaza.
Trairile copilului sunt cele care determina reactia de atasament sau de respingere fata de un individ.
Daca copilul simte ca mama e tracasata, necajita, il neglijeaza din cauza dvs., automat se va dezvolta un sentiment de respingere fata de dvs.
@Martonze: dar daca i se interzice copilului si parintelui sa aibe relatii personale (de catre parintele rezident) si singurele informatii pe care le primeste copilul despre parintele nerezident sunt doar din partea parintelui rezident care toarna toata furia si toata suferinta lui persoanala in sufletul copilului cine este cel care controleaza trairile copilului?
In plus, faptul ca parintele nerezident deschide un proces pentru extinderea programului de vizitare nu este o sicana la adresa mamei ci o incercare de a obtine timp alaturi de copil.
Nimeni nu se duce sa dea bani daca parintele rezident ar fi de acord cu extinderea respectiva pur si simplu, nu?
Nu intru in disputa cu dvs., sunt cazuri in care dreptul de vizita exista, a existat si inainte de reglementarea prin instanta,dar beneficiarul dreptului nu a binevoit sa se prezinte la programul solicitat de el insusi, exprimandu-se in genul:" am dreptul, nu si obligatia!", si depune sistematic alte si alte chemari in judecata, cu aceeasi motivatie: "imi este sabotat dreptul la relatiile firesti..., etc." si cere largirea programului de vizita.
Trebuie sa analizam, vreau sa zic instanta trebuie sa analizeze fiecare caz in parte, nu "sa dam ca are dreptul", instanta este datoare sa solicite dovezi pentru invinuirile aduse.
Nu e normal ca un individ cu devieri comportamentale grave sa fie lasat sa faca abuz de drept, sa deschida proces peste proces, pe care "uita" sa-l timbreze, dar si-a facut damblaua.
avocatnet.ro explicăm legislația
mirebire, utilizator
alyna25 
tradat