custodie comuna - poate tatal sa ia copilul fara un program de vizita stabilit?

katrinella a scris:

Buna ziua,

Am obtinut in urma unui proces de incredintare minor custodia comuna cu tatal copilului, acesta fiindu-mi incredintat mie.

copilul nu v-a fost incredintat dv, ci doar dominicliul copilului a fost stabilit la domiciliul dv, in rest custodia este comuna.

Copilul este momentan la ai mei parinti, care locuiesc in alt oras si ma ajuta cu cresterea copilului, urmand ca in toamna sa o iau eu pentru a o da la gradinita.

Copilul trebuie sa fie acolo unde a hotarat instanta, adica acolo unde locuiti dv, nu la bunici, matusi, etc

Tatal copilului nu se intelege cu ai mei, s-au iscat adesea certuri intre ei, asa ca nu merge sa vada copilul deloc.

Aici este greseala dv. si ar trebui sa luati atitudine fata de parinti si sa gestionati situatia. Un parinte nu are nevoie de acordul socrilor pentru a-si vedea copilul, socrii nu au niciun drept asupra copilului.

Si vrea sa ia copilul pentru o luna

Este dreptul lui si al copilului. Vedeti sa nu va treziti cu surpriza unui proces de stabilire a domiciliului minorului la tata, motivat de faptul ca minorul nu este la domiciliul stabilit de catre instanta, adica cu dv, nu va ocupati de copil si la-ti pasat bunicilor.

Anul trecut, a luat fortat copilul, practic l-a rapit de la ai mei ...(fiind copil mic si fiind luat dintr-un mediu si introdus fortat in altul). Eu nu sunt de acord sa ia el copilul pentru o luna din nou, mai ales ca anul trecut a trebuit sa urmeze o terapie dupa ce am adus-o acasa, pentru ca s-a stresat foarte mult si a inceput sa se balbaie.

Avand in vedere ca momentan, copilul nu este la dv, cum credeti ca va reactiona cand il veti lua dv in toamna? Dv nu ii veti schimba mediul? In plus o veti da si in colectivitate, altaturi de persoane pe care nu le-a mai vazut nicodata, bunicii nu vor mai fi prezenti, sa vedeti atunci sementiment de abandon pe sarmanul copil...

Intrebarea mea este: poate tatal sa mearga sa ia copilul fortat acum, chiar daca avem custodie comuna, dar nu avem un program de vizita stabilit? Poate sa il ia chiar daca copilul nu vrea sa plece?[/quot]

Copilul nu este la varsta la care sa hotarasca singur ce vrea si ce nu vrea: Intrebare pentru dv: sunteti la locul de joaca, vreti sa plecati, copilul nu vrea. Puteti sa il luati chiar daca el nu vrea sa plece?
In rest, u.b.i.k are dreptate.

Nu stiu de ce am impresia ca antevorbitorul meu este unul din judecatorii din cauzele mele :-/
Exact asa se judeca in instante.

In cazul de mai sus, copilul este in ingrijirea bunicilor materni in si a mamei, vorbim de familia extinsa a mamei, unde dansa e prezenta permanenta prin tot ce exista in acea casa si in plus, prezenta fizica la fiecare sfarsit de saptamana.
Gravitatea smulgerii copilului din mediul sau s-a dovedit prin reactiile psihosomatice ale copilului, respectiv balbaiala.
Nimeni nu poate demonstra ca o boala psihica este in interesul major al copilului.
Daca copilul plange cand il iei de la locul de joaca, urmarea nu e balbaiala.
Un copil poate plange ca il doare capul fiindca are o tumoare pe creier sau poate plange ca si-a julit genunchii. Tot plans este.

Inca nu este clar daca forta a fost impotriva vointei copilului sau impotriva vointei bunicilor.

Trauma este, cel mai probabil, indusa si alimentata tocmai de bunici prin relatiile "incordate" pe care le au cu tatal.

Am pus ghilimele pentru ca incordate relatiile sunt atunci cand persoanele isi dau doar buna ziua si atat. Daca tatal a luat copilul cu forta inseamna ca sunt mai mult decat incordate.
Mama ar trebui sa aibe interesul copilului in vedere si sa aplaneze respectivele conflicte sau, macar, sa le evite.

Si da, legal, fara un program de vizita stabilit tatal poate lua copilul cand doreste. Asa reiese din lege: custodia fiind comuna tatal are exact acelasi drept de a se plimba cu copilul dupa cum are si mama.

De vreme ce dvs, mama, nu erati in luna respectiva langa copil, de ce tatal nu ii poate purta de grija copilului?
Argumentul cu mediul familiar nu tine, de vreme ce si dvs aveti intentia de a-l lua din mediul familiar si a-l muta in alt oras.....
De ce bunicii sunt, din oficiu, de preferat parintilor in ingrijirea copilului?

Va urez, si dvs si parintilor dvs, sa ingropati securile si sa va intrebati la fiecare hotarare pe care o veti lua daca ii face un bine sau nu copilului.

Car3men a scris:

Tatal trebuie sa solicite instantei un program de vizitare.
Custodia comuna nu implica si programul de vizitare al minorului.
Poate fi acuzat de rapire atat timp cat nu are stabilit program de vizitare si mai ales pentru faptul ca minorul se opune si nu vrea sa mearga la tata.

tot dansa a scris si

De altfel, in opinia mea termenul de "custodie" cu referire la o persoana, mi se pare anormal.
In viziunea mea, pot detine in custodie numai obiecte, nu persoane!!!

Lasand la o parte viziunile usor contradictorii cu privire la termenul "custodie" #-o - daca un termen este impropriu nu trebuie folosit de cateva ori inainte de a teoretiza ca este anormal (sic!) - ceea ce sustine onorata mea colega privitor la "programul de vizitare al minorului" este absurd si fara niciun temei in lege.
Dispozitiile din Codul civil nu contin deloc vreo referire la ridicola creatie juris(im)prudentiala numita "drept de vizita" ori, dupa caz, "program de vizitare al minorului". Motivul este unul care tine de bunul simt sau, mai plastic zis, de mintea cocosului: Cei care divorteaza sunt parintii, nu parintii de copii, iar relatiile dintre parinti si minori nu pot fi reduse la "vizite" pentru ca nu au fost reduse la simple vizite nici macar la Auschwitz
Codul civil dispune urmatoarele:

Art. 401
În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
(2) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.

Unde scrie ca parintele cu care nu locuieste minorul nu are dreptul sa aiba relatii decat dupa ce instanta ii stabileste un "program de vizita"? Nicaieri. Scrie ca instanta stabileste doar modalitatea de exercitare a acestui drept in caz de neintelegere intre parinti (de ex amandoi parintii vor sa plece in concediu cu copilul in prima saptamana din luna iunie sau mama vrea sa duca copilul in fiecare duminica la biserica iar tatal vrea sa-l duca la teatrul de marionete, etc).
...
O rugaminte adresata tuturor celor care au mintea limpede si sufeltul deschis
Inteleg ca incrancenarea cu care unii lupta sa-si desparta copiii de celalalt parinte vine din ura iscata intre fostii soti in timpul divortului. Insa nu pot fi de acord ca statul ori cei care profeseaza in locurile in care se hotaraste cum isi va petrece copilaria un om mititel care oricum sufera cum numai copiii pot sa sufere pentru ca nu poate sa renunte la niciunul dintre cei doi parinti incaierati unul de gatul celuilalt, sa sustina ideea despartirii fara niciun temei serios a copiilor de oricare dintre parinti ori sa ofere sfaturi si sa indemne in acest sens.
Asadar, fac un apel public la toti cei care vor sa se alature unei campanii impotriva "razboaielor parentale pentru copii". Stiu ca nu se face primavara cu o papadie insa forumul acesta ar putea sa aduca putina primavara in inimile si vietile catorva copii ai caror parinti sunt sfatuiti si indemnati cum trebuie.

Se pare ca am initiat o discutie mai aprinsa decat m-am asteptat. Si revin cu cateva completari, pentru a putea "lumina" lucrurile.
Copilul este la mama mea, locul unde eu am domiciliul de drept. Motivul pentru care l-am lasat acolo, nu este pentru ca l-am abandonat, ci pentru ca, a fost o conjunctura de factori; m0-am mutat intr-o noua locuinta care a necesitat amenajare, apoi am schimbat serviciul si a fost perioada de acomodare...si vreau sa mentionez ca eu sunt singura ca trebuie sa ma gandesc cu ce bani cresc copilul, caci tatal a contribuit la cresterea copilului...exact de 3 luni- ianuarie, februarie, martie...cand mi-a virat in cont ceea ce se cheama pensie alimentara,adica 170 lei. Adica pana la varsta actuala, copilul avand 3 ani jumatate, noi fiind despartiti de cand avea 1 an jumatate, adica timp de 2 ani nu s-a preocupat ca este necesar ca acest copil sa se alimenteze, avea nevoie de haine, lapte praf, scutece in prima perioada...etc.
Deci eu nu ii contest dreptul de tata, tot timpul a avut dreptul sa isi vada copilul, venea acasa la mine, era omenit (pus la masa, dormea la ai mei parinti)...si dintr-o data el s-a gandit ca sa ia copilul, nu pentru ca ar vrea el sa il creasca, ci ...pentru ca urma sa vina in tara mama lui....si ...fiind primul nepot, "i-ar fi placut"sa petreaca ceva vreme cu el. Si din cauza asta, anul trecut, exact inainte sa vina ai lui in tara, a mers la ai mei, unde iarasi a fost primit cu drag, si...iesind cu copilul afara...s-a facut nevazut. Iar dupa acest moment, putem vorbi de o aversiune a parintilor mei fata de el.
Iar pentru perioada in care copilul a stat cu el, mi s-a permis vizita,...insa intr-una din vizite am fost lovita de fata cu copilul, iar apoi a trebuit sa sun la politie sa ies din casa. Iar copilul a ramas acolo, ca nu puteam sa il iau. Doar dupa solutionarea ordonantei prezidentiale, la o luna dupa ce l-a luat initial, am luat copilul si am plecat.
Revenind...el ia copilul acum, nu ca ar vrea el sa aiba grija indeaproape de el, ci pentru a avea ai lui cu cine petrece timpul...caci daca ar fi dupa el...nu s-ar descurca singur sa se ingrijeasca de copil.
Iar in ceea ce priveste aducerea copilului in localitatea unde muncesc in prezent. am hotarat cu ai mei ca acest lucru se va intampla in periaoda concediului meu, cand voi acorda atentie maxima copilului, apoi ei ma vor sprijini ulterior, ramanand o perioada mai lunga de timp. alaturi de noi.
Si ridicand alte intrebari....un tata are doar drepturi, nicidecum obligatii fata de copil? doar pentru a contribuit la crearea lui are drepturi? dar indatoririle lui fata de mama copilului pe perioada sarcinii, urmate apoi de sprijinirea mamei in perioada alaptarii...acestea nu sunt luate in calcul in stabilirea drepturilor tatalui? clar ca nu se poate nega tatalui ca el a contribuit la crearea copilului, insa are doar drepturi?

Eu nu inteleg hotararea instantei. In auditoriul pe care l-am avut in ordonanta prezidentiala, tatal nu a stiut macar sa zica cand anume a fost botezat copilul lui- eveniment important de altfel, nu stia nici ce lapte bea copilul...dar totusi l-a luat fara sa se gandeaca ca acel copil trebuie sa manance,...primele zile nu a avut lapte sau biberoane, a mancat doar un iaurt si ala din comert cu fructe (in condiile in care copilul nu manca niciodata asa ceva)...s-a gandit sa aplice un procedeu de "dezobisnuire" a copilului de suzeta si a zis ca mai bine, daca acum nu are, sa nu foloseasca suzeta (iar copilul a fost atat de marcat, caci la telefon imi spunea "mami, suseta mea" si plangea), imi spunea la telefon sa merg sa o iau de la el si sa o aduc acasa, nu avea hainute si statea cu un singur tricou lung in casa de al tatalui...sosete imprumutate, a spalat copilul in zona intima cu sapul de maini,,,,iar apoi copilul plangea doar cand facea pipi...ma intreb: ce tata care pune mai presus interesul copilului supune copilul sa treaca prin toate astea? Am relatat toate astea aici, pentru a se vedea cat de bine s-a ocupat tatal de copil. a fost o paranteza mai lunga....