program de vizita minor- nelamurire

Ma intreb uneori cata naivitate poate sa existe? Doamna av, facultati de psihologie si studii in materie au existat si in Romania si in Europa chiar inaintea existentei acestui model legislativ. Totusi "raurile" de studii sunt de data recenta. De ce oare, e nevoie de rauri de studii, cand e atat de evident? Dar despre studiile care zic azi ca un medicament x e nociv, si maine e bun, ieri puiul era bolnav, iar azi vita, ce parere aveti? Va inspira incredere? Cred ca sunteti familiarizata cu manipularea prin "studii". Companiile farmaceutice au facute averi bazate pe astfel de "studii", pe bani! Nu exista inca nicio generatie de copii ajunsi maturi, pentru a vedea cu adevarat impactul, celor crescuti cu modelul "valiza". Sa vedem atunci ce vor constata psihologii!
Nu doamna, nu baia e mai importanta ca tata, nici vorba. Aceiasi psihologi de care vorbiti spun, ca orice copil are nevoie de predictibilitate si rutina si nu de permanenta schimbare, mai ales in primii ani. Ca siguranta, sentimentul indispensabil de securitate al fiecarui copil, se intemeiaza pe rutina, pe capacitatea de a anticipa si cunoaste ce urmeaza sa se intample.
Banuiesc insa ca acea capacitate de care vorbiti a instantelor "specializate" in minori si familie de a stabili ce e mai important si cand, si daca dependenta unei fetite de 3 ani de mama ei e normala sau nu, o veni din ceva, poate din niste studii ma gandesc. Oare care ar fi acelea?

Va opuneti unui program de vizitare sau argumentare insuficienta = respingere reconventionala. E simplu, indiferent de ore, de somn, de baie, copilul trebuie sa petreaca timp cu parintii. Cu amandoi.
Daca instanta nu vede eforturi in acest sens, daca in timpul dosarului copilul nu-si vede deloc celalalt parinte = pierdeti.
Continuati tot asa, dar daca mai mult de 2 oameni ne spun ca suntem beti... Pacat de copii.

Insasi abordarea problemei este profund gresita.
Este adevarat ca ideal pentru un copil este sa creasca alaturi de ambii parinti, cand exista armonie in familie; tocmai acest principiu(copiii au nevoie de ambii parinti) duce la multe nenorociri ulterioare.
Studiile psihologice invocate se refera la acesti copii comparativ cu copiii din familiile destramate.
Este aberant a extinde concluziile acestea la toti minorii care traiesc in familii monoparentale sau in familii cu un parinte vitreg.
Exista copii rezultati prin fertilizarea in vitro, altii nascuti dupa decesul tatalui biologic, copii ramasi orfani timpuriu sau copii parasiti pur si simplu inainte de a se naste; putem sa consideram toti acesti copii niste handicapati psihic?
Personal, cunosc cazul unei fete, care s-a nascut in familia noului sot al mamei; noul sot a cunoscut-o pe viitoarea sotie cand aceasta era insarcinata, ea l-a avertizat ca urmeaza sa aiba un copil, el a raspuns ca acel copil va fi al lui. Asa a si fost, ulterior au mai avut un copil impreuna si fratii au crescut frumos intr-o familie armonioasa. Cum ar fi decurs viata acelei fetite daca dupa 4-5-6-etc. ani ar fi aparut tatal biologic cu pretentii la "relatii cu minora"?
Nu ar fi fost bulversat tot universul micii fiinte?

Acum, se incurajeaza tocmai distrugerea echilibrului psihic al copiilor din familiile despartite, justificandu-se cu "studiile psihologice". Ma rog, anumite studii, ca sunt zeci de alte studii, care le contrazic.

Nu ideal, doamna, ci normal. Indiferent daca exista armonie intre parinti, ca de ei nu ne intereseaza atat de mult ca de prunc. Ne doare de copil; asa cum spunea un jude canadian, "colaborati sau il pierdeti".
[ link extern ]
[ link extern ] /
[ link extern ] /
[ link extern ]
[ link extern ]
[ link extern ]
"The judge will also apply the principle that a child should have as much contact with each parent as is in the child's best interest. In applying this principle, the court will consider the willingness of each parent to take on parental responsibilities and to support the child's relationship with the other parent. A parent's past conduct may not be taken into account unless it affects their ability to act as a parent to the child."

cererii nr. 10520/09
formulate de Marius Ovidiu DOBRESCU
împotriva României
„instanţa apreciază că cererea (reclamantului) de a întreţine legături personale cu minorul, la domiciliul său, de vineri până duminică, nu poate fi admisă, în ciuda faptului că acesta dispune de condiţii materiale adecvate, deoarece minorul în vârstă de trei ani şi trei luni nu poate fi separat brusc de mediul în care creşte şi cu care este obişnuit, întrucât vârsta sa fragedă nu îi permite să înţeleagă aceste schimbări.
În consecinţă, pentru a stabili modalităţile de exercitare a dreptului de a întreţine legături personale cu minorul, (instanţa) va ţine seama cu prioritate de interesul copilului, admiţând parţial acţiunea (reclamantului), care îşi va putea exercita dreptul de a întreţine legături personale cu minorul în fiecare miercuri, între orele 17.00 şi 19.00, la domiciliul pârâtei.
(Reclamantul) va avea posibilitatea de a solicita stabilirea unui alt program pe măsură ce fiul său va creşte şi va deveni conştient de importanţa relaţiilor cu tatăl său”.
Argumentul [reclamantului], potrivit căruia programul stabilit i-ar restrânge dreptul, este nefondat, dat fiind că [...], pentru a nu afecta copilul în timpul vizitelor, va trebui să facă dovada unui comportament civilizat şi decent în privinţa fostei sale soţii, depăşind rivalităţile, în vederea protejării minorului. Instanţa apreciază că, indiferent de relaţiile dintre părinţi, dezvoltarea unui copil de trei ani este mai armonioasă dacă se află în prezenţa ambilor părinţi, cel puţin până când ajunge la vârsta la care va fi în măsură să înţeleagă consecinţele unui divorţ”
.Curtea nu identifică, în procedura în litigiu, considerată în ansamblul său, niciun indiciu privind inechitatea sau caracterul arbitrar care putea ridica o problemă din perspectiva art. 6 § 1 din convenţie.

Asta apropos de aberatia ca e nevoie de intimitate pentru dezvoltarea relatiei tata copil, sau ca daca parintii au conflicte, solutia nu ar fi ca un tata eventual violent si necivilizat sa-si corecteze comportamentul, pentru a avea o prestatie fireasca de parinte, model pentru copilul sau, ci parasaturarea copilului de la unul la altul.