Sã mai și râdem

Bancuri cu ardeleni 2

Doi ardeleni se muta la oras. Dupa un anumit timp,se intalnesc ei si incep sa-si spuna problemele pe care le-au intalnit la bloc.
- Apai eu am probleme cu mersul prin casa, daca la tara stiam una si buna ca scandura e dreapta, atunci si eu puteam sa merg drept, dar la bloc avem parchet si uite asa merg: cand la dreapta, cand la stanga.
- Eu am probleme cu apa de baut. Cand eram la sat stiam daca mi s-o face sete, ma duc la cismea si beau, dar aici ... trag eu apa, dar pana bag capul se duce toata pe garla si uite-asa mor eu de sete !

- De ce pun ardelenii painea in ciorba ?
- Ca sa nu caste gura de doua ori ...

- De ce te plangi, bade Ioane ?
- Domnu doftor, inainte, cand ma uitam la o muiere, gata eram. Amu, pot sa ma uit si-o saptamana ...
- Bade draga, eu sunt doctor de ochi. Matale trebuie sa mergi la alt specialist.
- Ba ! Eu crez ca la ochi ii baiu ...

- De ce nu au voie ardelenii sa spuna bancuri decat pana joia ?
- S-ar putea ca duminica la slujba sa-i apuce rasul.
Va urma

Bancuri cu ardeleni 3

Un ardelean era vanzator ambulant intr-un tren si striga, trecand din vagon in vagon:
- Praf de pureci ! Praf de pureci !
- As dori si eu, devine interesat un calator.
Ii da ardeleanul o punguta, la care clientul il intreaba cum se foloseste.
- Apoi no, fii atent, zice ardeleanu, prinzi puricele, ii casti gura, ii bagi praf de asta pe gat si mintenas puricele moare !
Sta omul nostru si se gandeste, apoi il intreaba, mirat:
- Dar n-ar fi mai simplu, daca tot prind puricele, sa-l strivesc intre unghii ?
- No bine, mere si-asa, mere si-asa ...

Doi ardeleni, unul mai grasut si unul mai slabut, stau de vorba. Unul dintre ei zice:
- Mai Ioane, daca te-ar vedea vreun strain ar zice ca e foamete in tara ...
- Da ?!.. Dar daca te-ar vedea si pe tine ar zice ca tu esti cauza.

Un ardelean intra intr-un magazin ca sa cumpere un termos. Vanzatoarea ii arata unul:
- Uite bade, termosul asta e foarte bun: vara tine ceaiul rece, iar iarna il tine cald.
Ardeleanul se scarpina dupa ureche, nedumerit:
- Apoi de, cucoana, daca zici ca-i bun, iaca l-oi lua. Dar, lamureste-ma si pe mine: de unde stie termosu asta cand ii vara si cand ii iarna ?
Va urma

Bancuri cu ardeleni 4

Un oltean si un ardelean calatoresc cu trenul de la Bucuresti spre Ardeal. La un moment dat, in apropiere de Cluj, olteanul il intreaba pe ardelean:
- Cum crezi tu ca se zice corect: Cluj sau Cluuuuj ?
- D-apoi, eu cred ca Cluuuuj.
- Dar de ce, ma ardelene ?
- Da ce, ne grabeste cineva ?!

Un oltean si un ardelean se intalnesc si stau de vorba:
- Vazusi ma ardelene ca de cand muri Sergiu Nicolaescu toate canalele la televizor pun filme cu el ?
- No tulai doamne, eu abia astept sa moara Alina Plugaru ...

Un ardelean statea in parcul Garii de Nord. In acest timp un individ care facea jogging se opreste in fata lui si incepe sa faca flotari. Ardeleanul se uita sub el, se uita deasupra lui, in fata, in spate si dupa un timp exclama nedumerit:
- Apai, fatuca a plecat demult !

Un ardelean la doctor:
- Ati urmat recomandarea mea ? O pastila inainte de masa si un coniac mic dupa ?
- Da, numai ca la pastile sunt cu zece zile in urma, iar la coniacuri sunt cu trei saptamani inainte.
Va urma

Bancuri cu ardelenii 5

In Apuseni, mai demult, dupa Revolutie, se primesc niste ajutoare din Germania. Printre pachete este si o cutie plina cu lingurite mici. Ion, mirat, intreaba:
- Ma, Gheo, ce-s alea, ma ?!
Gheo se uita atent, cugeta indelung si conchide:
- Ma, Ioane, arunca-le-n colo, ca alea sigur is saminta da lopata ...

Nu puteam sa dorm noaptea si mi-o zas domn doftor sa inchid ochii si sa ma apuc sa-mi numar oile pana adorm.
- Si-o mers ?
- Stai sa vezi ! M-am apucat sa le numar si pe urma mi-o pierit tot somnul cand am bagat de seama ca-mi lipsesc doua.

Ion isi cumpara de la Cluj un binoclu. Gheorghe il intreaba:
- Ce-i ala ?
- E un instrument cu care poti sa vezi pana hat departe si toate lucrurile le vezi ca si cum ar fi langa tine.
- Ma, nu se poate asa ceva !
- Ba da, ma. Uite, aseara stateam la mine in curte si te vedeam ce te mai jucai cu nevasta-ta, cum o mai alergai, cum o mai iubeai ...
- Vezi ca nu-i bun de nimic. Eu aseara nici n-am fost acasa !

Un bărbat e adus în fața judecătorului pentru că a omorât-o pe soția lui.
- Fapta dumneavoastră e sub orice critică ! Dacă vreți ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viață, trebuie să ne expuneți motive cât de cât plauzibile, care să vă poată reduce pedeapsa.
- Domnule judecător, soția mea era așa de ciudată încât nu am putut să mă mai controlez și am aruncat-o de la balcon.
- Declarația dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită și, dacă nu doriți să vă condamn înainte să continuăm procesul, trebuie să aveți argumente cu adevărat plauzibile.
– Păi, să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje. La parter locuiește o familie de pitici. Părinții au 1 metru și copiii, cel de 12 ani are 70 de cm și cel de 14 ani are 90 de cm. În ziua respectivă i-am spus soției: e teribil să fii pitic. Săracii vecini de la parter, toți sunt așa de mici.
- Da, răspunde soția, sunt o adevărată specie de pirinei.
– Pigmei ai vrut să spui !
– Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu pistrui.
– Ăla se numește pigment.
– Mă lași ? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ăla se numește pergament.
– Cum poți, dragă, să fii așa de incult ? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris.
– Domnule judecător, vă închipuiți că mi-am înghițit cuvântul „fragment“ ca să nu mai continui discuția asta aberantă. M-am așezat pe fotoliu și am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am așezat bine, că apare soția mea lângă mine, cu o carte în mână și îmi spune:
– Uite, dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor și se numește carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur.
Iau cartea în mână și îi spun: ,
-Draga mea, asta e o carte în limba franceză, Marchiza de Pompadour. Nu trebuie să interpretezi numele în română.
– Asta e bună, dragă ! Îmi dai tu lecții de franceză ? Mie, care am făcut meditații cu un vector de la facultate !
– Ăla nu se numește vector, se numește lector.
– Ești prost. Lector a fost un erou grec din antichitate.
– Ăla a fost Hector și era troian.
– Hector e unitate de măsură a suprafeței, blegule.
– Ăla e hectar, draga mea.
– Mă uimești cu incultura ta ! Hectar e o băutură a zeilor.
– Ăla se numește nectar, spun eu, oftând din adâncul sufletului.
– Habar nu ai ! Eu știu sigur că era și o melodie pe tema asta pe care o cântau două prietene în duo.
– Nu se spune duo, se spune duet.
– Mă scoți din sărite ! Cum dracu de ești așa de încuiat ? Duet e când doi bărbați se bat cu săbiile.
– Ăla se numește duel.
– Pe dracu, duel e gaura aia neagră din munte, de unde apare trenul.
Domnule judecător, aveam tunel pe limbă, dar am simțit că mi se face negru în fața ochilor și nu m-am mai putut stăpâni, și am aruncat-o pe geam.
Liniște în sală … judecătorul ia ciocănelul de pe masă, lovește cu el puternic și spune:
– Ești liber, a fost un caz clar de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la Hector !