problema unei asemenea calităţi a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin. 1 ultima teză din Codul de procedură civilă, atunci când se face contestaţie la executare pentru motivul că organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege” ( Decizia nr. 162/22 aprilie 2003).
Aveti dreptate, asa este in RIL, dar vedeti care e
ultima teza din art. 399 alin (1)
Art. 399
(1)Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.
Detalii:
[ link extern ]
Asa vad eu, daca ne referim la acea decizie
Tocmai din cauza acestei interpretari eronate a legii, executorii isi permit abuzuri, nerespectarea procedurilor si bietul justitiabil, parte vatamata, nu are ce face, eventual sa faca plangeri peste plangeri fara nici o finalitate.
Dupa umila mea parere, executorul judecatoresc ar trebui sa aiba obligatia de a verifica bunacredinta a debitorului: in cazurile cu minori, sa verifice daca debitorul obligatiei a refuzat executarea hotararii judecatoresti, sau daca minorul este bolnav, in spital, sau a fost chiar componentul unei echipe care avea concurs la acea ora, etc; in cazul unor datorii banesti sa verifice daca nu cumva intre timp debitorul s-a achitat de datorie, etc.