Decadere din proba (martori si inscrisuri)

Gabriela Pintea a scris:

Am probleme în special cu motivarea în drept a unei asemenea solicitări, întrucât NCPC prevede că neataşarea înscrisurilor şi neindicarea numelui, prenumelui şi adresei martorilor se sancţionează cu anularea cererii.

Va multumesc doamna consilier Pintea pentru interes. Faptul ca si dvs. v-a dat de gandit problema mea ma pune companie onoranta.

In final, am motivat cerea de decadere din probe in drept pe art. 254 (1) Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute de lege.

Si la mine ideea a venit intuitiv, abia apoi mi-am cautat temeiurile. Intuitia mea vine din "feeling"-ul pe care mi-l inspira noul CPC, acela ca procesul civil nou trebuie sa fie unul (cel putin) previzibil pentru participanti, procedural vorbind.
Este pentru mine singura justificare legitima a lungirii aparente a procedurii cu "regularizarea", comunicarea intampinarii din oficiu etc.
In plus, comportamentul de ascundere de probe pana in ultima clipa posibila (abuzand de orice temene si latind umbrela "necesitatea a reiesit din dezbateri" pana la absurd), mi se pare neproductiv, chiar si pentru cel care il are.
Vreau un proces cu termene, durata, efort, actiuni si sfarsit previzible. Vreau sa nu suport eu consecintele unei astfel de strategii, si nici consecintele faptului ca reprezentantul partii adverse este platit "cu termenul de judecata", nu si-a facut temele in ceea ce priveste probatoriul etc.

Acuma, in litigiul meu de munca, anularea cererii pentru neindicarea probelor exacte este exclusa, tocmai pentru ca sarcina probei revine angajatorului (fie el parat, fie reclamant).
In general, se accepta ca sarcina probei se rastoarna ocazional pentru reclamantul salariat (spre exemplu cand se invoca vicierea consimtamantamantului la demisie). In aceste cazuri gasesc normal sa il supui pe salariat la toate exigentele privind probatiunea (este insa discutabil daca aceste situatii sunt vizibile ca atare in faza de regularizare ... as crede mai degraba ca nu).
Oricum va fi, acesta nu este cazul meu de data asta. Eu am o simpla contestatie de decizie de sanctionare, astfel motivata incat sarcina probei e in totalitate la angajatorul parat. De aceea nu ma mir ca cerera a trecut "neregularizata".
Nu urmaresc anularea actiunii. In orice litigii de munca mi-ar fi rusine sa cer asa ceva, ca reprezentant al angajatorului.
Nu urmaresc nici sa castig cauza doar pentru ca paratul nu a fost lasat sa propuna probe.
Ce vreau sa evit este sa se amane cauza cu 2 - 5 termene pentru ca adversarul meu reclamant n-a scris in cerere ca il vrea martor pe Ion Popescu (care Popescu e in concediu / bolnav si trebuie inlocuit cu Ionescu etc.), sau ca imi mai prezinta te miri ce inscrisuri "ascunse" pana in ultima clipa, pe care trebuie sa le studiez etc.

Sunt foarte curios ce se va intampla mai departe, in special daca reclamantul va face raspuns la intampinare si va indica probele (pun pariu pe o sticla de suc ca asa va face) :), si care va fi atunci solutia instantei pe cererea de decadere din probe.
Oricum, daca isi indica probele pana la primul termen si instanta le va lua in considerare, tot se cheama ca procesul imi va deveni "mai" previzibil iar adversarul mai disciplinat. :)

Va multumesc de raspunsuri si va tin la curent cu ce "iese".

S-ar putea ca regularizarea cererii să nu fi avut loc datorită convingerii judecătorului că, în asemenea situaţii, intervine sancţiunea decăderii şi nu cea a anulării cererii. Astăzi, căutând altceva, am dat peste o opinie referitoare la anulare şi decădere în privinţa modalităţii de propunere a mijloacelor de probă în cererea de chemare în judecată/întâmpinare.

Există deja discuţii între judecători în privinţa sancţiunii ce intervine în cazul neindicării în cerere/întâmpinare a probelor, ori în cazul utilizării, tot în cerere/întâmpinare, a unei formule ambigue, tip în privinţa acestora. Răspunzând la această nelămurire, domnul Gabriel Boroi a fost de părere că sancţiunea ce intervine este anularea, dar şi-a terminat argumentaţia spunând că aceasta este punctul lui de vedere. Găsiţi această opinie mai jos, în prima înregistrare de jos în sus din data de 21.03.2013, de la minutul 21 pâna la minutul 25.
[ link extern ]

Sigur că este foarte posibil ca procedura de regularizare a cererii să nu fi avut loc datorită motivului arătat de dvs., şi anume acela că este vorba despre un litigiu de muncă. V-am dat link-ul pentru că mie mi s-a părut o opinie interesantă şi pentru că sunt de părere că este bine de ştiut faptul că nemenţionarea probelor în cerere/întâmpinare a născut deja discuţii în privinţa sancţiunii aplicabile. Chiar vă rog să ne ţineţi la curent cu ceea ce se întâmplă în privinţa solicitării decăderii din dreptul de a mai propune probe. Muţumesc şi succes!

Eram dator cu vesti referitoare la decaderea reclamantului din probe.
Ca rigoare juridica, situatia a ramas ca in tren.
Prin raspunsul la intampinare, reclamantul nu a propus nimic ca proba, si nici nu a individualizat probele numite in actiune. La primul termen nu a propus probe.
Deci n-am avut nici o ocazie si nici interes sa insist in cererea de decadere.
Instanta a fost pasiva in legatura cu acesta cererea a mea, cred ca nici n-o bagase de seama.
Vorbim de T. Iasi.